Intotdeauna raman foarte multe de facut pentru viata ta. Mult de dezvoltat, mult de invatat, mult de aplicat. Niciodata insa nu ne propunem insa "mult de relaxat". Parca intotdeauna inainte de asta, mai e ceva de facut, ceva de pregatit, ceva de pus la punct, ceva de realizat.
Si totusi, tensiunea si presiunea care face parte din cotidian, trebuie eliminata. Eliberata. E nevoie de relaxare pentru ca nivelul urmator sa poata fi accesat.
Daca ne uitam in urma noastra, ne dam seama cat de mult am inaintat in zece ani, in cinci ani, intr-un an. Cate emotii vechi am scos la suprafata si cu cat de multa intelegere le-am inlocuit? Cate schimbari am facut.
Cat de frica ne-a fost. Si cate satisfactii ne-au adus aceste schimbari.
De ce oare, ne este atat de greu sa ne adaptam la sentimente ca fericirea si implinirea? De ce ne vine usor sa rezistam in fata fericirii?
Daca inchidem ochii pentru o clipa si ascultam vocea care ne vorbeste, vom vedea ca cea care ne spune ca nu meritam emotii atat de frumoase, ca acestea nu dureaza, si mai mult, ca ne fac rau, este vinovatia.
Dar, sa nu uitam ca o emotie, oricare ar fi ea, chiar asa se manifesta. Apare spontan, pe termen scurt, curgand prin noi tot timpul si adaptandu-si culorile dupa ce simtim in situatiile prin care trecem. Emotiile ne dau informatii despre noi in fiecare moment. Si ele se schimba instant si continuu. Acest proces este foarte firesc si natural. Vinovatia insa, vrea sa il opreasca.
Vinovatia vine de obicei din trecut. Va amintiti probabil, cand vi s-a spus, sau ati fost facuti sa credeti ca ati incalcat regulile. In ciuda a ce se crede, regulile nu sunt facute a fi incalcate, regulile sunt facute pentru a controla. Uneori in favoarea noastra, alteori in devafoarea noastra. De-a lungul timpului, toti am incalcat la un moment dat niste reguli. Si ce ni s-a spus atunci? "Esti de vina" si "meriti sa fi pedepsit".
Fiecare incalcare, pune in miscare cele doua instrumente de control: vinovatia si autoblamarea.
Mecanismul a fost creat in trecut si actioneaza de unul singur, pana cand va fi constientizat si dezactivat. Iar mare parte din tensiunea si presiunea pe care o simtim zi de zi, se bazeaza pe acesti doi gardieni fiorosi.
E timpul sa faci un pas in lateral si sa ocupi pozitia de observator. Observa cum in jurul tau, lumea este intr-o competitie continua. O cursa nebuna, nebuna, in care fiecare lupta pentru ceva, alearga catre ceva.
Opreste-te si intreaba-te care e rolul tau in aceasta cursa? Ce vrei tu cu adevarat? Contempla in liniste care iti sunt optiunile. Daca simti furie si agresiune, acestea sunt rezultatul fricii atat de esec, cat si de succes. Ele vin sa protejeze confortul tau psihic. Ia la cunostinta de prezenta lor si continua. Recastiga-ti increderea.
Aminteste-ti ca puterea ta sta in lucrurile care nu se vad. Sta in cantecul pe care il fredonezi din inima, sta in gandurile care iti trec prin minte, sta in imaginile in care iti visezi viata. Aminteste-ti ca tu ai pus acel cantec in inima ta, gandurile in capul tau si imaginile in visul tau. Aminteste-ti ca de acolo vine puterea ta si motivatia ta. Din lucrurile care iti fac placere, care iti produc bucurie si pe care le visezi. Acolo este generatorul tau de putere. Intoarce-te in acel loc, de cate ori vinovatia iti bate la usa.
Ia-ti puterea inapoi. E dreptul tau din nastere. La fel cum fericirea si implinirea sunt atat dreptul cat si raspunderea ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu