Ispita

"Tatal nostru care esti in ceruri… faca-se voia ta …si nu ne du pe noi in inspita…” 

Zi de zi, sau ori de cate ori avem nevoie, ori de cate ori ne simtim confuzi, pierduti, abandonati sau doar avem nevoie de putin ajutor, de putina claritate, de putin sprijin, ne indreptam ruga si cererea noastra catre Tatal nostru.

M-am intrebat inca de cand eram copil, de unde vine insa ispita? Cum apare acel mar rumen, frumos si interzis care ne magnetizeaza pentru a musca din el, acel sarpe persuasiv care ne indeamna sa apucam pe cai ispititor de facile si promitatoare . Cum apar si ce sunt ispitele in viata de zi cu zi? Si mai ales cum se impaca ele cu timpul prezent, cand stim ca tot ce e in afara noastra este o reflexie a ceea ce suntem in interior. 

Ce inseamna in acest context ispita? Si am realizat ca desi, pare usor si confortabil sa o amplasam intotdeauna in afara si sa ne asteptam ca ea sa vina din afara, ispita e intotdeauna in noi. Ispita se afla si se dezvolta in gandurile noastre. 

Sa luam de exemplu, un barbat ispitit de o femeie, alta decat femeia lui. Ispita, dorinta, se naste atunci cand el are o latura neimplinita in relatia lui, o latura a masculinitatii, care nu e pusa in valoare, o latura care nu e apreciata, pentru ca el a ingaduit sa fie asa. Dar pe care are nevoie sa o manifeste, sa o exprime, sa o intrupeze. Aceasta sansa vine catre el sub forma atractiei fata de o alta femeie. Atractie ce nu e decat reflexia gandului lui ca undeva in masculinitatea lui, nu e intreg. Insa, atata timp cat nu descopera ce anume din el a permis primei femei sa ii incalce acea latura a masculinitatii lui, toate femeile care vor urma vor incalca exact aceeasi latura. Si ii vor produce exact aceeasi suferinta. Pentru ca acolo, e o rana nevindecata din sufletul lui. 

Ne lasam ispititi de manie, de cruzime, de furie, pentru ca undeva pe suprafata intregului nostru consideram ca avem o lipsa. Suntem nesiguri si atunci agresivitatea ne ispiteste, pentru ca ne ofera o protectie de moment. Ne ofera iluzia ca suntem puternici pentru un moment. Dar furia, cruzimea, agresivitatea vor aparea mereu ca nevoie de raspuns la alti si alti oameni, pentru ca ea se genereaza in noi. Si contrar asteptarilor, nu au legatura cu un anume om. 

Ne lasam ispititi de gandul unui castig rapid, jucand la cazino sau facand vreo afacere-tun. Gandul ca am putea arde etape, ca ca am putea scuti efort si timp este atat de ispititor incat eclipseaza adevaratul nostru rol pe acest pamant. Iar castigul, chiar daca el se va intampla, il vom risipi, il vom pierde sau vom fi lipsiti de el, pentru ca nu se va putea lipi de structura noastra. Pentru a dainui, castigul trebuie sa fie organic si sanatos, sa aiba o contrapondere in efortul si particelele din noi pe care le-am daruit pentru a-l obtine. Castigul obtinut la jocurile de noroc, este o pacoste, o energie-bumerang care a venit sa ne invete o lectie.

Sau foarte adesea intalnit in zilele noastre este ispita confortului. Facem compromisuri cu inima noastra pentru confort. Uitand ca doar confortul nu poate fi un scop in sine. El trebuie sa sprijine un act de creatie, care sa traduca in fapte harnicia  noastra, in conditii cat mai confortabile, de acord. Confortul inseamna minumul de care un om are nevoie pentru a se putera desfasura in ceea ce are el de facut. Inseamna un acoperis, mancare, caldura, vestiminte si materialele, tehnologia de care are nevoie pentru a crea. Dar a plati bucati din timpul tau doar pentru a sta, e o cheltuiala pe care universul trebuie sa o recupereze de la tine sau de la altii. 

Si ar mai fi desigur ispita mancarurilor, ispita dulciurilor, bauturii, drogurilor, a fumatului. Si am putea continua...

Orice imperfectiune pe care o vedem in noi genereaza potentialul unei ispite. Orice lipsa pe care consideram ca o avem, insinueaza o intrebare-indoiala in mintea noastra care incepe cu o evadare din prezent. Cum ar fi daca nu as mai fi eu cel care sunt acum ci un altul, cu calitati si dotari mai multe si mai de apreciat? Fara sa realizam cantitatea de amagire dintr-un asemenea gand. Ispita nu poate exista decat in mintea noastra. Nu ne va putea ispiti si nu vom putea fi atrasi de nimic din afara noastra atunci cand suntem prezenti in mod constient in viata noastra si in fiecare moment. Atunci cand stim ca totul este creat de noi din interior si nimic din afara nu ne va putea aduce linistea, implinirea, trairea, iubirea atata timp cat nu le-am gasit in noi, atata timp cat nu le putem genera si darui noi insine. Pana atunci, fiecare ispita va aparea stralucitoare si atragatoare, dar va contine in insasi stralucirea ei dezamagirea si destramarea iluziei din care s-a nascut. 

Ispitele sunt deci gandurile noastre care imbraca dorintele, ego-ul, orgoliul, frustrarile noastre. Sunt cai prin care incercam sa ne acoperim lipsuri pe care le vedem in noi. Sunt modalitati de a ne vizualiza din nou intregi, puternici, atragatori, destepti. De a fi in sfarsit eroi in vietile noastre. De a fi impliniti. 

Pictura: Ispita din Eden by Zoltan Lorencz