De unde incepe viitorul?

E nevoie uneori sa intoarcem privirea inapoi si sa refacem cu mintea si inima deschise, traseul vietii noastre. 

Tot ce am facut, tot ce am intalnit, tot ce am fost vreodata, tot ce am castigat, tot ce am pierdut, tot ce am primit, tot ce ne-a fost luat. Gandurile, sentimentele, iubirile, fericirea, furiile, fricile, pasiunile, ideile, rasetele, lacrimile, vinovatiile,  implinirile - totul.

De multe ori, chiar daca avem senzatia ca traim in prezent, urcam in barca negarii si in timp ce avem senzatia ca inaintam, ne invartim si suntem de fapt captivi in trecut. Uneori, e nevoie sa parasim in graba, aceasta barca ce se va scufunda spectaculos si sa inotam luni si ani de zile doar pentru a ajunge inapoi in prezent. Doar pentru a ajunge cu picioarele inapoi, pe tarmul adevarului nostru. Unde se afla granita cu prezentul. Apoi, din prezent, putem crea directia catre care dorim sa mearga viitorul nostru.

Trecutul este adevarul nostru. Experientele sunt vehiculele care ne-au adus aici, unde suntem acum. Emotiile ne-au aratat drumul. Si trairile s-au asezat in fiecare celula a noastra, facandu-ne ceea ce suntem.

E foarte posibil ca atunci cand renunti la protectia minciunii, mai intai sa simti un gol imens. Un vid ramas dupa ce toate emotiile stranse si ne-exprimate vreodata s-au dus. Atentie insa! Vinovatia poate incerca sa ocupe acest spatiu curat. Las-o sa treaca, nu te opune, dar nici nu o primi in spatiul inimii tale. Vinovatia e doar un parazit ce incearca sa ne protejeze de necunoscut.  

S-ar putea ca aici si acum, sa nu avem toate raspunsurile si primul impuls sa fie ispita fricii. Niciunul dintre noi nu stim ce ne rezerva viitorul pana cand nu ne luam viitorul in maini. Pana cand nu aducem viitorul, aici si acum. Pana cand nu ii facem loc in prezent.

Lupta cu viitorul

Scena de razboi

Sunt lucruri de-a lungul unei zilei care nu ne plac. Sunt lucruri care nu ne convin. Sunt lucruri care nu ne plac in mod repetat. Si sunt lucruri care nu ne plac periodic.

Si ne revolta. Ne irita. Ne ultragiaza. Ne provoaca. 

Desi noi ne credeam pe timp de pace. Desi aveam alte multe lucruri de facut. Aceasta mica batalie in formare ne  solicita atentia. Ne distrage de la alte batalii pe care le avem de dus. 

Si pentru ca nu avem timp acum sa ne intrebam de unde a aparut asa din senin, ce conflict sta la baza lui, care sunt partile beligerante si care sunt cauzele pe care le sustin, tragem o rafala de judecati superficiale, cu aparente, critici si invinuiri aflate la indemana si intotdeauna indreptate catre un exterior inamic si necooperant, incompetent, care comite crima suprema, doar prin simpla lui existenta separata de a noastra. 

Tragem rafala si obtinem linistea. Caci noi, prin comandamentul nostru suprem, MIntea, suntem cei care avem puterea, nu-i asa? Noi suntem cei care stabilim regulile jocului. Noi suntem cei care stim cum ar trebui sa fie si sa se comporte ceilalti, toti, astfel incat sa serveasca planului nostru maret. 

Obtinem linistea pe campul acesta de bataie. Castigam aceasta batalie. Mergem mai departe. La scurt timp, intram intr-o alta batalie. Alta rafala de critici, alte gloante cu invinuiri. Daca e nevoie, scoatem si arsenalul de agresivitate, efecte sonore si decibeli. Si ne asiguram ca dreptatea noastra este instaurata peste tot. 

Si tot asa, din batalie in batalie, ajungem la capatul unor ani si uitandu-ne inapoi, constatam ca viata e o lupta continua, o scena de razboi, ca trebuie sa fim mereu in alerta, blindati pana in dinti cu prejudecati si gata de atac in orice moment de nesiguranta. Iar aceasta concluzie frumos ambalata, o facem cadou verbal sau genetic copiilor nostri. Nepotilor. Elevilor si studentilor nostri. Discipolilor. Tuturor celor care intr-un moment sau altul ne-au primit de model. 

Analiza

Haideti sa inghetam pentru o secunda aceasta scena de razboi si sa o transformam intr-un cadru fotografic. Sa ne intoarcem putin la prima scena. 

Neavand timpul si intuitia necesata unei explorari mai in profunzime a cauzei conflictului, atacam si ne luotam cu efectele. Efectele care ne deranjeaza in prezent sunt rodul, fructele unor ganduri si actiuni din trecut neconstientizate si neasumate. Neingrijite. Ramase abandonate intr-un timp anacronic cu prezentul. Efecte pe care nu ni le mai dorim acum. pentru ca evoluam, nu-i asa?

Luptam deci, cu efectele, iar lupta asta se constituie in baza unui conflict de maine. Pe care il vom intalni, pe traseul nostru, in viata noastra, curand. Si ne va deranja. Si pentru ca stim si accepatm doar realitatea si regulile vazute ale razboiului, vom lupta din nou cu efectele. Vom sadi prin asta permanent samanta razboiului. A nelinistii. A revoltei, Vom perpetua industria si productia de critici, reoprosuri, judecati si agresiuni pentru ca ele sa faca fata la efecte din ce in ce mai mari. La batalii din ce in ce mai complexe. Pe toate planurile. Conspiratii. Comploturi. Conflicte. In jurul nostru totul devine ostil. Un camp de razboi, cu oase imprastiate si vise moarte uneori inainte sa se nasca. Luptand cu efectele trecutului, luptam de fapt cu viitorul nostru. Ucidem prezentul si odata cu el, viitorul. Consumam fiecare acum, asa crude, inchise, negerminate, incheindu-le prematur potentialul vietii pe care il contie fiecare samanta si dedicand fiecare moment prezent unui trecut deja consumat odata.

In fiecare moment in care nu sadim viitorul, ne lasam consumati inca o data de trecut.

Nevoia

Avem nevoie de liniste. Avem nevoie de dragoste. Avem nevoie de caldura sufleteasca. Avem nevoie de suport neconditionat. Si nimanui in jur pare ca nu ii pasa. Un val de resentimente ne inunda inima obosita de lupta. Gasim un hobby nou. Acela de victima. Incepem sa ne plangem. Ca totul e impotriva noastra. Ca nimeni nu ne intelege si nu  ne da dreptate. Chiar si cei mai apropiati au trecut de partea adversarului. 

Aerul pe care il respiram devine amar. Si din amaraciunea noastra, cu putin noroc, apare renuntarea la lupta. Retragerea in non-reactie. Acel moment in care trecutul cu toate efectele, ne copleseste. Si dam drumul controlului. 

"Fie ce-o fi sa fie” devine vizitiul tancului cu care ne deplasam. Chiar poate cadem intr-o amorteala si-o adormire in care nici o reactie nu ne poate fi smulsa. Un nou tip de gol se instaureaza si face semn universului ca e un loc in care regulile lui pot fi acum aplicate. E un loc care poate fi vindecat si transformat dintr-o gramada de gloante, intr-o gradina de flori.

Acel moment de liniste a reactiilor, instaureaza o noua stapanire. Reinstaureaza de fapt legile divine ale acestei lumi. In care fiecare moment din prezent traieste din samanta sadita in trecut. Si fiecare constructie din viitor isi are fundatia intr-un acum. Viitorul poate fi modificat doar acum, in prezent. El exista in fiecare moment, intreg asa cum va fi manifestat, intr-o samanta, un gand, o imagine, un crez, un vis. Iar noi ne-am nascut gradinari dar ne-am transformat in razboinici.

