Exista situatii familiare care ne fac sa credem ca stim mai multe lucruri despre ele decat e adevarat.
Exista oameni pe care ii vedem zi de zi si despre care credem ca ii cunoastem foarte bine. Ii numim cunostinte, apoi prieteni sau apropiati.
Mintea noastra se bazeaza si cauta in permanenta stabilitatea. Isi doreste sa vada in fiecare zi acelasi decor, sa se poata baza pe aceleasi reactii, sa aiba un set minim de date, care sa ramana acelasi. Iar schimbarile sa le facem noi, sa avem in permanenta maneta si butonul de comanda. Realitatea sa ramana in exterior, dar sub controlul, nu si raspunderea noastra.
Si totusi, e o iluzie ca lucrurile raman la fel. De cate ori nu ati trecut prin urmatoarele situatii?
In fiecare dimineata, conduc masina catre birou, intr-un lung si aglomerat sir de masini. In fata mea, un golf rosu in care o domnisoara eleganta, isi mai verifica din cand in cand, perfectiunea buclelor in oglinda retrovizoare. In stanga mea, un domn impozant intr-o masina mare, un mercedes negru, imbracat impecabil, gata pentru a semna un contract de milioane de euro, in camasa bleu, costum negru elegant, ceas cu curea de piele si ochelari de soare, ce ii pastreaza identitatea departe de ochii curiosilor. In spatele meu un cuplu, doi tineri, intr-un opel bleumarin, care dezbat o tema ramasa probabil de la micul dejun, miscandu-se in continuu. Ea, in dreapta, isi cauta ceva in geanta, el invarte de butoanle radioului. Ea gaseste telefonul in geanta si suna pe cineva uitandu-se departe in zare. El deschide geamul din dreapta si mai regleaza putin oglinda retrovizoare.
In timp ce inaintam, locul din fata e luat de o masina sport, gri, condusa de un tip musculos, care in timp ce isi verifica telefonul, da din cap aprobator la muzica tare care se razbate prin garniturile bine etansate sub forma unor zvacnituri de tabla.
Inaintez si pentru un timp sunt absorbita de trecerea de pe o banda pe alta, de versurile unei melodii cunoscute ce tocmai a inceput si scap din vedere pe cei care deja incepeam sa ii cunosc. In dreapta mea, alte masini, in stanga mea la doua masini mai in fata e tipul cu masina sport, zaresc cuplul agitat, e la doar o masina mai in spate in stanga mea.
Si brusc, imi dau seama ca toati acest oameni, oarecum imi lipsesc, ca inconstient, incerc sa urmaresc golful rosu, opelul gri si sa stau in rand cu ei. Oarecum ii cunosteam deja, nu-i asa? Ne oprim la semafor. Gesturile celor doi tineri, imi par deja familiare. In oglinda din dreapta zaresc buclele blonde alaturi de culoarea rosie. Trec de giratoriu, drumurile noastre se despart si imi dau seama ca daca ii voi intalni maine in masina sau pe strada, imi vor fi deja cunoscuti.
Sau, sa luam un alt exemplu.
Aproape zilnic, ma opresc la MegaImage-ul de langa mine, pentru cumparaturile de rutina. Stiu deja care din casierite este cea mai draguta, cea mai zambitoare si care este neprietenoasa. Ma amuz, ca in fiecare zi, una dintre ele este la fel de plictisita si egala cu ea din ziua anterioara, incat uneori ma intreb ce zi este. Ies din magazin, trec pe langa unul dintre cei doi jandarmi care stau cu mainle la spate. Astazi cel care e la post, da indicatii despre parcare. O familie cunoscuta, se urca in masina. In aceeasi masina neagra care duce doua fetite la aerobic, o tanara mama, imbracata extrem de sportiv, cu un mers sigur se indreapta catre intrare si lista poate continua. Cu unii dintre ei ma intalnesc o data pe saptamana, cu cei mai multi aproape zilnic. Uneori aproape imi vine sa ii salut. Unora le stiu si numele.
Imi sunt atat de cunoscuti, incat ma surprind uneori, avand deja asteptari de la ei, cum sa se imbrace, cum sa se comporte, cum sa reactioneze. De cele mai multe ori, asteptarile imi sunt validate, Dar uneori, reactiile lor nu se potrivesc. Uneori, casierita mea preferata nu apare cu zilele, si ma trezesc ca tot ce nu se potriveste “previziunilor mele” emotionale, ma dezamageste cumva, imi ia din puterea sentimentului de “cunoscut” de “familiar” de “mediu controlat”.
Zambesc apoi, cand constientizez ca fiecare dintre noi are dreptul la schimbare. La zile libere, la oboseala, la zambet, la a fi excesiv de preocupat sau absent din peisaj, la a fi oricum, indiferent daca asta se potriveste sau nu cu imaginea asteptata de cei din jur. Realitatea este mereu in schimbare. Fiecare moment este impregnat cu energia noastra. Daca eu aplic frustrare pe interactiunea mea cu o persoana, doar pentru ca nu s-a comportat asa cum ma asteptam, ii voi transmite asta, iar ea va reactiona in consecinta pentru a-mi oferi frustrarea cu care au am etichetat deja momentul.
Constient sau inconstient, obiceiurile vechi, credintele rigide, adanc inradacinate, ne vor spune in fiecare moment ce asteptam de la realitatea noastra. Fiecare persoana este ocupata 100% din timp, sa isi emita pretentiile de la realitatea ei, sa isi creeze realitatea personala (reala sau imaginara) pe baza imaginilor, perceptiilor, credintelor pe care le are.
Stiu, gandul ca ne re-cream mediul, realitatea, viata in fiecare moment, poate fi un pic coplesitoare. Poate fi nu-foarte-atractiva pentru noi care cautam confortul in stabilitate, in ne-schimbare, in rutina. Acest gand, poate genera conflicte intre ceea ce credem noi ca stim despre realitatea din jur si ceea ce se intampla la nivel cosmic cu aceasta realitate.
Fizica cuantica spune ca fiecare moment este energie pura, pe care noi o transformam in particula sau in unda. Alegerea uneia sau alteia dintre stari, poate fi determinata de ganduri constiente sau inconstiente. Fiecare moment este la dipsozitia ta, asteptadu-ti comanda.
Indiferent de conditiile fiecarui om, de starea lui dintr-un moment sau altul, indiferent daca o casierita e trista sau vesela, daca are probleme financiare, personale sau cu copilul acasa, in interactiunea cu tine va fi ceea ce alegi tu sa fie. Tu stabilesti amprenta energetica a acelui moment, prin eticheta constienta sau inconstienta aplicata energiei, gandului, asteptarilor, perceptiilor tale despre cum ar trebui sa arate realitatea ta.
Deschide ochii mari si ia-ti raspunderea fiecarui moment. Tu esti cel care stabilesti gandul care se va trasnforma in realitate. Tu esti cel care pui eticheta energetica pe fiecare moment. Iar atunci cand nu iti amintesti sa fi contribuit constient la un rezultat neplacut, si totusi acesta apare, cauta in inconstient…s-ar putea sa fie o emotie refuzata, care in drumul ei energetic catre univers isi doreste sa fie traita de tine.
Tu esti cel care modeleaza si sculpteaza energia care se transforma apoi in realitatea din jurul tau.
Scupltura de Antony Gormley
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu