Densitatea timpului si echilibrul

Atunci cand suntem nevoiti sa stagnam intr-o anumita situatie, care refuza si refuza sa se lase schimbata, solutia este nu sa ne intoarcem in punctul de dinaintea deciziei prin care am ales aceasta situatie si sa ne para rau, dorindu-ne poate sa fi ramas acolo. Nu. 

Solutia este sa ne intoarcem in momentul deciziei, sa simtim din nou toate motivele pentru care am ales acest drum si sa multumim ca am avut puterea si curajul de a face schimbarea. Sa transferam intreaga energie a acelui moment aici, in prezent, chiar daca o vom folosi o perioada, doar pentru a avea rabdare. Pentru a ne purifica. Pentru a intelege lucruri esentiale despre noi. 

Timpul de care avem nevoie pentru a parcurge o schimbare, poate fi mai scurt sau mai lung. Mai fluid sau mai dens. Atata timp cat ne este dat, suntem pregatire. In pregatirea etapei care va veni. Uneori energia pe care o acumulam devine apasatoare. Statica. Grea. Dizarmonica. Insuportabila. Acest crescendo contine insa, in sine, miscare si are o dinamica proprie. Chiar daca noi nu o putem vedea, acumularea e menita sa asigure forta cu care vom sparge vechile limite. Barierele. Forta si claritatea de care avem nevoie sa luam urmatoarea decizie. 

Timpul are valori diferite pentru fiecare moment pe care il parcurgem. Lungimea si densitatea timpului sunt stabilite de fiecare dintre noi, in functie de ce avem nevoie. De aceea, timpul nu are relevanta obiectiva. A trecut mult sau putin timp, e o apreciere doar pentru noi. Fiecare dintre noi are o alta unitate de masura pentru timp. 

Locurile in care ne gasim in diferite perioade ale vietii pot fi paradisuri abundente sau deserturi austere. Indiferent in care dintre ele ne aflam, echilibrul este obiectivul nostru. Sa ramanem constienti ca doar noi, cu toate resursele noastre, generam miscarea, schimbarea, creatia. 

Pentru a ramane in echilibru, atunci cand avem totul la dispozitie, avem nevoie de energie care sa tempereze, care sa ne mentina realisti, independenti de lucruri, sa ne tina sincer interesati de cei din jurul nostru, sa ne tina departe de aroganta si betia puterii. 

Pentru a ramane in echilibru, atunci cand nu avem nimic, avem nevoie sa credem in noi, sa continuam sa iubim oamenii chiar daca ne dezamagesc, sa fim blanzi si curati, sa ne dezbracam de foita rusinii si a mandriei. Sa avem curajul sa fim vulnerabili. Sa renuntam la frica de ceilalti. Si la credinta ca suntem in control. Sa cerem ajutorul. Stiind ca valoram la fel si fara  sa detinem lucruri, titluri, posesiuni. 

In ambele cazuri, echilibrul il obtinem onorand divinitatea din noi. Acea scanteie divina pe care avem datoria sa o respectam si sa o aparam in orice situatie. Acea scanteie care este egala in fiecare dintre noi. Acea scanteie care ne aduce impreuna si ne da acces la univers. 

Photo: Matter of Time by Carmen Guedez