Dualitatea - o lume familiara

Neacceptand ca momentul, situatia, realitatea din jur este doar creatia noastra, incercand sa gasim explicatii si defecte in tot ce ne inconjoara, ne trimite intr-o vrie epuizanta, intr-un desert in care resursele devin din ce in ce mai putine. 

Oaza exista doar ca Fata Morgana. Ne mentine intr-un mediu compact, in care argumentele, competitia, nevoia de justitie, ne trimit dintr-o extrema in alta. Ne tin la nivelul dens al ego-ului si a instrumentelor lui: orgoliul si negarea. Pozitivul si negativul. Suntem buni sau prosti. Smecheri sau fraieri. 

Dualitatea creeaza terenul unde putem sa ne zbatem. Crezand ca suntem diferiti. Originali. Speciali. Separati. Victime sau calai. Ne folosim de dualitate sa fim deasupra altora, sau sa gasim explicatii pentru ca altii se afla acolo. 

Devenim dependenti de dualitate. 

Dualitatea devine o ancora intre eternele extreme polarizate ale unui magnet. Binele include experienta raului. Frigul implica existenta caldurii. Fortele sunt egale si de sens opus in dualitate. 

Dualitatea este cea care ne mentine in zona joasa a luptei, a pendularii intre doi poli. In aceasta zona, ego-ul este stapan. In aceasta zona, ego-ul face regulile. 

In realitate, dualitatea ne-a fost data doar ca experienta. Ego-ul este un angajat al nostru, care poate fi extrem de util daca il lasam in limitele competentelor lui, sau poate deveni un manager deviant si arogant, daca lasam toate treburile noastre in seama lui. Ego-ul este un tip pe care putem sa il concediem. Sau sa ii dam o vacanta.

Pentru ca noi suntem mult mai mult de atat. Realitatea pe care o cunoastem e doar una dintre cele la care participam fara sa stim. De exemplu noaptea, fiecare dintre noi calatoreste oriunde in timp, oriunde in spatiu, fara a fi limitat la acest pamant, sau la galaxia noastra. In fiecare moment, dimensiunile carora alegem sa apartinem se intersecteaza, iar atitudinea si alegerile noastre modifica imediat decorul si personajele. 

Putem sa observam si sa constientizam aceste planuri care se intretaie si se aseaza la picioarele noastre, asteptandu-ne sa facem alegeri, dintr-un singur punct. Doar din punctul nostru de echilibru. Atata timp cat ne aflam intr-una din extremele propuse de pendulul dualitatii, nu ne putem extrage fortelor aflate in opozitie, al caror scop e doar sa se anihileze una pe alta. Pentru a scapa de neliniste. Pentru a se elibera de tensiune. De lupta. 

Dualitatea ne creeaza impresia ca e normal sa fim tot timpul in garda, gata de reactie, gata de razboi. Aceasta devine credinta noastra si intregul nostru arsenal emotional, mental si fizic se supune acestei credinte ca unei legi. Pe care nu ne amintim cine a creat-o pentru noi.

Vine apoi un moment in evolutia ta, in dezvoltarea ta, in cresterea ta, cand realizezi ca tu esti singurul care a creat credinta in lupta, in pendulare, in tensiune, in zbatere, in dificultati, in greu. Ai creat-o, ai investit poate toata viata ta de pana acum in ea, te-ai supus. Iti dai seama in acel moment ca linistea, pacea, usurinta, unitatea, stateau toate in puterea ta. Faceau parte din tine. Cand ajungi acolo, constientizarea pe care il contine acel moment, revelatia si transformarea sunt enorme.

Photo: Rene Magritte, The Familiar World

Sunt ceea ce sunt

Sunt fulgul de nea care se topeste pe piele.

Sunt gandurile si privirile celor din jur.

Sunt grija si iubirea parintilor mei.

Sunt urmele pasilor mei.

Sunt lumina si umbra mea.

Sunt fiecare om pe care l-am intalnit.

Sunt oglinda si reflexie.

Sunt cautare si raspuns.

Sunt soare si nor si ploaie si furtuna.

Sunt fiecare gand al meu si al celor din jurul meu.

