Avem la dispozitie cinci simturi. Cu
ajutorul lor, percepem lumea. Simturile sunt modalitatile
prin care lumea intra in noi. Locul pe unde informatia vine catre noi. Dar acest
flux, pe care il simtim unilateral, dinspre exterior catre interior, este mult mai complex.
Simturile sunt oglinzile
prin care interiorul nostru poate fi reflectat. Realitatea noastra este
determinata in fiecare moment de nevoile noastre interioare. Realitatea
exterioara este reflectia noastra in toate aspectele. Cele cinci simturi, ne
sunt date pentru a ne cunoaste mai bine, pentru a ne putea explora si pentru a ne apropia
mai mult si mai mult, pana la suprapunere perfecta, de ceea ce suntem cu
adevarat. Atunci cand exteriorul nu ne mai deranjeaza, cand s-a instalat un
procent mare de congruenta si acceptare a acestuia, filtrele care
deformeaza, reflecta, redau si interpretarile, nu isi mai au rostul. Totul se
intampla in timp real. Intuitia, numit si al saselea simt, este integrata si ea, si are
aceeasi valoare cu celelalte simturi. Ea rafineaza si accelereaza
procesele, pentru a permite ca experienta sa fie traita, simtita integral.
Pentru a permite ca experienta sa ne imbogateasca momentele prezentului intr-o
dinamica continua. Ce ne spune insa, fiecare dintre simturi? Sunt oare cele mai directe, care iti dau muuulta informatie, de toate felurile, colorata si aglomerata, asa cum e vazul, si cele mai folositoare? Haideti sa le luam pe rand.
OCHII: Ceea ce vedem este ceea ce ne
impresioneaza si ne influenteaza cel mai mult. Ce vedem pare cel mai real,
pentru ca ochii ne transmit informatii despre forma, marime, textura, culoare, miscare. Insa pentru a vedea ceva cu adevarat, avem nevoie de
atentie. Mai mult, avem nevoie ca atentia noastra sa fie prezenta acolo, in acel moment. Iar ceea ce vedem este de fapt o fotografie, o captura a unui moment prezent, care
a produs o impresie. Vizualul ne este dat pentru orientare, pentru a ne raporta
unii la altii, pentru a ne raporta la tot ce exista.
In interiorul nostru aceasta imagine
intalneste ‘tehnologia' de decriptare, de interpretare, care
depinde de educatia, de valorile, de dezvoltarea, de experientele noastre.
AUZUL: Ceea ce auzim, sunetele naturale,
muzica, cuvintele, zgomotele, daca lasam ochii deschisi, se combina cu
imaginea, potentand-o sau desfiintand-o. Daca inchidem ochii insa, intrerupand
vizualul, auzul se adreseaza deja interiorului intr-un mod mult mai subtil. Un
zgomot puternic si brusc, produce o impresie puternica, cu remanenta mare, ca o
rana. Vibratia, ‘substanta’ din care e compus
sunetul, actioneaza exact ca si materia. Intrepretarea sunetelor este mult mai
puternica, intensa si subtila decat vizualul, pentru ca implica mai mult ce este in interior. Auzul ne da informatii din exterior fara a avea nevoie sa vedem,
chiar inainte de a vedea.
MIROSUL: Este o treapta si mai subtila decat auzul. Orice in jurul nostru emana un miros. Insa multe dintre
calitatile olfactive ale oamenilor, obiectelor, alimentelor, situatiilor,
interactiunilor sunt imperceptibile si subtile. Feromonii, schimbarile din
compozitia pielii in urma unei interactiuni, sunt date si indicatori ai
compatibilitatii noastre cu oamenii situatiile sau obiectele respective, care
asteapta un feedback si o actiune de ajustare. Daca am fi dispusi sa fim atenti
la ce simtim, deciziile pe care le avem de luat ar fi mai simple.
Mirosul se imprima in memorie mult timp si are o putere foarte mare de
asociere. Nu degeaba, animalele se bazeaza pe miros ca principal sursa de informatie. Si nu gresesc.
GUSTUL: Daca pana acum simturile au
folosit undele (lumina, vibratia, substantele chimice), gustul reprezinta
interactiunea directa. Gustul presupune un schimb. Informatia
pe care vrem sa o obtinem se face alterandu-ne starea de la care am plecat.
Gustul e rezultatul interactiunii intre doua sisteme: noi (cu starea
si nivelul de constienta din acel moment) si ceea ce intra in contact cu noi.
Acesta e motivul pentru care este atat de important, mai ales cand mancam, sa fim atenti si
constienti la toate senzatiile pe care ni le ofera mancarea. Savoarea unui
aliment e indicatorul unei intalniri reusite dintre noi si ceea ce se presupune ca ne va hrani cu energie. In schimb, neplacerea produsa de un gust, ne spune ca in acel moment cele doua sisteme
sunt incompatibile. Gustul este un diferentiator si un prim acces la informatii
mai subtile.
ATINGEREA: ceea ce atingem, ne da la fel
de multe informatii ca si ceea ce vedem, auzim, mirosim sau gustam.
Doar ca intr-un plan nou, care adauga si mai mult rafinament. Atingerea este tot un schimb direct. Dam si primim. Prin intermediul energiei proprii de data asta, imprimata cu toate
informatiile noastre complexe. Si primim de asemenea, o suma mare de
informatii. De aceea, atat gustul cat si simtul tactil necesita o cantitate mai
mare de atentie constienta interiorizata. Descifrarea informatiei tactile
inseamna posibilitatea de a simti impresia interioara pe care o produce un
element sau altul. O atingere poate fi extrem de neplacuta: rece, uda,
alunecoasa, prea moale, prea rigida, bruta, sau foarte placuta: diafana, calda,
sensibila, fina. Atingerea este cel mai intim si complex simt. Simgurul
care nu poate fi inchis sau blocat. In atingere, suntem cel ai vulnerabili. Insa, prin atingere, se comunica integral si autentic. Poate de aceea, atingerea este ultimul dintre simturi pe care il folosim intr-o relatie. Este o interactiune si o uniune cu exteriorul.
Simturile noastre sunt specializate. Si fiecare dintre noi are o dominanta, un simt preferat care ii aduce cele mai
mari insight-uri din mediul extern. Fiecare dintre ele are un anumit camp de
profunzime. Si pentru fiecare dintre ele, trebuie sa ne
aflam acolo, prezenti, atenti si constienti. Degeaba vedem un cer plin de stele,
daca ne e frica de intuneric. Ne vom vedea doar frica. Degeaba auzim
fosnetul frunzelor, daca suntem obositi si nu ne pasa. Ne va sacai doar oboseala. Degeaba mancam ceva bun, daca intre timp ne uitam la televizor, telefon sau citim. Vom manca doar emotiile declansate de ceea ce citim. Degeaba atingem ceva placut, cand suntem nervosi. Ne va produce doar iritare. Si toate astea, pentru ca suntem absenti din interactiunea aceea. Noi ne aflam cu mintea in alta parte.
Toate simturile se reflecta in intuitie.
Intuitia are cea mai mare profunzime, acuratete si completitudine. Doar ca este
de scurta durata si necesita prezenta noastra acolo. Necesita deschidere si
golirea mintii de prejudecati, asteptari si credinte din trecut.
Fiecare simt ne limiteaza din ce
in ce mai mult posibilitatea de a gresi. Daca inchidem ochii, cu auzul deja
mergem mai mult catre interior. Daca venim in contact tactil sau gustativ deja
posbilitatea noastra de a interpreta gresit, scade. Intuitia ingusteaza
informatiile, lasandu-le cu acuratete de bisturiu, doar pe cele reale, obiective,
relevante pentru noi cei din acel moment.
Noi, cei reali, suntem acoperiti de
straturi intregi de credinte, prejudecati, mecanisme de aparare, ganduri
negative, experiente, care se reflecta in realitatea exterioara si se intorc
sub forma de informatii prin simturi. Pe masura ce ne invatam lectiile
si aceste straturi cad, ceea ce se va reflecta in realitatea
noastra externa vom fi chiar noi, eul nostru real, autentic. In acel moment, informatia provenita din exterior va fi in armonie cu ce este in
interior si nu se va mai produce nici o disonanta cognitiva. Nici o neplacere.
Exteriorul va fi un mod de expresie a ceea ce suntem. Direct, fara filtre, distorsionari sau
artificii auxiliare care sa fie nevoite sa infrumuseteze sau sa ne amageasca, pentru a nu
simti durerea nepotrivirii dintre ce suntem si ce vedem in afara noastra.
Atunci cand ultimul strat si ultima rezistenta au cazut, senzatia este de
revarsare din interior catre exterior, de recunoastere deplina si acceptare a
exteriorului, pentru ca ceea ce vom manifesta in realitatea noastra vom fi noi.
Iar sufletul se va recunoastre in fiecare om, in fiecare intamplare, in fiecare
situatie, in tot ce facem si ce fac ceilalti. Senzatia de familiar, de
egalitate cu noi insine, este indicatorul ca am ajuns acasa.