De multe ori ne comportam la fel, sau lasam sa se inteleaga ca nu s-a schimbat nimic in ceea ce facem, in ceea ce credem, in timp ce, de fapt, noi, in culisele mintii noastre, am inceput o noua etapa. O noua poveste. O fantezie. Milioane de ganduri sunt investite deja in scenarii legate de ceva ce exista doar in mintea noastra. Mii de emotii sunt deja consumate in avans si asteptarile sunt clar, foarte clar conturate.
In tot acest timp, cei din jurul nostru nu sesizeaza ca noi am inceput sa schimbam decorul. Si se trezesc ca acel binecunoscut decor de primavara inmugurita, s-a transformat cumva intr-o iarna crunta. Nimic din ce au facut ei, nu justifica asta. La urma urmei, s-au comportat la fel in ultimul an. Nu au gresit nimic.
Nici macar noi, pusi in fata rezultatelor sia schimbarilor, nu recunoastem ca exista motive. Pentru ca noi stim ca nimeni nu stie de gandurile si de emotiile noastre. Pentru noi, asta inseamna ca nu pot fi luate in considerare de catre ceilalti, ca argumente.
Si intram in acest rol, devenind actorii unui scenariu reprezentat de momentul in care gandurile si emotiile noastre nu modificasera scena. Ne comportam anacronic simuland caldura, soarele si verdele primaverii, cand afara sunt clar -15 grade si apa e inghetata bocna. La inceput, ne amintim cum eram si rolul ni se pare acceptabil. Cu timpul, devine obositor si nu ii mai vedem rostul.
Pe de alta parte, creatia ramane doar in mintea noastra si nu reuseste sa se manifeste in jurul nostru. Alergatul dupa doi iepuri dintre care unul virtual, creat de mintea noastra, reuseste sa dea peste cap realitatea imediata.
Printre cele cateva detalii de care trebuie sa tinem cont pentru ca asteptarile si dezamagirile noastre sa fie realiste sunt:
1. Elementele care au determinat aparitia iepurelui virtual au o samanta de adevar, fac parte din realitatea ta, reflecta ceea ce simti si e nevoie sa le acorzi atentie. Sunt nevoi reale ale tale, care iti cer atentie. Ele striga in modul acesta ca nu mai pot fi ignorate si bagate sub pres.
2. Constructia idilica si scenariile tip “fairytale” din mintea ta, nu sunt reale. Sunt doar proiectiile tale. Sunt toate frustrarile intoarse pe dos, sunt toate imaginile compensatoare ale unor realitati neacceptate de tine. Sunt personaje din cartile tale. Sunt actori dintr-o scena de teatru de papusi. Pe care le poti corecta, idealiza, imbraca in cele mai frumoase calitati. Le poti cere sa te iubeasca, sa te adore sa te respecte. Poti simti emotii fata de ele. Dar ele nu exista in realitate. Iar realitatea iti va aduce, cel mai probabil dezamagirea de anu se ridica la nivelul fanteziilor tale.
3. Chiar daca ceilalti nu stiu de ele, gandurile noastre exista, sunt forme de energie si creeaza realitatea. Constiinta este cea care ne sesizeaza prima, ca e un iepure in plus.
A trai in fantasme e o calitate a viselor. Dar cand amestecam visul cu trezirea, asteptarile si emotiile noastre se materializeaza. Devin niste monstri, care ne cer sa le satisfacem foamea. Si pentru ca nu avem ce sa le dam, ne dam pe noi. Ne lasam devorati de ele. Pana cand alti trecatori vor avea impresia ca semanam cu personajele din mintea lor si ne vor intinde o mana sa ne ridice.
Bucla aceasta celebra, pe care toti o cunoastem intr-o anumita masura, in care doi iepuri alearga prin mintea noastra, e parte din noi. Avem nevoie doar sa facem diferenta intre personajele reale si cele imaginare care au fete din realitatea noastra, intre emotiile fata de lucruri si oameni care exista in realitate si emotiile fata de propriile noastre creatii mentale.
Photo: Dirty White Trash (with Gulls) by Tim Noble and Sue Webster, 1998, 6 months worth of artists' trash, 2 taxidermy seagulls, light projector, Dimensions variable
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu