De ce viata bate filmul?

Creierul uman a fost construit sa "vada" doar ceea ce se intampla in jurul nostru atunci cand suntem cu ochii deschisi. 

Vizualul si imaginile care se formeaza in spatele ochilor, reprezinta realitatea noastra. De-a lungul unei zile, imaginea este continua. Noaptea, imaginea e continua si ea, in vis, dar in spatele "cortinei" ochilor. 

Si totusi, filmul unei zile este format din milioane de "fotografii-cadre" pe care creierul le face intre doua clipiri. Filmam, filmam si dintr-o data creierul striga "Cuuut!". Si clipim. 

Cand clipim, creierul nostru pune punct. Taie o secventa si o reia cand deschidem ochii, incercand sa construiasca fragmente cu inteles. Creierul inregistreaza doar segmentele cu "filmare" si de aceea avem senzatia ca realitatea este un continuum, o chestiune inchegata si solida. 

Dar asta e doar o iluzie. Realitatea este creata si redata exact ca un film, cadru cu cadru. Bucati de actiune lipite intre ele si derulate cu viteza, una dupa alta. Creierul conecteaza automat cadrele individuale intr-o poveste. Pe parcurs, pe deasupra lipiturii, adauga un inteles, o semnificatie, o emotie. 

Ce se intampla insa cu pauzele create in momentele in care clipim? Sunt spatii goale din aceeasi material cu noptile. Acele spatii sunt umplute cu sufletul nostru. Ceea ce suntem noi, dincolo de realitate, completeaza spatiul cu bucati din "suflet". Apoi lipeste fragmentele, dandu-le un inteles si un sens pentru noi.

Acele spatii goale, atunci cand clipim, sunt locurile in care apar miracole, in care se formeaza sincronicitati si in care fragmentele se transforma in magia "filmului" pe care il traim fiecare.

Acele spatii sunt o invitatie de a ne "creea" si "viziona" constient viata. Putem face asta schimbandu-ne perceptia, mutandu-ne atentia de la senzatia de "solid" a unei zile, la ceea ce este dincolo de acesta. Permitandu-ne spatii de liniste, fara zgomotul mintii, ne extindem constiinta si catre ceea ce nu se vede in "film". Ne dam voie sa traim viata prin ceea ce "filmul" ne face sa simtim.  

Iluzia Timpului

Teoriile stiintifice recente sustin ca trecutul, prezentul si viitorul exista toate simultan, in acelasi timp. "Distinctia intre trecut, prezent si viitor este o iluzie", spune Einstein.

Amintirile pe care le avem sunt din trecut. Depozitate si etichetate dragut in sertarase si fisiere. Accesibile oricand cu tot cu "efectele" emotionale, estompate sau nu.

Dar daca am putea adauga si a doua sageata pe linia timpului? Daca viitorul ne poate influenta prezentul, la fel de mult ca si trecutul? Daca avem carnete de conducere pentru masina timpului dintotdeauna? Daca doar obisnuinta si confortul acestei conventii, numite timp linear, e cea care a reusit sa pastreze iluzia unei singure directii?

Daca ne gandim bine, o buna parte din experientele noastre zilnice, se petrec in trecut. Lumina are nevoie de 8 minute si 19 secunde pentru a parcurge distanta de la soare pana la pamant. Asta inseamna ca toate imaginile pe care le vedem, sunt din trecut. Vedem niste “inregistrari”. Chiar si atunci cand privim pe cineva sau ceva din imediata noastra apropiere, aceasta intarziere exista, dar fiind foarte mica, nu e sesizabila.

Tot ce experimentam vizual si auditiv e din trecut, datorita distantei si timpului pe care lumina si sunetul, le parcurg pana la ochii si urechile noastre. Cand privim cerul si exploram planete indepartate, ceea ce vedem, s-ar putea sa nici nu mai existe in momentul in care imaginea ajunge la creierul nostru. S-ar putea ca la mii de ani lumina, planeta sa se fi dezintegrat, un nou soare sa se fi nascut, viata pe anumite planete sa fi aparut si disparut in acest interval. Asta inseamna, nu doar ca putem calatori in trecut, dar o facem zi de zi.

In acelasi fel, folosind imaginatia, cu acelasi tip de imagini scoase de undeva, aparute de undeva, din sertarasele viitorului, calatorim foarte des in viitor. Ne imaginam casa pe care vrem sa o avem peste cinci ani, copii, gradina, jobul, cartea pe care vrem sa o scriem, unde vom calatori. Orice plan, orice dorinta, orice proiectie este de fapt o vizita in viitor. 

Prezentul nostru, practic le contine pe amandoua. Putem experimenta in orice moment trecutul, retraind-ul. Daca ne concentram pe el, trecutul ne poate influenta prezentul.

Putem experimenta viitorul, imaginandu-ne cum il dorim, cum va fi. Si iata ca viitorul ne influenteaza si el prezentul. Vom face acum actiuni care implineasca "fotografiile" facute in excursia noastra in viitor. 

Putem aduce in prezent, atat trecutul cat si viitorul, ocupandu-l cu amintiri sau imaginatie. Ceea ce inseamna ca de acum, avem bilete gratuite pe toate liniile timpului. Calatorie frumoasa!

Photo: M.C. Escher, Relativity, 1953