Concluzia

Asa ca nu e cazul sa mai pierdem vremea nemultumindu-ne si plangandu-ne ca nu stim sa gradinarim si sa ne apucam de sadit. Indiferent de conditiile grele cu care ne vom mai intalni o perioada, caci asta e pretul pentru ceva gandit sau facut in trecut, putem sadi in acest moment doar semintele rezultatelor cu care vrem sa ne intalnim in viitor. Sa credem doar in ele si sa nu ne lasam distrasi de greutati, reactii, judecati care vin sa il provoace pe razboinicul din noi. Sa le udam, sa le ingrijim, sa le iubim, sa le hranim cu increderea noastra. Iar universul va crea campuri cu visele noastre inflorite. Si totul in jur se va transforma intr-o gradina roditoare. In pamant, campul de lupta va continua sa adaposteasca oasele reactiilor noastre disparute si va fi radacina, ingrasamant si experienta pentru tot ce va urma. 

Iar noi insine ne vom fi terminat batalia transformarii din larva in fluture si aripile noastre vor putea crea zbor. Pentru ca sufletul sa se implineasca in libertate. Sa inspire si sa expire cu fiecare bataie de aripi, iubire.

Photo: White Lotus Flower by Bahman Farzad

Iluzia Timpului

Teoriile stiintifice recente sustin ca trecutul, prezentul si viitorul exista toate simultan, in acelasi timp. "Distinctia intre trecut, prezent si viitor este o iluzie", spune Einstein.

Amintirile pe care le avem sunt din trecut. Depozitate si etichetate dragut in sertarase si fisiere. Accesibile oricand cu tot cu "efectele" emotionale, estompate sau nu.

Dar daca am putea adauga si a doua sageata pe linia timpului? Daca viitorul ne poate influenta prezentul, la fel de mult ca si trecutul? Daca avem carnete de conducere pentru masina timpului dintotdeauna? Daca doar obisnuinta si confortul acestei conventii, numite timp linear, e cea care a reusit sa pastreze iluzia unei singure directii?

Daca ne gandim bine, o buna parte din experientele noastre zilnice, se petrec in trecut. Lumina are nevoie de 8 minute si 19 secunde pentru a parcurge distanta de la soare pana la pamant. Asta inseamna ca toate imaginile pe care le vedem, sunt din trecut. Vedem niste “inregistrari”. Chiar si atunci cand privim pe cineva sau ceva din imediata noastra apropiere, aceasta intarziere exista, dar fiind foarte mica, nu e sesizabila.

Tot ce experimentam vizual si auditiv e din trecut, datorita distantei si timpului pe care lumina si sunetul, le parcurg pana la ochii si urechile noastre. Cand privim cerul si exploram planete indepartate, ceea ce vedem, s-ar putea sa nici nu mai existe in momentul in care imaginea ajunge la creierul nostru. S-ar putea ca la mii de ani lumina, planeta sa se fi dezintegrat, un nou soare sa se fi nascut, viata pe anumite planete sa fi aparut si disparut in acest interval. Asta inseamna, nu doar ca putem calatori in trecut, dar o facem zi de zi.

In acelasi fel, folosind imaginatia, cu acelasi tip de imagini scoase de undeva, aparute de undeva, din sertarasele viitorului, calatorim foarte des in viitor. Ne imaginam casa pe care vrem sa o avem peste cinci ani, copii, gradina, jobul, cartea pe care vrem sa o scriem, unde vom calatori. Orice plan, orice dorinta, orice proiectie este de fapt o vizita in viitor. 

Prezentul nostru, practic le contine pe amandoua. Putem experimenta in orice moment trecutul, retraind-ul. Daca ne concentram pe el, trecutul ne poate influenta prezentul.

Putem experimenta viitorul, imaginandu-ne cum il dorim, cum va fi. Si iata ca viitorul ne influenteaza si el prezentul. Vom face acum actiuni care implineasca "fotografiile" facute in excursia noastra in viitor. 

Putem aduce in prezent, atat trecutul cat si viitorul, ocupandu-l cu amintiri sau imaginatie. Ceea ce inseamna ca de acum, avem bilete gratuite pe toate liniile timpului. Calatorie frumoasa!

Photo: M.C. Escher, Relativity, 1953