miercuri, 4 noiembrie 2015

Viata si moartea in #Colectiv

“Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi pana la urma sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile si adversitatile noastre. Ma-ntreb: noi, la capatul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? [...]” (Nichita Stanescu, Gand 6)

De fapt, fiecare dintre noi si toti, traim de-a lungul vietii aceleasi sentimente, doar ca in cantitati si amestecuri diferite. Nu exista om sa nu fi simtit frica, manie, dragoste sau bucurie. Suntem bucati de trup inmuiate in sentimente. Iar viata fiecaruia este senzatia, mirosul, parfumul, textura emotiei care inosoteste fiecare sentiment. 

Fiecare dintre noi traieste aceeasi viata. Materialul din care este facuta viata e unul singur. E ceea ce ne uneste pe toti. Ceea ce ne desparte este iluzia cocktailului diferit de sentimente, ordinea lor, momentul in care apare un anume sentiment si nu altul. Dar toti traim acelasi viu.

In momentele in care se intampla asemenea tragedii ce ating sau curma vieti, ceea ce ne uneste este o emotie universala care rezoneaza in toti la fel. Focusat. Puternic si de neoprit pentru ca in acel moment sentimentele se aliniaza. Si toti oamenii racordati la acea emotie fundamentala, devin un Mare OM. Energia gandurilor lor converge intr-o singura emotie. Iar forta acesteia este mult mai mult decat suma respiratiilor lor. Este o energie universala care exista in fiecare, dar care este activata si pusa in comun, in mod constient intr-un moment prezent. 

Dreptul la viata este un dar asupra caruia nici un om nu are drepturi. Fiecare viata este conectata cu alte sute sau mii de vieti. Si cu vietile tuturor. Iar atunci cand o viata este intrerupta din drumul ei, toate vietile celor apropiati se schimba. Din locul unde crestea o ramura, care urma sa faca alte ramuri, frunze, flori, roade, umbra, moartea creeaza un ciot. Retezand o ramura, intreg copacul este mutilat pentru totdeauna.
Chiar si dupa tragedii, copacul va duce viata mai departe. Si chiar daca nu va mai exista fizic, el va simti intotdeauna ramura taiata ca si cum ar fi acolo. Pulsand a seva, a verde, a viata. Dar fara forma fizica.

In fiecare viata, sunt vietile tuturor. Viata se bazeaza pe fractali. Intregul se afla in fiecare fractiune egal si identic cu el insusi, la infinit. La fel si cauza tragediilor. Se afla in intreg in acelasi fel in care se afla in fiecare dintre noi. Lumina si intunericul traiesc in noi. In fiecare dintre noi. Si acest urias numit umanitate, care detine intregul vietilor noastre, poate fi contaminat si vindecat in aceeasi masura doar prin fiecare dintre noi. Fiecare dintre noi detine in acelasi timp o bucatica de viata si intregul. 

Valoarea unei vieti este egala cu valoarea tuturor vietilor.

Viata fiecaruia este #Colectiv. Moartea #Colectiv este a fiecaruia dintre noi.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu