Solutia conflictelor noastre

In orice conflict, e nevoie de doi oponenti. In orice conflict e nevoie de ceva, sau cineva care sa reziste, sa lupte impotriva, altfel conflictul nu exista. De multe ori insa, cel  mai redutabil oponent suntem noi si cele mai spectaculoase batalii, le ducem cu noi insine.

Cum reusim sa ne impartim in doua tabere si sa ne transformam sufletele intr-un camp de lupta? Cum reusim sa fim, in acelasi timp, de o parte si de alta a echilibrului? Ce anume misca pendulul in continuu, alimentandu-i setea de extreme? 

In drumul nostru spre a ne regasi, facem calatorii lungi si uneori grele pentru sufletul nostru. Trecem prin momente extreme, dificile, alternand cu momente de revelatie. Toate acestea fac parte din procesul nostru de vindecare. Din procesul de integrare a oponentului nostru, cel care genereaza conflictul interior. Adversarul nostru, suntem chiar noi, ramasi blocati intr-o emotie din trecut. Ramasi blocati in emotia unui copil. Sau intr-o emotie dintr-un alt timp.

Tot acest proces genereaza valtoare. Emotii care ne cer sa le lasam sa plece. Emotii care au nevoie sa iasa la suprafata. Au nevoie sa fie simtite si eliberate.

Cu cat rezistam mai mult, cu cat le negam mai mult, cu cat ne ascundem mai mult de ele, cu atat mai probabil vom crea situatii care sa le scoata la suprafata. Emotiile poarta energie magnetica, ele vor atrage conditiile care ne vor forta sa dizlocam emotiile din interior, catre exterior. Sa le dam drumul. Pe acest drum al emotiilor noastre catre exterior, ele genereaza miscare. Energie. Tumult. Insa in tot acest proces, nu e nevoie sa ranim pe nimeni. Si mai ales, nu e nevoie sa ne facem rau, noua insine.

Refuzam de multe ori sa gandim anumite ganduri, de teama emotiilor care ar putea fi zgandarite cu aceasta ocazie. Insa, vindecarea emotiilor vechi, eliminarea rezistentei noastre si  solutionarea conflictului, implica nici mai mult, nici mai putin, decat acceptarea adevarului.

Adevarul, in acest caz, inseamna a accepta sa simti forta unei emotii, in loc sa o eviti, de teama ca aceasta sa nu te faca vulnerabil si slab. Pentru a te schimba, e nevoie mai intai sa schimbi ce simti. Iar acest lucru e posibil, atunci cand stii ce simti.

Negarea si ingroparea unei emotii, e foarte costisitoare si vine cu multe implicatii. Pentru ca acele emotii s-au nascut din suferinte si dezamagiri mult prea dureroase pentru a le tine in memoria constienta. Ingroparea lor in subconstient inseamna negarea lor. Negarea echivaleaza cu rezistenta. Rezistenta naste conflictul din interiorul nostru.

La un moment dat, se face timpul pentru a fi vindecate. Acceptate si vindecate. Daca ochii ti se umplu de lacrimi, foarte usor sau din nimic, nu le innabusi. Lasa lacrimile sa curga. Prin ele eliberam intotdeauna emotii. Nu e nevoie nici macar sa aflam cu exactitate, la nivel de intelect, ce anume a cauzat acea emotie. E nevoie doar sa o acceptam, sa o lasam sa treaca prin noi, sa o eliberam fara sa-i rezistam. Cautandu-i prea mult sursa si cauzele, ne putem inscrie pe piste total gresite, care ne vor duce de multe ori la judecati si resentimente, care in cel mai bun caz sunt inutile, iar in cel mai rau caz nu pot decat sa ne faca rau. Cauzele, se afla intr-un trecut ce nu mai poate afecta realitatea de acum. Intamplarile, nedreptatile, dezamagirile, tradarile, neincrederea, suferinta, au existat doar pentru a vindeca alte momente de neacceptare din alte vremuri trecute. Singurul moment real este prezentul. Si singura energie care poate vindeca este  cea a compasiunii si iubirii.

Cunoaste-l si imprieteneste-te cu oponentul tau. Cunoaste-l si accepta-l. Intelege-i indarjirea. Iarta-l. Caci el esti tot TU, dintr-un moment in care nu ai avut resurse sa procesezi o anumita intamplare. Dintr-un moment in care TU erai copil si intamplarea a fost coplesitoare. Imbratiseaza-l. Poti sa vindeci doar invatand sa iubesti. Si exact asta a venit acest alter ego-adversar al tau sa te invete astazi. Sa iubesti. Si sa ierti.

Orice conflict interior este doar o sansa pe care ti-o mai acorzi de a amana aceasta lectie. Pentru ca, oricat de greu ar fi de crezut, chiar si a nu iubi este tot o alegere. Desigur, noi putem sa alegem sa amanam. Iar cel care amana este tot copilul din noi, care atunci cand facea o prostie, incerca sa amane confruntarea cu parintii, sperand ca pe masura ce timpul trece, va scapa de rusine si de pedeapsa. Ca nimeni nu va observa si ca fapta va fi pur si simplu uitata. Amanand, orice copil spera ca fapta lui va disparea. Negand partile din noi pe care nu vrem sa le acceptam, ne condamnam, adulti fiind, sa fim bantuiti de rusine si vinovatie.

