Scena de razboi
Sunt lucruri de-a lungul unei zilei care
nu ne plac. Sunt lucruri care nu ne convin. Sunt lucruri care nu ne plac in mod
repetat. Si sunt lucruri care nu ne plac periodic.
Si ne revolta. Ne irita. Ne ultragiaza.
Ne provoaca.
Desi noi ne credeam pe timp de pace.
Desi aveam alte multe lucruri de facut. Aceasta mica batalie in formare ne
solicita atentia. Ne distrage de la alte batalii pe care le avem de
dus.
Si pentru ca nu avem timp acum sa ne
intrebam de unde a aparut asa din senin, ce conflict sta la baza lui, care sunt
partile beligerante si care sunt cauzele pe care le sustin, tragem o rafala de
judecati superficiale, cu aparente, critici si invinuiri aflate la indemana si
intotdeauna indreptate catre un exterior inamic si necooperant, incompetent,
care comite crima suprema, doar prin simpla lui existenta separata de a
noastra.
Tragem rafala si obtinem linistea. Caci
noi, prin comandamentul nostru suprem, MIntea, suntem cei care avem puterea,
nu-i asa? Noi suntem cei care stabilim regulile jocului. Noi suntem cei care
stim cum ar trebui sa fie si sa se comporte ceilalti, toti, astfel incat sa
serveasca planului nostru maret.
Obtinem linistea pe campul acesta de
bataie. Castigam aceasta batalie. Mergem mai departe. La scurt timp, intram intr-o
alta batalie. Alta rafala de critici, alte gloante cu invinuiri. Daca e nevoie,
scoatem si arsenalul de agresivitate, efecte sonore si decibeli. Si ne asiguram
ca dreptatea noastra este instaurata peste tot.
Si tot asa, din batalie in batalie, ajungem
la capatul unor ani si uitandu-ne inapoi, constatam ca viata e o lupta
continua, o scena de razboi, ca trebuie sa fim mereu in alerta, blindati pana
in dinti cu prejudecati si gata de atac in orice moment de nesiguranta. Iar
aceasta concluzie frumos ambalata, o facem cadou verbal sau genetic copiilor
nostri. Nepotilor. Elevilor si studentilor nostri. Discipolilor. Tuturor celor
care intr-un moment sau altul ne-au primit de model.
Analiza
Haideti sa inghetam pentru o secunda
aceasta scena de razboi si sa o transformam intr-un cadru fotografic. Sa ne
intoarcem putin la prima scena.
Neavand timpul si intuitia necesata unei
explorari mai in profunzime a cauzei conflictului, atacam si ne luotam cu
efectele. Efectele care ne deranjeaza in prezent sunt rodul, fructele unor
ganduri si actiuni din trecut neconstientizate si neasumate. Neingrijite.
Ramase abandonate intr-un timp anacronic cu prezentul. Efecte pe care nu ni le
mai dorim acum. pentru ca evoluam, nu-i asa?
Luptam deci, cu efectele, iar lupta asta
se constituie in baza unui conflict de maine. Pe care il vom intalni, pe
traseul nostru, in viata noastra, curand. Si ne va deranja. Si pentru ca stim
si accepatm doar realitatea si regulile vazute ale razboiului, vom lupta din
nou cu efectele. Vom sadi prin asta permanent samanta razboiului. A nelinistii.
A revoltei, Vom perpetua industria si productia de critici, reoprosuri,
judecati si agresiuni pentru ca ele sa faca fata la efecte din ce in ce mai
mari. La batalii din ce in ce mai complexe. Pe toate planurile. Conspiratii.
Comploturi. Conflicte. In jurul nostru totul devine ostil. Un camp de razboi,
cu oase imprastiate si vise moarte uneori inainte sa se nasca. Luptand cu
efectele trecutului, luptam de fapt cu viitorul nostru. Ucidem prezentul si
odata cu el, viitorul. Consumam fiecare acum, asa crude, inchise, negerminate,
incheindu-le prematur potentialul vietii pe care il contie fiecare samanta si
dedicand fiecare moment prezent unui trecut deja consumat odata.
In fiecare moment in care nu sadim
viitorul, ne lasam consumati inca o data de trecut.
Nevoia
Avem nevoie de liniste. Avem nevoie de
dragoste. Avem nevoie de caldura sufleteasca. Avem nevoie de suport
neconditionat. Si nimanui in jur pare ca nu ii pasa. Un val de resentimente ne
inunda inima obosita de lupta. Gasim un hobby nou. Acela de victima. Incepem sa
ne plangem. Ca totul e impotriva noastra. Ca nimeni nu ne intelege si nu
ne da dreptate. Chiar si cei mai apropiati au trecut de partea
adversarului.
Aerul pe care il respiram devine amar.
Si din amaraciunea noastra, cu putin noroc, apare renuntarea la lupta.
Retragerea in non-reactie. Acel moment in care trecutul cu toate efectele, ne
copleseste. Si dam drumul controlului.
"Fie ce-o fi sa fie” devine
vizitiul tancului cu care ne deplasam. Chiar poate cadem intr-o amorteala si-o
adormire in care nici o reactie nu ne poate fi smulsa. Un nou tip de gol se
instaureaza si face semn universului ca e un loc in care regulile lui pot fi
acum aplicate. E un loc care poate fi vindecat si transformat dintr-o gramada
de gloante, intr-o gradina de flori.
Acel moment de liniste a reactiilor,
instaureaza o noua stapanire. Reinstaureaza de fapt legile divine ale acestei
lumi. In care fiecare moment din prezent traieste din samanta sadita in trecut.
Si fiecare constructie din viitor isi are fundatia intr-un acum. Viitorul poate
fi modificat doar acum, in prezent. El exista in fiecare moment, intreg asa cum
va fi manifestat, intr-o samanta, un gand, o imagine, un crez, un vis. Iar noi
ne-am nascut gradinari dar ne-am transformat in razboinici.
Concluzia
Asa ca nu e cazul sa mai pierdem vremea
nemultumindu-ne si plangandu-ne ca nu stim sa gradinarim si sa ne apucam de
sadit. Indiferent de conditiile grele cu care ne vom mai intalni o perioada,
caci asta e pretul pentru ceva gandit sau facut in trecut, putem sadi in acest
moment doar semintele rezultatelor cu care vrem sa ne intalnim in viitor. Sa
credem doar in ele si sa nu ne lasam distrasi de greutati, reactii, judecati
care vin sa il provoace pe razboinicul din noi. Sa le udam, sa le ingrijim, sa
le iubim, sa le hranim cu increderea noastra. Iar universul va crea campuri cu
visele noastre inflorite. Si totul in jur se va transforma intr-o gradina
roditoare. In pamant, campul de lupta va continua sa adaposteasca oasele
reactiilor noastre disparute si va fi radacina, ingrasamant si experienta
pentru tot ce va urma.
Iar noi insine ne vom fi terminat
batalia transformarii din larva in fluture si aripile noastre vor putea crea
zbor. Pentru ca sufletul sa se implineasca in libertate. Sa inspire si sa
expire cu fiecare bataie de aripi, iubire.
Photo: White Lotus Flower by Bahman Farzad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu