vineri, 5 iunie 2015

Ne-am nascut liberi














Uneori pe traseul unei zile, trecem prin anumite stari de iritare, de nervozitate, de neliniste, pe care le traversam fara sa le intelegem. E ca si cum pe parcursul unei frumoase plimbari, pe care ne-am propus sa o facem prin parc, trecem printr-o multime zgomotoasa care urla, se cearta, tipa, canta, plange. Daca trecand prin acea multime, preluam din emotiile ei si acestea ne coplesesc, ele devin mai importante decat drumul nostru. Daca ne oprim ademeniti de o judecata sau de un gand negativ, ni se face frica sau vrem sa intram in lupta, pierdem perspectiva. Uitam ca scopul nostru este sa facem o plimbare frumoasa si faptul ca trecem pe langa sau prin multimea dezechilibrata, nu are legatura cu noi. 

Daca insa, in drumul nostru, doar observam multimea, fara sa ne amestecam cu ea, in cateva momente, zgomotul si disconfortul se vor estompa, noi ne vom indeparta de ele si plimbarea noastra va reveni la frumos.

Cand acceptam oferta unui gand negativ, a unei judecati sau a unei frici, acceptam ca lumina sa dispara. Judecata, negativitatea, frica sunt randuri si randuri de gratii pe care ni le aplicam noi insine. Sunt surse de intuneric ce se aseaza in straturi negre peste lumina  din noi. Uneori, cand le lasam sa devina realitatea noastra, ajungem chiar sa negam existenta luminii. Si fara sa vrem, fara sa stim, fara sa ne dam seama, ne asezam la coada celor cu eticheta ‘gata de manipulat’ pe frunte. 

Cel mai bun exercitiu pentru a ramane echilibrat si stapan pe plimbarea noastra este  acela de a te cunoaste pe tine insuti. De cate ori auzi galagia si zaresti intunericul unui gand, al unei judecati, oricat de mici, sau simti cum frica pune stapanire pe tine, fa un pas lateral, in afara emotiei si observa doar. 'Da, iata un gand negativ' sau  intreaba-te ‘de ce oare simt nevoia sa judec acest om sau aceasta situatie?’ sau ‘da, simt frica si imi dau voie sa o simt”. Postura de observator te impermeabilizeaza fata de capcana atasamentului de emotie. E ca o foita ce te apara de o ploaie zdravana si te ajuta sa treci prin ea, fara sa te uzi.

Ne-am nascut liberi. Trecem adesea prin aceste situatii si locuri pentru a ne testa capacitatea de a nu ne mai atasa de emotii. De a ne pastra lumina proprie si de a refuza gratiile si intunericul. De cate ori un gand negativ, o judecata sau o frica, te tenteaza cu un zambet fals, aprinde lumina increderii si ramai detasat de nevoia de a reactiona, de a sari cu o replica, de a actiona la indemnul fricii. Mai asteapta putin pana treci de multimea zgomotoasa a emotiilor. Poate ca toate acele senzatii nici macar nu iti apartin.  

Nu uita ca ai intotdeauna doua optiuni. Traieste in exteriorul tau si vei fi golit. Traieste ce vine din interiorul tau si vei fi implinit. 




Photo: Light Vs Dark In The Skies by Lankie

Un comentariu:

  1. uneori nici nu trebuie sa trec(i) printr-o multime. eu pot sa trec doar printr-un articol de pe hot news sau printr-o carte de istorie, si simt cum ma coplesesc tristetea si intunericul.
    si nu se poate sa nu o faca.

    si nici nu cred ca are vreo relevanta ca ne nastem liberi, de vreme ce pana ajungem la o varsta la care ne-am putea, eventual, bucura de libertate, suntem deja incorsetati de tot trecutul nostru si de influentele mediului si ale familiei, de propriile experiente si de propria capacitate de a gandi.

    RăspundețiȘtergere