Stresul, solutia si mayasii

Foarte familiar, foarte prezent in viata noastra, cauza si efect, misteriosul nostru “prieten”, ne-a insoteste peste tot. E umbra noastra. Trebuie sa terminam un material complex cerut pe neasteptate, avem de gestionat o cantitate de munca care ne depaseste puterile si ne face sa ne dorim ca ziua sa aiba 48 de ore, am ramas fara job si avem rate de platit, copii de crescut, parinti de ajutat, ni se reproseaza sau suntem acuzati de lucruri neadevarate care ne afecteaza imaginea, ne-am certat cu persoana iubita si nu stim incotro se va indrepta relatia, mergem la doctor simtindu-ne rau si analizele nu arata nimic, e trafic intens si intarziem la o intalnire importanta, nu ne permitem sa mergem in vacanta in Bora Bora si nu putem sa ne comparam cu cercul de cunoscuti care isi permite asta, nu putem pleca de la serviciu cand copilul nostru are febra. Suntem stresati. Si lista, stiti bine, poate continua fara oprire.

Dar ce este pana la urma, stresul? Ce functie are si ce facem cu el?

Incercare de definitie

Conform Wikipedia(eng), stresul este un termen foarte folosit astazi, dar care este din ce in ce mai greu de definit. Are un inteles, pe alocuri comun, atat in biologie cat si in psihologie. Stresul descrie in mod normal un concept negativ care poate avea impact asupra starii de bine mentale sau fizice a unei persoane, dar este neclar ce anume defineste stresul, sau daca stresul este pana la urma o cauza, un efect, sau procesul de la cauza la efect. Pentru organismele complexe precum cel uman, stresul poate veni de la lucruri foarte concrete sau abstracte si se poate baza pe elemente foarte subiective.  Stresul este folosit pentru a defini atat cauza cat si efectul,  in moduri care pot fi vizibile sau invizibile.

In psihologie, stresul este de doua tipuri: eustres si distres. Eustresul este pozitiv si are rol de catalizator. Iti da impuls si energie, motivatie si determinare pentru a face, a realiza, a actiona, a obtine ceva. Este acel tip de incordare in care iti concentrezi fortele sit e mobilizezi pentru ceva. Distresul este stresul distructiv , neproductiv care te blocheaze, te lasa fara solutii, iti risipeste energia si concentrarea si iti da sentimentul de teroare iminenta. Ambele, sunt de aceeasi natura, doar semnul atasat difera. Pozitiv si negativ. Poate si perceptia noastra care difera in a interpreta diversele cantitati  si forme de stres .

Hmmm, deci nu se stie pana la urma ce este stresul. Stim doar ca in general este ceva negativ si apare fara exceptie in mai toate diagnosticele doctorilor. Ca declanseaza procese psiho-somatice reale, dezechilibre in sanatatea si functionarea noastra. Si totusi, face atat de mult  parte din viata noastra. Cum apare? De ce? Si mai ales cum il gestionam?



Cateva consideratii despre mintea umana

Mintea noastra e un instrument minunat, un procesor de date, pe care l-am mostenit acum 2 milioane, 10.000 sau 5000 de ani (in functie de teorii). Este o unealta pe care constiinta noastra o foloseste pentru a distinge asemanari si diferente intre lucruri. E o unealta la fel ca un ciocan sau un fierastrau. Tamplarul nu se identifica insa cu ciocanul pe care il foloseste. Ma rog, stiu oameni care se gandesc la masinile lor ca la ei insisi, dar evident ca nu este asa J. Unii oameni cred ca sunt una cu mintea lor. Se identifica cu mintea lor. Ceea ce e foarte fals! Nu suntem propria noastra minte si nici macar vreunul din gandurile noastre. Daca ne incapatanam sa credem pe dos, putem intra in bucluc si o sa va explic imediat de ce. Sunt lucruri despre minte pe care nu le veti auzi la nici o scoala; va garantez ca la cursurile de psihologie pe care le urmez nimeni nu mi-a vorbit vreo secunda despre frecventa de procesare a mintii. Ati auzit vreodata de ea? Motivul pentru care nu ne intalnim cu aceste informatii este ca e un instrument extrem de important in publicitatea subliminala si in manipularea individuala si de grup. Pe care desigur, le experimentam in fiecare zi, dar nu in cunostinta de cauza.

Deci, mintea lucreaza in secvente consecutive de imagini. Tehnicienii care se ocupa de efecte speciale si de productie video stiu foarte multe despre asta. Frecventa de procesare a mintii noastre este de 24 de cadre pe secunda. Aceasta este viteza la care functioneaza mintea noastra. Mintea are asadar o limita de viteza. Ea poate gandi doar 24 de ganduri intr-o secunda. Poate derula procesul de a distinge asemanari si diferente de doar 24 de ori pe secunda. Se aseamana cu o banda de desene animate, in care imaginile se succed cu 24 de cadre pe secunda. Din aceasta viteza apare impresia de miscare. Asa functioneaza mintea noastra in realitate.

"Prietenul" nostru, Stresul

Am stabilit ca mintea e un instrument care stie sa distinga asemanarile si diferentele astfel incat noi sa putem lua decizii care sa ne asigure supravietuirea. Mintea este deci un mecanism de autoconservare.

Atunci cand suntem bombardati cu informatii care depasesc puterea de procesare a mintii de 24 de cadre/secunda, se naste stresul.  Mintea intelege ca nu isi mai poate indeplini misiunea, nu mai face fata,  sau nu mai este in stare sa ia cele mai bune decizii, si isi pune in functiune sistemul de auto-protectie din dotare(Se arde siguranta).  Acest sistem are mai multe etape.

Prima treapta a acestui mecanism se numeste stres. Cand mintea nu e sigura de ceea ce se va intampla in viitorul apropiat, interpretand ca exista un pericol, trimite un semnal  organismului.  Este reflexul nostru de fuga, de indepartare de sursa pericolului. Se presupune ca ne ridicam si plecam. La animale povestea asta functioneaza fara gres. Cand un catel simte ceva ciudat, ca e ceva in neregula, se ridica si pleaca departe de acel loc. Noi insa, am avut parinti si profesori, iar acum sefi care nu ne permit sa ne ridicam si sa plecam, asta e foarte clar. In consecinta, neavand de ales, ne-am adaptat la stres; mai mult decat atat, stresul a devenit un criteriu de evaluare. Cat de mult rezistati la stres? ”Muuuuult, sunt foarte rezistent”. Si daca raspunsul este “mult”, calea catre ascensiunea corporatista este libera. Acesta este insa tavanul de sticla invizibil de deasupra capetelor noastre: cat de mult stres putem indura?

Si pentru ca e un fenomen generalizat, majoritatea medicilor, nu mai acorda concedii solicitate datorita gradului mare de stres la locul de munca. Pur si simplu, se considera ca toata lumea e supusa stresului. Asta in timp ce medicii si toate asociatiile medicale de pretutindeni , sustin cu tarie ca 80% din ceea ce o ia razna in organism se datoreaza stresului. Stresul a capatat proportii atat de covarsitoare incat indexarile salariale pentru conditii de lucru stresante au fost desfiintate. Toata lumea traieste si lucreaza in stres. E o pandemie.

Sa ne intoarcem insa la minte. Cand vorbim, de exemplu,  la telefon, suntem conectati automat la o retea de computere atat de puternice care iau in jur de 4-5 miliarde de decizii pe secunda. Mintea noastra poate lua doar 24 de decizii pe secunda. Constiinta noastra, insa, lucreaza cu cel putin 5 miliarde de decizii pe secunda. Pe cat putem noi sa ne reprezentam, propria constiinta este deci, foarte, foarte rapida si performanta. E vorba de nano-secunde, a suta mie parte dintr-o secunda pentru o decizie. Wow! Constiinta a trecut in tromba pe langa mintea noastra. Pe vremuri, cand pamanturile erau locuite de primii calatori, oamenii isi construiau totul cu mana lor: fundatie, podea, ferestre, paturi, scaune, mese, unelte.  Stiau cum se construieste fiecare lucrusor si aveau toate cunostintele necesare. Acum, ce-ar fi sa mergem noi acasa si sa construim un obiect simplu, cum ar fi un bec. Nu prea stim, nu prea avem cum. Si asta e o sursa importanta de stres. Manuim si folosim instrumente, aparate, computere, gadget-uri, masini  super performante despre care mintea nu stie prea mare lucru: din ce e facut, care sunt principiile de functionare, ce poate sa aiba atunci cand nu mai merge…si iata ele devin generatoare de stres.

Lupta sau fugi

Bun, se presupune ca trebuie sa ne descurcam cu stresul; ca ne adaptam la stres; iar stresul continua sa creasca si sa se intensifice; sursele de stres cresc exponential, cantitatea de informatie creste si ea intr-un ritm ametitor, viata s-a accelerat si continua sa se accelereze. Asadar, daca nu facem fata stresului, ne vom afla in urmatoarea situatie. Mintea are de ales intre doua decizii: lupta sau fugi. De cate ori nu vi s-a intamplat, intraand in criza de timp, sa va doriti sa nu fiti in locul acela. De cate ori, atunci cand ni s-au cerut lucruri importante de facut intr-un timp absurd de scurt, sau cand ni s-a reprosat ca nu am facut destul sau ca am gresit, nu ne-am fi dorit sa ne racorim strangandu-l putin de gat pe interlocutor sau aplicandu-I un croseu de dreapta fix in nas.

Dar pentru ca nu putem face asta, in acest punct, toata logica ia vacanta. Nu mai exista asemanari si diferente. Ramane doar un strop de adrenalina, iar corpul ar trebui sa o ia la fuga sau sa se lupte pentru a supravietui. Acesta este mecanismul. Acest gand “lupta sau fugi”, defineste  violenta de la birou, de pe sosea, din magazine, din scoli, terorismul, razboaiele. Acesta e motivul. Acesta este fenomenul secolului.

Trecand in inconstient

Si ce se intampla daca nici nu castigi lupta si nici nu poti fugi? Daca pocnesti in nas seful sau profesorul, vei avea parte de un peisaj cu gratii, sau in cel mai bun caz ramai fara serviciu. Si atunci, ce ne ramane de facut?

Mai ramane o ultima farama de efort pe care mintea mai poate sa o faca pentru a ne ajuta sa supravietuim: sa ne traca in starea de inconstienta. Atunci cand te ataca un urs, care e cel mai bun lucru de facut, daca nu poti sa fugi. E clar ca de luptat nu prea e profitabil. Iti ramane sa faci pe mortul. Asa, ai sanse mari sa ramai intreg. Vedem aceasta tehnica la multe animale. Atunci cand sunt prinse de un pradator se intorc cu burtica in sus si se prefac ca au murit. E o tehnica de supravietuire.

Dar, se intampla sa fie si mama tuturor dependentelor si tatal tuturor sinuciderilor. Pentru ca e o tehnica de a evita confruntarea. De a nega situatia. Celebrul denial. Solutia panaceu, pastila minune prin care dupa ce o iei, practic iei pauza de la viata. Ai scapat de stres, esti in lumea ta inconstienta, dar nici nu traiesti. Negi acele experiente. Te faci ca nu exista. Amintiti-va clasica imagine a domnitei diafane care lesina deodata pe divan. Ce s-a intamplat cu ea? A lovit-o cineva in cap cu ceva? Nicidecum, doar ca a hotarat subit sa nege experienta respectiva. Toate dependentele sunt metode folosite de o persoana pentru a-si anestezia constiinta, de a ramane inconstiente. Si aici putem vorbi de alcool, droguri, munca, jocuri de noroc sau pe calculator, shopping & vitrining, fitness, sport, sex, clubbing, seriale de televiziune. Dependentele sunt metode alese pentru a scapa de constiinta si pentru a trece in inconstienta, unde nu mai e nevoie sa intalneasca situatia generatoare de stres. Cati oameni cunoastem, fara a ne pune pe noi insine la socoteala, care sunt blocati in asemenea mecanisme? Multi, nu-i asa?

Acum 400 de ani, oamenii aveau atat de putine lucruri de facut si atat de mult timp sa le chibzuiasca inainte sa le schimbe. Aveau la dispozitie o multime de secunde toate inmultite cu 24 de cadre, in care sa ia deciziile. Acum nu mai este cazul, si lucrurile se desfasoara instantaneu, cu o viteza uimitoare. Avem impresia ca lumea se transforma in cioburi. Si exact asta se intampla. Mintea noastra nu a fost construita pentru viteza. A fost o unealta foarte evoluata in vremurile cand lucrurile se miscau mai incet.

Dar acum, a incerca sa ne fortam mintea sa tina pasul, e ca si cand am forta un calut sa tina pasul cu un Porsche care ruleaza cu 300 de km/ora pe autostrada (acest exemplu nu se poate intampla in Romania zilelor noastre, evident). Ceea ce nu e prea grozav. Ni se intampla tuturor si evolutia lucrurilor e din ce in ce mai dramatica.

Dar daca nu mintea, atunci ce?

Ajunsi in acest punct, e timpul sa cautam solutii pentru situatia pe care am descris-o si pe care o cunoasteti foarte bine. Ma gandesc ca toti tineti la cei dragi si nu ati vrea sa ii pierdeti prea curand, nu-I asa?

Asadar, e de necontestat ca mintile noastre vor fi depasite foarte curand. Asta e clar ca o sa se intample. De aceea e nevoie sa exploram ce mai exista acolo, in afara mintii?

Ceea ce avem cu siguranta si ne putem baza pe ea, este intuitia. Deasupra mintii noastre este intuitia. Propriile noastre cunostinte. Propria noastra putere. Intuitia este ceea ce stiti cu certitudine, fara a avea nevoie de nici o informatie din exterior sau vreo dovada. Pe vremea Inchizitiei,  patru milioane de femei care sufereau de “pacatul” de a avea intuitie, de a sti ceva fara sa produca mai intai dovezile materiale despre cum au aflat acel ceva,  au fost a fost condamnate la moarte, declarate vrajitoare, arse pe rug, tarate in lanturi si macelarite. Rezultatul? Intuitia a devenit ceva periculos, pentru care erai persecutat si nu a mai fost accesata; a fost reprimata si negata, uitata de atunci pe un raft. Catolicii stiau exact cat valora intuitia. Era putere, iar daca toata lumea detinea puterea, ea nu mai valora nimic. Daca in schimb, nimeni nu are putere, dar eu am, a mea valoreaza imens. Asa a fost evaluata intuitia. Ca o marfa dintre cele mai valoroase, dupa criteriile cererii si ofertei.

Intuitia

Stim cu totii ce salarii imense primesc sportivii celebri, fotbalisti, baschetbalisti, jucatori de fotbal american, jucatori de tenis, etc. Ca sa joace niste jocuri stupide, nu-i asa? E aproape indecent, absurd, nebunesc, sa primeasca milioane de euro pe an ca sa joace un joc. Am innebunit cu totii, nu-i asa? Pe vremuri in tribunenele arenelor stateau cei mai bogati oameni ai momentului si se delectau cu lupte si jocuri  intre sclavi, prizonieri si oameni din paturile sociale defavorizate. Acum sclavii moderni(muncitori, oameni normali sau saraci) platesc bani grei ca sa stea in tribune si sa-i admire pe jucatorii foarte bogati, milionari. Vi se pare cu susul in jos, nu-i asa?

Dar nu, nu am innebunit. Pentru ca acesti atleti, reusesc o performanta de exceptie. Ei joaca pe teren, in niste conditii de stres fantastice. Joaca pentru un titlu de campion, cu miza mare in bani, cariera, contracte viitoare. Stres. In loc sa intre in alegerea propusa de minte “lupta si fugi” care i-ar duce imediat in situatia de a fi dati afara de pe teren, acesti oameni fac spectacol. Sub un stres imens, cu tot ce se intampla in jurul lor, ei sunt capabili sa faca un pas in spate si sa stie totul despre acel moment. Multi au si declarat in interviuri ca vad jocul cu incetinitorul in timp ce joaca. Asa reusesc sa foloseasca momentul in favoarea lor, cu ajutorul intuitiei. Nu au timp sa gandeasca; daca incearca sa o faca, au pierdut.

Pentru asta ii platim atat de indecent de bine, pentru ca fac ceva ce noi admiram. Ceva iesit din comun., extraordinar. Care pare supraomenesc. Platim pentru ca ii admiram. Nu v-ati surprins niciodata cheltuind o suma enorma de bani pentru un obiect sau accesoriu de imbracaminte care v-a placut mult? Ati cheltuit pentru ca l-ati admirat. Cu cat admiram ceva mai mult , cu atat valoreaza mai mult in ochii nostri, si cu atat mai mult suntem dispusi sa platim. Este esenta tuturor schimburilor: amplitudinea admiratiei generate. Economia se indeparteaza de bani, acestia nu mai au valoare intrinseca. Se apropie de zona in care moneda de schimb va fi cantitatea de admiratie.

Revenind, intuitia – acea stare in care se afla sportivii pe teren- este foarte importanta. Pana cand ne vom pierde mintile…de fapt nu ni le vom pierde, cred ca le vom avea cumva, tot timpul. Asa cum avem un corp si il folosim pe post de vehicul. Inca vom putea aduna 2+2 si lucruri de genul asta. Dar cand va veni timpul sa facem fata schimbarilor, in cantitati imense, intr-un timp foarte scurt, singura pe care ne putem baza este intuitia. Nu vom mai avea timp sa ne gandim pe indelete, sa analizam, sa vedem, vom avea timp doar sa actionam. Pentru ca atunci cand gandim, folosindu-ne mintea, intram in acel loc in care exista frici, dubii si ingrijorari.

Si atunci, cum stim cand este intuitia in actiune si cand e mintea? Pentru a fi siguri ca e intuitia, trebuie sa stim ca aceasta este in actiune atunci cand nu simti frica, indiferent de cat de complicate sunt circumstantele si conditiile exterioare. Este calmul dat de certitudinea ca stii ce ai de facut. Nu ai timp sa te ingrijorezi daca e bine sau nu; este doar actiune pura, directa. Intuitia este mereu calma si in cunostinta de cauza. Mintea in schimb, o vom arunca la gunoi. Intuitia este cea care face in anumite momente, diferenta intre viata si moarte. Sunt supravietuitori din accidente teribile care au stat fermi in intuitia lor, au facut ce le-a dictat aceasta in timp ce ceilalti incercau sa nege “o, nu, asta nu ni se poate intampla noua, acum”.

11 Septembrie (9/11) – e un exemplu inca foarte viu. Cine a supravietuit? Oameni care si-au urmat intuitia si si-au luat o zi libera pentru a merge la pescuit. Oameni care au coborat imediat dupa impactul primului avion. Cine au fost ceilalti? Oameni care s-au dus constiinciosi la birou, oamenii nu au coborat pentru ca aveau termene limita, multi clienti care asteptau raspunsurile lor. Oameni care au ascultat de motivele rationale, ale mintii, motive foarte serioase de altfel, si care au murit: aveau de platit rate, scoala copiilor, nu vroiau sa fie concediati.

Ramanand in zona

Cum facem deci, sa identificam intuitia si cum o facem sa ramana in functiune? Fiecare dintre noi, am avut bineinteles, experiente in care am simtit intuitia. Pentru cateva fractiuni de secunda, dupa care a zburat, lasandu-ne in compania dubiilor. Pentru ca imediat dupa acele cateva fractiuni de secunda (batranii spuneau: “Primul gand e de la Dumnezeu”), mintea se simte datoare sa intervina imediat si sa preia  problemele noastre. Ne da alternative, analize, scenarii, motive, explicatii, introduce informatii suplimentare, foloseste arhiva de experiente si conexiuni stocata in memoria noastra, face previziuni. Munceste ca un robotel, obosindu-ne si facandu-ne sa nu mai stim ce sa alegem, pe care cale sa o apucam, ce varianta sa urmam.

Mintea asta a noastra dragilor, nu este prietena noastra. E doar un mecanism de auto-protectie, foarte ingaduitor cu el insusi. Prefera sa aiba mereu dreptate, chiar in detrimentul supravietuirii noastre. Asta e mintea. Stiti probabil cazuri, ati auzit persoane in jurul vostru negand ca e ceva in neregula cu ei, pentru ca mintea le spune ca asa ceva nu li se poate intampla tocmai lor; pur si simplu e nedrept, e imposibil sa li se intample lor. Isi construiesc o fundatie falsa din nisip, pe care apoi tot construiesc. Etaje, mansarede, terase si gradini suspendate. Si insista, ca totul e in regula. Chiar si atunci cand se darama totul, o pun pe seama ghinionului, a intamplarii. Iar situatia lor devine dramatica, se dezechilibreaza, o iau razna, innebunesc, fac lucruri de neinteles,  sau nu mai sunt printre noi.

Asa ca, intelegand in profunzime ca mintea prefera sa aiba ea dreptate tot timpul, decat sa ne ajute la supravietuire, si avand intuitia activata permanent, putem trimite mintea la locul ei, in trusa de scule pentru a nu mai avea pretentia de a se confunda cu propria noastra identitate.

Asa cum spuneam, intuitia este ceea ce stim pur si simplu. Tot ceea ce stim vine dintr-o sursa, care nu are nevoie de un nume, vine de undeva, din fluxul creatiei care este sursa a tot ce exista.  Si iata-ne, noi si constiinta noastra, in mijlocul acestui flux de evenimente. Care devine din ce in ce mai rapid. Constiinta e orientata de cei doi factori: spatiu si timp. Dar atunci cand se manifesta intuitia, timpul pare ca nu se mai scurge si nu exista pentru noi decat acel loc. Totul se opreste acolo. In momentul intuitiei, aducand prezentul la constiinta. Anihiland orice urma de trecut sau viitor. Ne amplaseaza in momentul prezent, pe de-a intregul implicati, cu toate datele de care avem nevoie.

Secretul este cum sa ramanem acolo. Nu e usor deloc, daca ne gandim ca mintea va fi tot timpul acolo incercand sa ne puna bête in roate. Constiinta si societatea noastra e orientata acum exclusiv pe timp si spatiu. Totul este fizic, material.

Mayasii, de exemplu, aveau  pe langa viteza mai mica cu care se intamplau lucrurile, conceptul de intentie personala. Pentru ei, existau 13 tipuri de intentie personala si fiecare om se nastea cu una dintre ele. Mai mult, automat numele lui includea aceasta intentie, astfel incat toata lumea sa stie care este misiunea lui pe acest pamant, in aceasta viata. Da, de aceea, lor le era mult mai usor sa fie centrati si aveau un ghid, o orientare foarte bine definita.

V-ati trezit vreodata intr-un loc unde nu aveati ce cauta, in care nu aveati nici o intentie sa fiti, cum ar fi: la munca, la scoala, in mijlocul unui scandal, sau in mijlocul unor oameni cu care nu aveati nimic in comun? Cum v-ati simtit? In elementul vostru, centrati? Sau stingheri, descentrati, dorindu-va sa nu fiti acolo?

Mayasii mai aveau un punct de orientare major si anume Planul divin. Noi, in societatea de astazi avem doar un sir de accidente si coincidente. Cam asta ne spune stiinta. Ca in acest moment, voi va aflati pur si simplu intamplator in fata ecranului citind acest articol. Dupa mintea stiintei, puteati sa aterizati pe aceasta pagina si in urma unei explozii la o fabrica de  chimicale. Fara nici un Plan divin.

Mayasii avea un Plan divin. Ei stiau ca exista 20 de aspecte diferite ale creatiei. Ca o figura geometrica cu 20 de fatete. Intentia personala si aspectul creatiei care iti era alocat prin nastere reprezentau impreuna  “Locul tau din cer” . Ati trait desigur experiente in care ati fost la momentul potrivit, la locul potrivit, ati stiut ca faceti exact ce v-ati dorit si ati avut in intentie si ati simtit ca faceti parte din ceva mai maret, ceva care este dincolo de voi, ca ati beneficiat de un ajutor imens de undeva. E o senzatie extraordinara, nu-I asa? Divin. Asta este esenta filosofiei mayase. Sa implinesti pe pamant “Locul tau din cer”.

Nu se preocupau de timp, in sensul in care il folosim noi. La ora 16.00, am/n-am chef trebuie sa merg la o sedinta. La ora 18.00 iau copilul de la balet, la ora 20.00 ma uit la televizor, la ora 23.00 ma culc. Nu. Pe ei ii preocupa latura calitativa a timpului. Cat din timpul petrecut pe pamant esti in armonie cu misiunea ta si faci ceea ce iti place, ce iti doresti, uitand de timp.

Exista o singura lege in univers: lucrul catre care iti indrepti atentia este lucrul de care devii constient si este singurul care exista pentru tine. Atunci cand dai atentie lucrurilor care nu sunt in armonie cu tine, deviezi de la drumul tau si timpul redevine linear si apasator. Nu traiesti in acord cu tine, esti frustrat, stingher si ai vrea sa fi in alta parte.

Cum ar fi sa te acordezi cu propria ta intuitie? Sa ii acorzi atentie si devii constient de ea? Sa iti faci din intuitie un reflex, un proces automat – fara cel mai mic efort, fara sa te gandesti macar la asta, fara sa fie nevoie sa meditezi, sau sa faci nu stiu ce ritualuri, fara nimic. Doar sa te uiti dimineata, cand te trezesti ce intentie a creatiei exista pentru ziua de astazi si apoi sa mergi sa traiesti acea zi in acord cu intentia cu care a fost creata. Mayasii se trezeau in fiecare zi si o celebrau pentru scopul ei bine definit in creatie. Si asa isi traiau vietile. In fiecare zi.

Armonia sincrona

Aveti cumva idee ce inseamna asta ? Este sincronizarea automata a tuturor formelor de viata, sau chiar a mecanismelor. Stiinta nu are o idee foarte exacta despre cum anume se intampla asta, dar e foarte sigur ca se intampla.

Un exemplu perfect este cel al unei mame alaptandu-si micutul; inimile lor intra in acelasi ritm, pulseaza in acelasi timp. Este o armonie sincrona. O potrivire naturala perfecta.

Functioneaza chiar si pentru obiecte. De exemplu, un ceas cu cuc si o pendula dintr-un magazin care vinde astfel de obiecte; la inceput fiecare din ceasuri ticaie in ritmul propriu; dupa aproximativ o saptamana, toate vor masura timpul in exact acelasi moment, intr-un sunet unic. O armonie sincrona.

Tot ceea ce avem de facut este sa ne armonizam prin intuitie cu sursa creatiei. Sa stim ca doar lucrurile pe care ajungem sa le stim pur si simplu din interiorul nostru, sunt cele care ne fac bine. Nu prea seamana cu ce am fost invatati la scoala, nu? Suna chiar pe dos.

Constiinta. Observand detaliile

Recapituland,  constiinta este starea in care iti dai seama ca esti constient de ceva, iar mintea este o unealta pe care constiinta o foloseste pentru a distinge asemanarile si diferentele dintre lucruri. Constiinta are o misiune de indeplinit. Constiinta imbogateste creatia, divizand-o in multe, multe detalii. Detalii pe care le poti observa si care toate au un rol bine definit in creatie.

Ati observat vreodata, atunci cand sunteti cu adevarat constient, ca puteti vedea nervurile de pe suprafata unei frunze sau distinge diferitele culori de pe aripile unui flutur ?

Sau ca puteti numara stelele?

Ca exista milioane de flori, in mii de culori?

Ca norii sunt in forma de oite sau, au forma unui pastel in acuarela sau pur si simplu cerul pare ca a luat foc?

Ca soarele imbraca orasul intr-o lumina calda si iarba pare un covor mare si verde din plus?

Ca pasarile vorbesc intre ele ciripind vesele, linistind puii infometati, sau invatandu-I sa zboare?

Ca batranica care trece strada are in mana un buchet de flori din gradina ei, pe care le-a plantat in primavara, le-a plivit, le-a udat, le-a admirat si le-a ingrijit cat au crescut si o carte de povesti pentru serile petrecute cu nepotica ei, cand ii va veghea zambind somnul cu zane si printese; ca poate in plasuta ei din panza are un fular si o pereche de manusi tricotate cu mainile ei aspre, in serile lungi de iarna, pentru fiul ei, pentru cand va merge cu familia la munte si un cozonac framantat cu dragoste pentru a fi companionul unei cani cu lapte fierbinte atunci cand fata ei se va intoarce infrigurata de la serviciu?