Sunt gesturile de bunavointa ale necunoscutilor.

Sunt seva copacilor pe care ii imbratisez cu privirea.

Sunt bucuria celorlalti cand le daruiesc o parte din mine.

Sunt ieri, acum, maine si intotdeauna.

Sunt alb de nea si rosu de sange.

Sunt verdele padurii si aripa ce taie vazduhul cu frumusetea zborului.

Sunt puf si piatra.

Sunt vapaie si curgere.

Sunt matematica realitatii si poezia frumosului.

Sunt lacrima ce tasneste din fericire si plansul tristetii.

Sunt izvor, fluviu, delta si mare.

Sunt vointa si hazard.

Sunt mana Domnului.

Sunt scoica si perla si nisip.

Sunt pelegrin si preot.

Sunt profunzimea marii si varf de munte.

Sunt carne si oase.

Sunt roua rasaritului si linistea stelelor.

Sunt flacara ce arde si scanteie divina.

Sunt infinitul in necuprinsul lui si propria-mi limita.

Sunt rotunjimea cercului si ascutimea triunghiului.

Sunt tipat si cantec de leagan.

Sunt radacina stramosilor mei si coroana de regi neincoronati.

Sunt naivitatea ce contine potentialul oricarei dezamagiri.

Sunt inocenta fara antidot.

Sunt inima care cunoaste limbajul tuturor celorlalte inimi.

Sunt victoria fiecarei fapte bune.

Sunt suma fiecarei alegeri si foaia alba a destinului.

Sunt renasterea fiecarui zambet si moartea fiecarei experiente.

Sunt valtoarea vapaii si nemiscarea pamantului.

Sunt firul de ghiocel care invinge iarna.

Sunt vanatorul de idealuri si prizonierul zilei.

Sunt incercarea si esecul de a supravietui ale fiecarei clipe.

Sunt in fiecare moment tot ce as putea sa devin.

Sunt visul trimis in fiecare noapte universului.

Sunt propria mea relatie cu timpul.

Sunt revolta din fiecare nedreptate.

Sunt fuga de mine si regasirea.

Sunt adevarul meu si al celorlalti.

Sunt sursa greselilor mele. Si iertarea.

Sunt linia fragila dintre mine si ceilalti.

Sunt una cu Dumnezeul din spatele fiecarei perechi de ochi.

Sunt binecuvantarea soarelui si misterul lunii.

Sunt intuitie feminina si orgoliu masculin.

Sunt furtuna si linistea de dinaintea ei.

Sunt atom si spatiu. Sunt gand si cuvant.

Sunt speranta fiecarei idei de a se intrupa in fapta.

Sunt scutul propriei minti.

Sunt vulnerabilitatea fiecarei emotii.

Sunt gazda sufletului meu si a altor suflete.

Sunt drumul si calatoria.

Sunt print si cersetor.

Sunt mostenirea generatiilor si zestrea urmasilor.

Sunt umilinta firului de iarba.

Sunt ceea ce simt.

Sunt neliniste cosmica si credinta neclintita.

Sunt caldura cuvantului multumesc.

Sunt forta care da viata nimicului si creeaza totul din neant.

Sunt furtuna nestavilita care distruge, purifica si face loc renasterii.

Sunt clipa efemera si infinitul universului.

Sunt incertitudinea fiecarei secunde si certitudinea acceptarii.

Sunt credinta vlastarului ca intr-o zi va atinge cerul.

Sunt schimbarea din fiecare intalnire.

Sunt caldura caminului si rasul prietenilor.

Sunt constiinta pura.

Sunt pelerina ingerului meu pazitor.

Sunt dragostea celor care ma iubesc.

Sunt puterea rugaciunii.

Sunt lumina care nu pierde nimic atunci cand se imparte.

Sunt magia Craciunului alb ca moment de curatenie spirituala.

Sunt bucuria de a darui si recunostinta pentru a primi atat de mult.

Sunt spirit coplesit de frumusetea vietii.

Sunt fiinta si fiintare.

Sunt esenta divina.

Sunt eu.

Sunt fiecare.

Sunt ceea ce sunt.