Dualitatea - o lume familiara

Neacceptand ca momentul, situatia, realitatea din jur este doar creatia noastra, incercand sa gasim explicatii si defecte in tot ce ne inconjoara, ne trimite intr-o vrie epuizanta, intr-un desert in care resursele devin din ce in ce mai putine. 

Oaza exista doar ca Fata Morgana. Ne mentine intr-un mediu compact, in care argumentele, competitia, nevoia de justitie, ne trimit dintr-o extrema in alta. Ne tin la nivelul dens al ego-ului si a instrumentelor lui: orgoliul si negarea. Pozitivul si negativul. Suntem buni sau prosti. Smecheri sau fraieri. 

Dualitatea creeaza terenul unde putem sa ne zbatem. Crezand ca suntem diferiti. Originali. Speciali. Separati. Victime sau calai. Ne folosim de dualitate sa fim deasupra altora, sau sa gasim explicatii pentru ca altii se afla acolo. 

Devenim dependenti de dualitate. 

Dualitatea devine o ancora intre eternele extreme polarizate ale unui magnet. Binele include experienta raului. Frigul implica existenta caldurii. Fortele sunt egale si de sens opus in dualitate. 

Dualitatea este cea care ne mentine in zona joasa a luptei, a pendularii intre doi poli. In aceasta zona, ego-ul este stapan. In aceasta zona, ego-ul face regulile. 

In realitate, dualitatea ne-a fost data doar ca experienta. Ego-ul este un angajat al nostru, care poate fi extrem de util daca il lasam in limitele competentelor lui, sau poate deveni un manager deviant si arogant, daca lasam toate treburile noastre in seama lui. Ego-ul este un tip pe care putem sa il concediem. Sau sa ii dam o vacanta.

Pentru ca noi suntem mult mai mult de atat. Realitatea pe care o cunoastem e doar una dintre cele la care participam fara sa stim. De exemplu noaptea, fiecare dintre noi calatoreste oriunde in timp, oriunde in spatiu, fara a fi limitat la acest pamant, sau la galaxia noastra. In fiecare moment, dimensiunile carora alegem sa apartinem se intersecteaza, iar atitudinea si alegerile noastre modifica imediat decorul si personajele. 

Putem sa observam si sa constientizam aceste planuri care se intretaie si se aseaza la picioarele noastre, asteptandu-ne sa facem alegeri, dintr-un singur punct. Doar din punctul nostru de echilibru. Atata timp cat ne aflam intr-una din extremele propuse de pendulul dualitatii, nu ne putem extrage fortelor aflate in opozitie, al caror scop e doar sa se anihileze una pe alta. Pentru a scapa de neliniste. Pentru a se elibera de tensiune. De lupta. 

Dualitatea ne creeaza impresia ca e normal sa fim tot timpul in garda, gata de reactie, gata de razboi. Aceasta devine credinta noastra si intregul nostru arsenal emotional, mental si fizic se supune acestei credinte ca unei legi. Pe care nu ne amintim cine a creat-o pentru noi.

Vine apoi un moment in evolutia ta, in dezvoltarea ta, in cresterea ta, cand realizezi ca tu esti singurul care a creat credinta in lupta, in pendulare, in tensiune, in zbatere, in dificultati, in greu. Ai creat-o, ai investit poate toata viata ta de pana acum in ea, te-ai supus. Iti dai seama in acel moment ca linistea, pacea, usurinta, unitatea, stateau toate in puterea ta. Faceau parte din tine. Cand ajungi acolo, constientizarea pe care il contine acel moment, revelatia si transformarea sunt enorme.

Photo: Rene Magritte, The Familiar World

Dependenta de emotii

Fiecare dintre noi, avem un set de programe, care rulează in subconștient, făcându-ne sa reacționăm automat, intr-un anume fel, la evenimentele din viața noastră.

Dacă suntem atenți la ce s-a întâmplat pana acum, in viața noastră, putem sa ne întrebam, cu condiția sincerității totale, care sunt emotiile si comportamentele care apar cu regularitate. Cum se aseaza acestea in tipare? Care sunt cele care apar constant in imaginile din viața noastră? Care sunt emotiile si comportamentele de care suntem dependenti? Ne-am obișnuit sa fim victime sau martiri? Suntem dependenti de drama, de compasiunea celorlalti? Suntem atasati de o stare de spirit in care nimic nu funcționează? Ne limitam propriul acces la bunăstare, considerând banii ca fiind ceva murdar?

Haideti sa observam fără nici o judecată, tot ce se întâmpla in viața noastră. Sa luam pe rând, câte un aspect, si sa descoperim tiparul, cu intenția clară si sincera de a înțelege si a ne elibera de el. Sa ne întrebam pur si simplu, care este emotia de care suntem Dependenți? Dacă intenția de a înțelege este sincera si putem renunța la judecată, refuzând tentatia invinovatirii, răspunsul ne va apărea mai curând decât ne putem imagina.

Odată observate si descoperite, emotiile disfunctionale pot fi demontate, anulate si transformate prin intenție si constientizare, la fiecare aparitie. Va deveni un joc cu propria conștiinta.

Pentru a ajunge acolo insa, e nevoie de multă atenție si motivatie. E nevoie sa observam lucrurile care nu merg. Pentru ca in acele aspecte care ridica probleme, stau răspunsurile legate de programele automate din subconștient. E nevoie si de multă blândețe, de grija si apreciere in tot acest proces de descoperire de sine, pentru a nu cădea in capcana ego-ului rănit. Sau a Vinovației. A judecății propriilor fapte din perspectiva NON-valorii de sine.

Întreaba-te sincer, este sănătatea, este bunăstarea, este fericirea, este bucuria, cea pe care o sabotezi constant? Fii înțelegător si blând. Ai încredere ca vei fi ajutat sa clarifici si sa elimini aceste limitări, atâta timp cât îți doresti si ceri acest lucru.

Energia care ne înconjoară, ne susține acum cu oportunitatea ca aceste raspunsuri automate sa fie descoperite rapid, deconectate si sterse pentru totdeauna. Eliberati de dependentele emotionale, vom putea contribui la aceasta energie de la inaltimea potentialului nostru maxim.

Amintește-ți ca ești parte din tesatura energetică a universului. In momentul in care îți vindeci "defecțiunile", energia ta va fi o contribuție si nu un consum. Transformarea ta va fi vizibila. 

Photo: Wishing for Freedom by Rosiesnotred