Ceea ce nu ne amintim in aceste momente, este ca nu exista nimic din ceea ce noi am putea face, care sa il convinga pe Dumnezeu sa ne iubeasca mai putin. Nu exista nimic din ce am putea trai, simti si experimenta, care sa diminueze iubirea lui infinita catre noi. Suntem copii lui perfecti si vom fi iubiti intotdeauna. Iubirea lui nu judeca, nu condamna, nu pedepseste. Este neconditionata. Si infinita. Este solutia si rezolvarea conflictelor noastre. 

Photo: Another Alter Ego, Conceptual by Yoppy Yohanes

Terapie cu iubire

Am fost martora, am auzit si am trait de-a lungul timpului, multe miracole. Vindecari miraculoase, sincronicitati spectaculoase, rasturnari de situatie. Dintre toate acestea, vindecarile, in special cele de la boli incurabile, traumatisme incredibile, au ramas in mintea mea cele mai misterioase. Medicii si psihologii pot da multe exemple. 

Exista milioane de modalitati de terapie, milioane de medicamente, de tratamente, de la cele mai ciudate: aplicat palmi, infipt ace, ritualuri antice cu foc, cu apa, cu sange, la cele mai clasice operatii, combinatii de medicamente, laser, fizioterapie, psihoterapie, consiliere. Atunci cand esti bolnav, mintea ta devine mai deschisa la practici neconventionale: homeopatice, shamanice, bioenergie, vindecare la distanta.

Si totusi, in afara de statistica, care face o numaratoare seaca, nu exista o modalitate clara sau de orice fel, de a determina de ce la unii functioneaza aceste variante alternative si la altii nu. De ce in cazuri foarte grave, vindecarea s-a facut aparent fara nici o interventie exterioara, iar in alte cazuri, oameni aparent sanatosi, nu au mai reusit sa faca nimic, desi li s-a aplicat cel mai ireprosabil tratament. Gasim mii de carti si cazuri, care s-au vindecat din interior, prin propria lor putere.

Unde se afla secretul acestor miracole. Care este “reteta” sau retetele care "functioneaza”? Greu de spus. Pentru ca la fiecare e altfel.

In primul rand, o boala este un dezechilibru energetic de orice fel. O lipsa de energie din sistemul organismului. Energie care trebuie completata, trebuie adusa de undeva.

Energie exista peste tot langa noi. Totul e energie. In aer, in razele soarelui, in copaci, in plante, in animale, in pietre, in noi, in ceilalti oameni. Orice poate fi transformat intr-un generator de energie. Pentru a atrage energie suplimentara si a o dona, e nevoie insa, de o antena, care sa o poata capta. Un portal, un element conductor, care sa aiba puterea de a o atrage si de a o conduce catre zona in care e nevoie.

Acum, intrebarea este cum anume “vindecatorii” reusesc cu unii si cu altii nu, cum unii oameni se vindeca singuri, de ce nu functioneaza la toti? 

Exista totusi un secret pentru ca vindecarea sa aiba loc. Un set de conditii. Care se intrunesc sau nu.

Oricare dintre noi are capacitatea de a se vindeca pe sine si poate fi vindecator, pentru altii. Noi putem deveni captori de energie, pe care o putem directiona catre unde e nevoie. Conditiile sunt mai multe.

Intre cele doua persoane trebuie sa se stabileasca o legatura la un nivel foarte profund. In aceasta legatura, care cel care primeste crede pana la capatul fiintei lui, invindecare. Nu spera, nu se roaga, stie. Fara sa stie de unde stie, stie.

Vindecatorul, intermediarul, medicul, vraciul, ingrijitorul, consilierul, terapeutul, un membru al familiei, cel care da, trebuie sa fie curat si sa se abandoneze in acel moment integral acestui scop, fara a simti nevoia de a gandi, de a judeca, de a controla. Pur si simplu, va fi un instrument in mana lui Dumnezeu. Si mai e nevoie de ceva. Intre cei doi, sau macar din partea vindecatorului, sa se manifeste o conditie care e lispita de conditii. Ingredientul miraculous, cred eu, este iubirea neconditionata. De Dumnezeu, de oameni si de viata. Detasata, eliberata de pasiune, iubirea este cea care mobilizeaza si purifica energia si stie exact unde trebuie dusa. Iubirea neconditionata, are rabdare cu nerabdarile si controlul nostru. Transcende orice rezistenta. Orice boala. Transcende frica. 

Suntem toti alchimisti. Transformam zi de zi, energie in cele mai marunte si inutile lucruri. Si totusi, nu ne dam seama cat de puternici suntem, uneori niciodata. Atunci cand ne intalnim cu un dezechilibru, cu o boala, cu o defectiune, preferam sa alegem frica. Frica pentru noi, frica pentru cei dragi. 

Dar ei au nevoie sa ii iubim. Sa le intelegem greselile care i-au adus la boala. Sa le intelegem incercarile de a face fata. Caderile. Devierile. Incapatanarea de a nu intelege. Sa ii iubim cu toate aceste imperfectiuni. Sa renuntam sa-i judecam, doar pentru ca ne aduc discomfort. Sa nu ne agatam disperati fricile de ei. Ci sa ii iubim doar. Sa fim poarta aceea de energie pe care ei poate nu mai au capacitatea de a o deschide singuri. Daca ii iubim, solutia va veni.

Cumva, miraculos, vom fi punctul de conexiune intre ei si solutia lor. Un punct care pare neinsemnat, dar esential. Iar cand aveti senzatia ca v-ati ganditi la toate solutiile, ati epuizat toate variantele, si auziti cum stau la usa renuntarea si disperarea, ganditi doar cu inima. Ea e dotata cu toate sistemele de detectare a energiei iubirii.