Razboiul sexelor (1). Despre creatie.

Ne trezim, destul de des, prinsi intr-un soi de conflict. Interior, cu noi insine sau exterior, cu o alta persoana. 

Daca e un conflict interior, il sesizam dupa disonanta cognitiva pe care o traim. Contradictia intre doua variante, dintre care nu recunoastem care e solutia, ezitand sa alegem una.  Pendulam astfel, intre o parte si cealalta,  traim o stare de stres auto-indus. De obicei, bataliile din interiorul nostru sunt intre ceea ce simtim si argumentele rationale. Simtim ca putem sa facem mult mai mult, ca am vrea sa ne deschidem o afacere, ratiunea executa rapid o analiza care spune: nu ai suficienti bani, relatii si ca ai rata la credit. Sau, simtim ca ar trebui sa incheiem o relatie, dar mintea ne spune ca avem o varsta, ca e totusi un om foarte bun, ca am investit atatia ani, ce vor spune parintii, prietenii comuni.

Daca e un conflict exterior il vom sesiza dupa urmatoarele coordonate, valabile in ambele sensuri:

• Deformarea mesajului. Noi spunem ceva, celalalt intelege altceva (mesajul este deformat si transformat pe drumul catre receptor); o varianta, ar fi ca mesajul nostru sa contina elemente care sa se muleze perfect pe asteptari exacerbate ale receptorului. In acest caz, el va interpreta in sensul asteptarilor lui.
• Reactie exagerata. Ceea ce spunem noi atinge o coarda sensibila, pre-tensionata, care vibreaza puternic, generand o reactie exagerata si in final poate sa cedeze creand o ruptura, o prapastie sau o rana greu de vindecat.
• Forta si implicare emotionala. Intalnim sau opunem rezistenta unor idei care sunt percepute sau le percepem a fi agresive cu noi, care vor sa ne fie impuse si atunci ego-ul se autosesizeaza si porneste o batalie pe viata si pe moarte, in care argumentele tasnesc de te miri unde. Datorita implicarii emotionale, brusc ele devin obiectul disputei. Cuvintele se transforma in armament greu, de multe ori la fel de distructiv precum gloantele, grenadele si tunurile. Conflictul transforma relatia intr-un camp de razboi, in urma caruia raman sentimente ranite, inimi sfasiate, rani sufletesti greu de vindecat. Mai mult decat atat, relatia se transforma intr-un teren minat, unde trebuie sa calci cu atentie, tiptil, avand sadita in suflet frica posibilitatii iminente de a genera printr-o vorba sau fapta o explozie. Sau, mai trist exista copii obligati sa petreaca zile de copilarie pe aceasta scena de razboi emotional.

In ambele situatii de conflict, interior si exterior, batalia se da pe planuri pe care nu le constientizam in acele momente. Razboiul are totusi niste legi si niste reguli dupa care combatantii lupta. Desi, pe moment, totul pare scapat de scub control, exista niste legi care restabilesc echilibrul. 

Una dintre aceste legi este echilibrul dintre masculin si feminin.

Stim deja ca in creierul nostru exista o parte rationala, obiectiva, analitica, masculina, stanga si o parte emotionala, subiectiva, creativa, feminina, dreapta.

Intalnim acest model peste tot in jurul nostru. Pentru ca orice lucru sa existe, pentru ca orice sa fie creat, fie el un copil, o idee, o pictura, o carte, o simfonie, e nevoie sa existe atat masculin cat si feminin. Precum in ceruri, asa si pe pamant. Avem Tatal Ceresc si Mama Pamant. Chiar si Pamantul are un masculin in Occident si un feminin in Orient.

Principiul masculin este cel care initiaza si infuzeaza energie, directionand-o cu vointa.  Principiul feminin urmeaza si primeste energia, avand grija de creatie. Yin si yang. 

Fiecare dintre noi participam in relatiile noastre si in anumite situatii cu structura proprie de masculin-feminin, care adesea nu are legatura cu genul de care apartinem.

Daca intalnim o persoana care sa ne completeze cu o proportie similara, echilibrandu-ne cu dezechilibrul lui, relatia noastra poate functiona foarte bine. Putem fi iubiti, prieteni, colegi, parteneri de afaceri sau de conversatie, coechipieri. Pentru o relatie perfecta, fiecare trebuie sa vina cu echilibrul lui intre masculin si feminin.

Daca intalnim o persoana la fel cu noi, preponderent rationala, bataliile se vor purta pe terenul argumentelor nesfarsite, a logicii, a constructiilor mentale complexe sau taioase, de multe ori insotite de  competitivitatea masculina pentru pozitia alfa.

Daca suntem si intalnim o persoana preponderent emotionala, putem sa fim extm de creativi, sa generam milioane de idei, opere de arta, scrieri, dar despre care nu va afla nimeni, pentru ca va lipsi partea de de actiune, de disciplina masculina care face ca lucrurile sa se intample prin vointa.

Echilibrul interior intre partea noastra masculina si cea feminina, va creiona profilul nostru personal, isi va pune amprenta pe personalitatea noastra, va influenta meseria pe care o vom alege, gradul de determinare sau de creativitate, viziunea sau gradul de cooperare care ne defineste.

Putem fi timizi sau intempestivi, sociabili sau retrasi, artisti sau matematicieni, antreprenori sau angajati, sensibili sau agresivi, fluenti sau incoerenti, calculati sau risipitori, pasionati sau plictisiti.

La randul lor, relatiile noastre vor reflecta aceasta proportie. Dezechilibrele se pot compensa intr-un mod functional. Ne intrebam adesea, cum e posibil ca un om atat de bun, fie femeie sau barbat, sa stea cu cineva atat de agresiv si violent. Sau un om timid si tacut cu cineva atat de vorbaret si spumos. In acelasi timp, similaritatile se pot respinge. Doi masculi vor avea nevoie intotdeauna sa isi stabileasca dominatia pe un teritoriu. Doua femei, pot face acelasi lucru, in momentul in care componenta lor masculina e puternica. 

Sau, conflictul se poate petrece si in interior. Atunci cand se intalneste o persoana perponderent masculina cu una preponderent feminina, iar primul intra pe teren putin mai intempestiv, va reusi cu siguranta sa activeze partea masculina a celui de-al doilea. Dar intrucat constructia lui sensibila, feminina e in contradictie cu masculul trezit, reactiile se vor petrece in mare parte in interior, sangele va fierbe, nervii vor fi intinsi la maxim, muschii si vocea s-ar putea sa tremure. Dar la exterior, nu se va simti aproape deloc cutremurul interior. Rezultatele insangerate ale razboiului insa, vor ramane sa devasteze emotionalul, mult timp.

E foarte usor sa identificam ce emisfera predomina in noi: rationala sau creativa?(mentionez inca o data ca nu are relevanta ce sex reprezentam). De asemenea, e relativ usor sa ramanem constienti care parte e solicitata, atunci cand simtim o disonanta cognitiva sau un conflict exterior. In relatiile noastre, putem sa observam care din parti ne este completata si rezoneaza usor cu celalalt si care intra in conflict.

Mai mult, pentru echilibrul nostru interior, va trebui de multe ori sa compensam partea mai putin reprezentata. 

O alta lege ne aminteste ca pentru a putea crea, e nevoie de ambele principii in egala masura. E inutil ca masculinul sa domine, sa infranga si sa considere femininul inferior. La fel de inutil ca femininul sa lase frumusetea si creativitatea sa se stinga in neant, la voia intamplarii.

Ambele principii, atat masculinul cat si femininul din noi, din ceilalti, din tot ce ne inconjoara si din univers, trebuie onorate in egala masura. Doar prin unirea lor se poate naste orice act de creatie.