Atunci insa, cand sunteti suparati pe ceva ce v-a distras din starea voastra naturala de bine si sunteti stresati, nu prea mai puteti fi constienti de aceste detalii atat de frumoase, atat de bogate in semnificatii si atat de uimitoare ale creatiei, si totul in jur arata cam la fel:  gri, tern si mohorat.

Ati observat vreodata asta ? Cu cat suntem mai constienti, cu atat e mai bogata experienta, in timp ce pe masura ce suntem mai suparati, totul tinde sa devina liniar in ceea ce ni se intampla. Experientele, minutele si oamenii arata la fel, fara chip, fara detalii, fara culori si fara sunete. Misiunea constiintei este de a observa detaliile. Doar asa putem sa ne dam seama cu cat de multe am fost binecuvantati; doar asa putem sa ne bucuram cu adevarat de propriile experiente, privind si observand detaliile.

Pentru ca doar ceea ce ajungi sa stii pur si simplu, intuitiv, te va duce exact in locul potrivit, te va face sa intalnesti oamenii potriviti, sa ai lucrurile potrivite. Acesta este un mod care functioneaza fara greseala. Si de aceea este atat de important. Acum.

Linistea Sufleteasca

Mai e ceva. Daca privim adanc in noi, pana la esenta tuturor dorintelor noastre, gasim una care este mai puternica decat toate. Linistea sufleteasca. Absolut toata lumea isi doreste liniste sufleteasca.  Vedem in multe din mesajele de Paste si Craciun ca oamenii isi doresc unul altuia, liniste sufleteasca.

Ce legatura are asta cu intuitia? Pai are. Cand suntem linistiti din punct de vedere sufletesc, intuitia isi face simtita prezenta imediat. Pentru asta trebuie fim centrati, sa fim in punctul nostru de echilibru. Numai in acel punct exista linistea sufleteasca. Ca sa fim centrati, trebuie sa fim siguri. Si avem o singura sursa de certitutini: recunoasterea tiparelor.

Sunt sigura ca va amintiti prima incercare de a conduce masina. V-ati aflat atunci intr-o stare de liniste sufleteasca? Erati siguri, centrati? Recunosteati vreun tipar, vi se parea ceva familiar? Ma indoiesc. Unde ar trebui sa intre cheia? In ce parte trebuie sa o invart? Care e pedala de acceleratie, care e frana si care e ambreiajul? In ce directie trag de schimbatorul de viteze si de ce masina din fata a oprit brusc? Toate astea sunt tipare. Pe care dupa o vreme, le recunosti automat. Acum, cand intri in masina, déjà ai confortul de a asculta cu placere melodia preferata, poti chiar si sa canti, sau poti purta o conversatie interesanta cu cel de langa tine. Nu esti stresat de masina din fata, de frana, de acceleratie sau de viteze. Cu cat recunosti mai multe tipare cu atat te simti mai in siguranta, mai stapan pe tine, ai certitudini, esti centrat. Ai liniste sufleteasca. Si poti conduce orice masina, orinde ai fi, oricat de grele ar fi conditiile de trafic, chiar daca ploua, ninge, e polei, soare, vant, daca esti pe un drum de munte sau pe o autostrada cu multe benzi.

A fi Sigur

Acum avem o formula pe care o puteti incerca pentru a va genera propriile certitudini.

Asadar, sa recapitulam:

•  linistea sufleteasca se asterne cand sunteti centrati
• centrarea e generata de certitudine
• certitudinea vine din recunoasterea tiparelor.

Prin urmare, priviti in jur, observati detaliile bogate din tot ce se intampla, recunoasteti tiparele, nu va lasati atrasi in locuri, stari, fapte si evenimente care nu sunt in armonie cu voi si veti sti cu certitudine care este calea cea mai buna, care e solutia la situatia care altadata v-ar fi generat stres.

E foarte important pentru fiecare din noi, sa intelegem, sa stim si sa exersam asta. Exista mult mai multi oameni ingrijorati decat oameni cu certitudini. Sunt mult mai multi oameni carora le este frica de viitor decat oameni care sa il astepte cu incredere.  Acum stiti.

Buna dimineata!

(dupa o expunere a lui Ian Xel Lungold, caruia ii multumesc, oriunde ar fi, acolo sus)