Vorbim zi de zi depre relatii.
Intram in relatii. Construim relatii. Rupem relatii. Ni se pare ca stim totul
despre relatii.
Dar ce este o relatie?
Daca ar fi sa o definim ce am spune despre ea? Relatia este o legatura. De ce nu vedem atunci oameni legati pe strada unul de altul?
Dar ce este o relatie?
Daca ar fi sa o definim ce am spune despre ea? Relatia este o legatura. De ce nu vedem atunci oameni legati pe strada unul de altul?
Ca si in multe alte
cazuri din categoria nevazutului, folosim cuvantul-simbol “relatie”, fara sa-i
mai patrundem intelesul, semnificatia, fara sa ne mai
reprezentam exact continutul si profunzimea. Adaugam zi de zi peste
nucleul originar, noi si noi intelesuri, pana cand pierdem insasi semnificatia.
O relatie se naste intre
doi sau mai multi indivizi pe baza unui interes comun. O relatie se naste deci,
dint-un numitor comun. O punct de conexiune.
In acelasi timp, o
relatie se poate naste intre doi sau mai multi indivizi care au ceva de
impartit. Fie acel ceva, chiar si un punct de vedere. Deci, la polul opus
relatia se poate baza pe un conflict. Pe o respingere. Pe o lupta.
In matematica dar si in
societate o relatie poate exista intre doua elemente sau indivizi carora li se
aplica niste reguli prin care cei doi devin determinati si dependenti unul de
celalalt. Este vorba de ecuatii si multimi si ierarhiile sociale. Chiar si
familiile sunt grupuri de relatii, bazate pe alegerea sufletului nostru de a ne
naste din anumiti parinti, iar apoi relatiile de casatorie, tot alegeri, pe
baze romantice, dominatii psihologice sau interese financiare.
Dincolo de raportul
efectiv in care se plaseaza partile care participa la o relatie, relatia
reprezinta modul in care doua persoane sau un grup de persoane se simt atunci
cand sunt impreuna, cand fac ceva impreuna. Modul in care gandesc, simt, se
comporta, reactioneaza unul fata de celalat, modul in care se primesc unul
pe celalalt in minte, in inima, in spatiul intim.
Relatia mai este acel
lucru relevant, unic pentru fiecare participant la relatie, care il motiveaza,
il determina, il alimenteaza cu energie, dorinta, vointa, putere, pentru a
mentine si intretine relatia.
Exista relatii intre doua
persoane care nu s-au vazut niciodata? Se poate naste, construi, consuma o
relatie in acest fel? Atata timp cat energia intentiilor, a gandurilor,
eventual a cuvintelor si urmele gesturilor ajung de la unul la celalalt si sunt
primite sau doar vazute, simtite in mod constient, atata timp cat aceasta
energie parcurge un traseu constient de la unul la celalalt, indiferent de
tipul emotiei care pleaca dintr-o parte cu un semn si poate ajunge la
destinatie cu semnul opus, relatia exista.
Exista mai multe tipuri
de relatii. Relatii active in care
cantitatea dintr-un participant sau altul existenta in relatie variaza organic
si benevol in functie de starea energetica sau situatie. Fiecare din
parti isi asuma raspunderea relatiei si o primeste ca pe un spatiu de evolutie
si expansiune comuna, fara a simti nevoia de a poseda, stapani, de a fi
proprietar pe vreo particica din celalalt sau spatiul celuilalt. Relatia este
benevola, este o alegere constienta, bazata pe ceea ce simt participantii
la relatie, iar ceea ce simt activeaza partea lor buna, creativa, constructiva,
evolutiva. Relatiile active sunt generatoare de creativitate, sinergie,
armonie, completare, sustinere. Granita intre care se desfasoara relatia este
una pur simbolica, constient trasata si acceptata, a reunirii a doua libertati.
Relatii de opozitie sunt
relatii in care exista conflictul element fondator al legaturii. Opozitia
creeaza competitie, fiecare parte participa la relatie cu strategie si energie
de cucerire a unui spatiu, a unui punct de vedere, cu scopul dominatiei,
castigarii autoritatii si supunerii celeilalte parti. Acest tip de relatie nu
construieste ci acapareaza, cucereste, domina.
Relatiile de asociere se
nasc in jurul unor obiective si interese comune, unde fiecare parte isi
asuma liber sa faca pentru acel obiectiv ce stie el mai bine. Adesea relatiile
de asociere se combina cu cele ierarhice si se naste relatia de subordonare in
care una din parti are dreptul si raspunderea deciziei intregului.
Relatiile cauzale care se
nasc dintr-o actiune a unei parti asupra celeilalte, iar participarea in
relatie este de tip: actiune-reactiune, agresiune-aparare.
Relatii de dependenta, in
care siguranta, confortul sau stima de sine a unuia, depinde de existenta
si comportamentul celeilalte.
Relatiile in care doua
parti sunt definite de acelasi concept. Doi oameni care sunt fotografi, sau
care sunt ambii absolventi ai Facultatii de Drept.
Mai exista si relatiile
generice, de tip gen-specie si intre care exista de obicei o relatie de
incuziune, de subordonare, de categorie, de apartenenta. De exemplu femeile de
afaceri sunt de gen feminin.
Relatiile bazate pe o
anumita calitate, caracteristica unica nerelevanta decat pentru o arie ingusta.
"Oamenii cu ochi albastri poarta ochelari dupa 40 de ani."
Exista si relatii parte
-intreg in care participantii sunt egali si impreuna constituie un intreg.
Membru al unei comunitati.
Relatiile pot fi de
asemenea din categoria posesiunilor. In care una dintre parti considera ca este
posesorul adevarului, al timpului celuilalt sau chiar al celuilalt ca
obiect al posesiunii.
Si sunt convinsa ca mai
putem gasi multe tipuri de relatii. Dar cum se naste si cum se termina o
relatie? Se naste o relatie pe baza unei emotii sau a unui sentiment? Pe baza
unei dorintei, a unei proiectii? Pe baza vointei sau a lipsei de vointa? Sau pe
baza unei intelegeri, a unui contract, ca set de obligatii? Adevarul este
ca o relatie este un set de minim doua emotii. Pozitive sau negative, la cele
doua capete ale unei relatii trebuie sa existe ceva simtit de ambii. O
intelegere, o alegere, o decizie, o acceptare, o revolta, ceva. De acel
ceva se agata o relatie si creaza o legatura invizibila. Din acel moment, care
poate fi o singura privire uneori, cele doua parti sunt conectate
printr-un fir energetic, destul de puternic, care se va alimenta din cele doua
capete, uneori doar cu ganduri. Acesta va exista si va creste atata timp cat
este viu. Atata timp cat punctul de legatura creeaza, naste emotie, reactie,
sentimente, dorinta, interes, dezgust.
Cum se incheie
o relatie? Pai, prin moartea naturala a capetelor, in care partile in mod
firesc renunta la legatura de buna voie. Prin decizia unilaterala, a uneia
dintre parti, care “usuca”, “inchide", punctul de conexiune iar acesta
devine inert/inactiv comunicarea nu mai poate fi realizata intre cei doi,
intrucat nu mai naste emotie sau sentimente, iar acestea se intorc inapoi la
emitator. Prin taierea firului energetic si intreruperea alimentarii dintr-o
parte, decizional si vindecarea emotiilor care se mai nasc in punctul de
conexiune. Sau prin lupta, prin respingere, moment in care relatia nu se
termina ci se inlocuieste de fapt cu o relatie de opozitie in care exista
schimburi, dar de natura conflictuala, distructive. O relatie se poate incheia
definitiv doar cu acordul tuturor partilor si cu stingerea reactiilor
emotionale prin confruntare si acceptarea incheierii.
Cream de-a lungul vietii,
facem parte din multe relatii. Simple, complexe, furtunoase, armonioase.
In fiecare, sunt parti din noi. Pentru ca, pentru noi, o relatie inseamna exact
atat cat aducem noi, cat punem noi in ea din sufletul nostru. Nu ne poate
influenta, afecta mai mult decat propotional cu implicarea noastra in ea. De
aceea, o relatie impusa, va fi perceputa intotdeauna ca o agresiune, ca o
intruziune in liberul arbitru al cuiva. Iar implicarea noastra intr-o relatie
nu poate fi decat organica, naturala, bazata pe atractia pe care o simtim
pentru ca ne face bine intr-un fel sau altul, ne motiveaza, ne face sa ne
simtim bine, in siguranta, ne stimuleaza. Pentru ca orice relatie se bazeaza pe
ce simtim, iar ce simtim se traduce in niste reactii chimice in corp, acestea
nu se pot dezvolta si mentine exclusiv pe baza unor decizii rationale, de
calcul mental sau financiar. Ceea ce alimenteaza o relatie este atractia
magnetica, invizibila si indescriptibila, determinata de acel ceva simtit
undeva in inima, care da unda verde conexiunii.
Iar relatia, in sine,
este acea parte din noi de care ne lipsim cu drag, pe care o investim constant
si de bunavoie, in acest spatiu al unui intreg mai mare, in care intra intreaga
noastra libertate, dar si a celuilalt si care ne imbogateste pe tot parcursul
existentei ei.
Fiecare relatie este reflexia cate unei particele din noi. Ce recunoastem in noi, admiram. Ce nu acceptam in noi, ne deranjeaza. Atata timp cat le vom vedea separate, reflexiile nu au reusit sa ne intregeasca chipul, intr-o imagine in care sa ne recunoastem. Cand fiecare dintre relatii se va aseza pe cate o fateta a propriei constiinte, ajutandu-ne sa ne cunoastem, ne vom fi apropiat suficient de noi insine, astfel incat orice relatie sa fie un mod de a ne exprima prin ceilalti.
Fiecare relatie este reflexia cate unei particele din noi. Ce recunoastem in noi, admiram. Ce nu acceptam in noi, ne deranjeaza. Atata timp cat le vom vedea separate, reflexiile nu au reusit sa ne intregeasca chipul, intr-o imagine in care sa ne recunoastem. Cand fiecare dintre relatii se va aseza pe cate o fateta a propriei constiinte, ajutandu-ne sa ne cunoastem, ne vom fi apropiat suficient de noi insine, astfel incat orice relatie sa fie un mod de a ne exprima prin ceilalti.
Photo: Connected, by
Andrea LeBeau