Razboiul sexelor (1). Despre creatie.

Ne trezim, destul de des, prinsi intr-un soi de conflict. Interior, cu noi insine sau exterior, cu o alta persoana. 

Daca e un conflict interior, il sesizam dupa disonanta cognitiva pe care o traim. Contradictia intre doua variante, dintre care nu recunoastem care e solutia, ezitand sa alegem una.  Pendulam astfel, intre o parte si cealalta,  traim o stare de stres auto-indus. De obicei, bataliile din interiorul nostru sunt intre ceea ce simtim si argumentele rationale. Simtim ca putem sa facem mult mai mult, ca am vrea sa ne deschidem o afacere, ratiunea executa rapid o analiza care spune: nu ai suficienti bani, relatii si ca ai rata la credit. Sau, simtim ca ar trebui sa incheiem o relatie, dar mintea ne spune ca avem o varsta, ca e totusi un om foarte bun, ca am investit atatia ani, ce vor spune parintii, prietenii comuni.

Daca e un conflict exterior il vom sesiza dupa urmatoarele coordonate, valabile in ambele sensuri:

• Deformarea mesajului. Noi spunem ceva, celalalt intelege altceva (mesajul este deformat si transformat pe drumul catre receptor); o varianta, ar fi ca mesajul nostru sa contina elemente care sa se muleze perfect pe asteptari exacerbate ale receptorului. In acest caz, el va interpreta in sensul asteptarilor lui.
• Reactie exagerata. Ceea ce spunem noi atinge o coarda sensibila, pre-tensionata, care vibreaza puternic, generand o reactie exagerata si in final poate sa cedeze creand o ruptura, o prapastie sau o rana greu de vindecat.
• Forta si implicare emotionala. Intalnim sau opunem rezistenta unor idei care sunt percepute sau le percepem a fi agresive cu noi, care vor sa ne fie impuse si atunci ego-ul se autosesizeaza si porneste o batalie pe viata si pe moarte, in care argumentele tasnesc de te miri unde. Datorita implicarii emotionale, brusc ele devin obiectul disputei. Cuvintele se transforma in armament greu, de multe ori la fel de distructiv precum gloantele, grenadele si tunurile. Conflictul transforma relatia intr-un camp de razboi, in urma caruia raman sentimente ranite, inimi sfasiate, rani sufletesti greu de vindecat. Mai mult decat atat, relatia se transforma intr-un teren minat, unde trebuie sa calci cu atentie, tiptil, avand sadita in suflet frica posibilitatii iminente de a genera printr-o vorba sau fapta o explozie. Sau, mai trist exista copii obligati sa petreaca zile de copilarie pe aceasta scena de razboi emotional.

In ambele situatii de conflict, interior si exterior, batalia se da pe planuri pe care nu le constientizam in acele momente. Razboiul are totusi niste legi si niste reguli dupa care combatantii lupta. Desi, pe moment, totul pare scapat de scub control, exista niste legi care restabilesc echilibrul. 

Una dintre aceste legi este echilibrul dintre masculin si feminin.

Stim deja ca in creierul nostru exista o parte rationala, obiectiva, analitica, masculina, stanga si o parte emotionala, subiectiva, creativa, feminina, dreapta.

Intalnim acest model peste tot in jurul nostru. Pentru ca orice lucru sa existe, pentru ca orice sa fie creat, fie el un copil, o idee, o pictura, o carte, o simfonie, e nevoie sa existe atat masculin cat si feminin. Precum in ceruri, asa si pe pamant. Avem Tatal Ceresc si Mama Pamant. Chiar si Pamantul are un masculin in Occident si un feminin in Orient.

Principiul masculin este cel care initiaza si infuzeaza energie, directionand-o cu vointa.  Principiul feminin urmeaza si primeste energia, avand grija de creatie. Yin si yang. 

Fiecare dintre noi participam in relatiile noastre si in anumite situatii cu structura proprie de masculin-feminin, care adesea nu are legatura cu genul de care apartinem.

Daca intalnim o persoana care sa ne completeze cu o proportie similara, echilibrandu-ne cu dezechilibrul lui, relatia noastra poate functiona foarte bine. Putem fi iubiti, prieteni, colegi, parteneri de afaceri sau de conversatie, coechipieri. Pentru o relatie perfecta, fiecare trebuie sa vina cu echilibrul lui intre masculin si feminin.

Daca intalnim o persoana la fel cu noi, preponderent rationala, bataliile se vor purta pe terenul argumentelor nesfarsite, a logicii, a constructiilor mentale complexe sau taioase, de multe ori insotite de  competitivitatea masculina pentru pozitia alfa.

Daca suntem si intalnim o persoana preponderent emotionala, putem sa fim extm de creativi, sa generam milioane de idei, opere de arta, scrieri, dar despre care nu va afla nimeni, pentru ca va lipsi partea de de actiune, de disciplina masculina care face ca lucrurile sa se intample prin vointa.

Echilibrul interior intre partea noastra masculina si cea feminina, va creiona profilul nostru personal, isi va pune amprenta pe personalitatea noastra, va influenta meseria pe care o vom alege, gradul de determinare sau de creativitate, viziunea sau gradul de cooperare care ne defineste.

Putem fi timizi sau intempestivi, sociabili sau retrasi, artisti sau matematicieni, antreprenori sau angajati, sensibili sau agresivi, fluenti sau incoerenti, calculati sau risipitori, pasionati sau plictisiti.

La randul lor, relatiile noastre vor reflecta aceasta proportie. Dezechilibrele se pot compensa intr-un mod functional. Ne intrebam adesea, cum e posibil ca un om atat de bun, fie femeie sau barbat, sa stea cu cineva atat de agresiv si violent. Sau un om timid si tacut cu cineva atat de vorbaret si spumos. In acelasi timp, similaritatile se pot respinge. Doi masculi vor avea nevoie intotdeauna sa isi stabileasca dominatia pe un teritoriu. Doua femei, pot face acelasi lucru, in momentul in care componenta lor masculina e puternica. 

Sau, conflictul se poate petrece si in interior. Atunci cand se intalneste o persoana perponderent masculina cu una preponderent feminina, iar primul intra pe teren putin mai intempestiv, va reusi cu siguranta sa activeze partea masculina a celui de-al doilea. Dar intrucat constructia lui sensibila, feminina e in contradictie cu masculul trezit, reactiile se vor petrece in mare parte in interior, sangele va fierbe, nervii vor fi intinsi la maxim, muschii si vocea s-ar putea sa tremure. Dar la exterior, nu se va simti aproape deloc cutremurul interior. Rezultatele insangerate ale razboiului insa, vor ramane sa devasteze emotionalul, mult timp.

E foarte usor sa identificam ce emisfera predomina in noi: rationala sau creativa?(mentionez inca o data ca nu are relevanta ce sex reprezentam). De asemenea, e relativ usor sa ramanem constienti care parte e solicitata, atunci cand simtim o disonanta cognitiva sau un conflict exterior. In relatiile noastre, putem sa observam care din parti ne este completata si rezoneaza usor cu celalalt si care intra in conflict.

Mai mult, pentru echilibrul nostru interior, va trebui de multe ori sa compensam partea mai putin reprezentata. 

O alta lege ne aminteste ca pentru a putea crea, e nevoie de ambele principii in egala masura. E inutil ca masculinul sa domine, sa infranga si sa considere femininul inferior. La fel de inutil ca femininul sa lase frumusetea si creativitatea sa se stinga in neant, la voia intamplarii.

Ambele principii, atat masculinul cat si femininul din noi, din ceilalti, din tot ce ne inconjoara si din univers, trebuie onorate in egala masura. Doar prin unirea lor se poate naste orice act de creatie.

Ce culoare au gandurile tale astazi?

Albastrul tau e diferit de albastrul meu. Si totusi, in imaginatia amandurora albastrul e cuprins in cer, in mare, in calm, in liniste, in pace. Albastrul reprezinta un cod prin care simturile noastre il recunosc si il experimenteaza. O frecventa. Un anume nivel al vibratiei energiei.

In mod similar, orice gand care ne trece prin minte, este o manifestare fizica a mobilizarii unei energii. 

 

Orice gand pe care il lansam in univers, are o consecinta, exercita un efect. Asupra mea si asupra celor din jur. Orice gand are o culoare.

Dar ce este de fapt, un gand? Cum se naste? Care este traseul unui gand? Ce culori au gandurile noastre? Unde se duc gandurile atunci cand dispar?

Un gand este o activitate electrica a creierului. O interpretare a unor informatii venite din exterior sub forma unor perceptii cu care cele cinci simturi ne alimenteaza constant. Sau poate fi o interpretare a unor emotii, sentimente sau stari. interioare. Poate fi despre noi sau despre altii, despre situatii, trairi, trecut, prezent sau viitor. Dar intotdeauna filtrul mintii noastre, ii va atasa eticheta “subiectiv”.

 

Un gand este o vibratie. De o anumita frecventa. Cu cat frecventa este mai joasa, ea corespunde zonelor energetice mai dense, cum ar fi instinctele noastre, partea corporala, fizica. Materia, corpul, tot ce ne apare ca fiind palpabil, fizic, este o energie cu densitate mare. Gandurile care au legatura cu sexualitatea, instinctele primare, ura, furia, invidia, razbunarea, enervarea, iritarea, perversiunea, ipocrizia, ne imbraca intr-o haina energetica de culoare rosie, cu vibratie joasa.

Cu cat vibratia este mai inalta si gandurile noastre sunt mai apropiate de compasiune, iubire, intelegere, toleranta, ajutor, cu atat energia din care se compun este mai subtila, mai putin densa, mai fluida.

Un gand este o semnatura energetica, lansata in univers, cu o anumita vibratie. Avand o anumita “culoare”. Vor veni catre tine aceia care au aceeasi vibratie, cei care au aceeasi “culoare”.

Spre deosebire de haine, gandurile nu vin cu instructiuni de folosire, spalare si bune maniere in a le purta. Totusi, ar trebui sa le acordam infinit mai multa atentie decat vestmintelor, atunci cand alegem sa le purtam in diferite ocazii,.

De ce ar trebui sa facem asta? In mod paradoxal, in timp ce efectul hainelor asupra noastra se naste si se petrece integral in mintea si psihicul nostru, fara efecte fizice intrinseci,  efectele gandurilor despre cum ne stau hainele (de exemplu), au consecinte foarte reale ca depresia, o revarsare de ego, timiditate sau narcisism. Pot atrage alte ganduri de aceeasi frecventa, generand efecte cat se poate de reale. 

                                                                         

Orice gand care se naste, vine sau revine in mintea noastra, are un efect major in realitatea imediata. Poate conduce la depresie si anxietate, poate sa ne induca in eroare in privinta sub sau supra estimarii sinelui nostru, generand alte ganduri, o serie de cuvinte sau actiuni, cu efecte majore in traseul vietilor noastre. La pol opus ne poate indeparta de realitate, aratandu-ne intotdeauan doar partea plina a paharului.

Gandurile au acelasi efect ca si alimentatia, ne pot intoxica, dezechilibra sau ne pot ilumina in functie de calitatea, frecventa sau culoarea lor.

Uneori, ne permitem sa tinem anumite ganduri, doar  pentru noi. Consideram ca un gand nerostit, ramane inocent, inofensiv si se stinge in neantul din care a aparut. Ei bine, acest gand, ORICE gand, are o consecinta. Iar efectul poate fi petala unei flori sau taisul unui cutit. Un gand e intotdeauna indreptat asupra noastra si contine componenta de boomerang. Chiar daca noi scriem un alt nume la “destinatar”.

Gandurile pe care le trecem sub tacere, nu dispar ci se se duc in inconstient si ne ghideaza viata de acolo. Gandurile noastre, prin vibratia lor, atrag catre noi situatiii, oameni si stari care au frecvente energetice similare. Gandurile noastre pot fi schimbate atata timp cat le constientizam atunci cand apar si ne dam seama ca ne fac rau. Vibratia lor poate fi schimbata, prin alegerea personala.

Una dintre legile fundamentale ale universului este cea a energiei. Totul e energie. Noi suntem energie. Realitatea fizica din imediata noastra apropiere e energie. Copacul din gradina noastra si cea mai indepartata galaxie sunt energie. Iar energia are o calitate unica, indifent de forma pe care o imbraca. indiferent daca e densa si vizibila sau subtila si invizibila. Vibreaza. E in continua miscare. Se poate transforma in materie sau poate ramane o unda, in functie de frecventa ei. Energia comunica.

De ce avem nevoie sa fim atenti cu ce ganduri ne imbracam? Pentru simplul motiv ca asta ne determina cursul vietilor. Gandurile pot fi ca niste catalizatori, gardieni, ingeri sau pot fi niste criminali, vrajitoare sau hiene. Ne pot inalta pana la cer, ne pot lumina zambetele sau ne pot tiri prin cel mai mare noroi, in tara morilor de vant, neimpliniti si cautand o viata intreaga drumul spre succes, relatia perfecta, sensul vietii si mirajul de a castiga la loto.

Daca din suma gandurilor tale, cea mai mare parte e formata din: complexe de inferioritate, vina, neicredere in sine, autopedepsire, victimizare, plangeri despre ceilalti sau despre situatia ta trecuta sau actuala, culoarea gandurilor tale e cam intunecata. Ele vor genera efectul de autodeterminare si se vor materializa intr-o buna zi in exact ce ai gandit. Esti ceea ce crezi ca esti. Iar ceilalti nu pot fi decat ceea ce crezi tu despre ei ca sunt. 

Trecutul, poate genera neacceptare, neiertare, vina, autoblamare, ura, resentimente, si constituie un balast pe care nu doar il cari cu tine peste ani, ci care continua sa te macine in subconstient pana la distrugere.

Dar, momentul de constientizare a puterii gandurilor, iti ofera sansa de a alege sa te imbraci in culori frumoase, sa anulezi gandurile distructive prin constientizare. Alegi astfel, sa vindeci trecutul, sa iti eliberezi prezentul curatand subconstientul de reziduurile care actioneaza asupra ta fara sa stii. Alegi sa iti reiei controlul viitorului, alegi sa il creezi in prezent, constient si in acord cu tine.

Pe scurt…

Gandurile ne imbraca exact ca si hainele.

Putem fi urati, falsi sau frumosi, putem fi noi insine.

Gandurile au efect in realitatea fizica.

Sunt gramajoare de energie. Ele nu dispar in univers dupa ce ne-au trecut prin minte, ci se materializeaza undeva, cumva, afectandu-ne pe noi, pe cei din jur si universul.

Gandurile sunt canale de comunicare.

Aceia cu frecventa similara, se vor prezenta in viata ta, atrasi de gandurile tale. Ca si in cazul frecventelor din televizor, vor alege programul unde se difuzeaza viata ta. Vor fi parte din viata ta.

Suntem in masura sa ne alegem gandurile.

Cu cat le refuzam pe cele care au culori intunecate, cu atat gandurile noastre vor fi mai luminoase, mai fluide si mai usoare. Energia lor va fi mai putin densa. Gandurile se vor inalta ca niste fluturi cautand flori si nectar. Se vor inalta ca niste pasari exersand zborul a carui limita e doar cerul albastru. Se vor imbaia in lumina si lumina vor emite.

Dar pentru asta trebuie sa fim atenti cu ce ganduri ne imbracam. Sa fim designerii propriilor ganduri. E nevoie sa iti surprinzi in flagrant gandurile, indiferent daca sunt grele ca plumbul, negre ca norii de furtuna, sau usoare si luminoase ca petalele unei margarete. Acorda-ti o clipa pentru a afla cum te simti, atunci cand un gand oarecare iti apare in minte. Asa cum iti verifici emailul, din cand in cand verifica-ti gandurile. Poti face asta folosindu-te de emotii. O emotie negativa te face trist. Cauta gandul din spatele ei si anuleaza-l. Esti inspirat si bucuros. Identifica gandul a carui culoare te face sa te simti asa.

Dupa un timp, vei afla ca nu vei mai vrea sa porti roiul de ganduri negre in jurul capului, intunecand locul pe unde treci, ci ca preferi gandurile ce nasc lumina in coltul ochilor si aripi de fluturi in arcul zambetului. Vei acorda permis de libera trecere doar gandurilor care te leaga de visele tale.

Ce culoare imbraca gandurile tale astazi? Cum arata albastrul tau?