Imi propun ca acest articol sa nu fie o analiza politica. Nici o descriere a celor doi candidati. Imi propun nu sa gasesc acele elemente care “se potrivesc acum” perfect pe rezultate in a caror probabilitate foarte putini au crezut, ci acele elemente invizibile si neglijate cum ar fi incarcatura simbolica, valorile si arhetipurile din constiinta colectiva, legile universului care se aplica peste tot, semnificatia din fiecare lucru, care are valoare intrinseca.
Alegerile din 16 Noiembrie 2014, au propulsat si au validat un lider care este mult mai mult, decat a putut sa transmita. Un lider perfect actualizat, o suma de simboluri pe care cei care l-au votat abia urmeaza sa le descopere. O suma de “efecte secundare” pozitive, pe care nimeni nu le-a cuantificat la adevarata lor greutate. Credibilitate, delimitarea de coruptie, determinare, adevar. Semnale transmise catre intreaga lume. Catre tari si aliante puternice din care Romania face si trebuie sa fie parte.
Romanii au asternut duminica la picioarele lui Johannis un covor de incredere, pe care multi nu au cum sa il recunoasca inca. Acest om, aceasta alternativa, aceasta parte, a reusit sa activeze o energie a umanitatii de o calitate superioara, care exista in noi toti. A reusit sa mobilizeze intr-un mod nelinear, acea energie insotita de vointa si credinta. Insotita de putere.
Am ales numarul 7 pentru ca este unul dintre aliatii invizibili ai victoriei lui Johannis. 7 este numarul obtinut din insumarea cifrelor din data lui de nastere. Este numarul zilei in care a avut loc turul decisiv. Este cifra anului 2014. 25 de ani de la revolutie, insumand 2 cu 5 dau tot 7. Si am putea continua.
Ce a facut posibila victoria lui Johannis?
1. Dorinta vs libertate
Victor Ponta a actionat din pozitia celui care isi doreste puterea. Betia lui de putere, a lasat goala de continut, exact abilitatea lui cea mai mare, aceea de a “manui” vorbele. De a vorbi. Intentia, dorinta neinsotite de vointa de accepta posibilitatea esecului, sau a transformarii rezultatului in cel mai bun rezultat pentru aceia care il creeaza, chiar daca asta inseamna parasirea scenei.
In schimb, Johannis a declarat din start, ca prefera sa piarda, decat sa faca jocuri murdare, aliante si trocuri de integritate contra voturi. Prin asta, a lasat libera posibilitatea de a pierde. Si a acceptat-o ca fiind posibila. Si-a asumat-o, ca element de echilibru. Nu a devenit sclavul dorintei lui. A lasat liber drumul rezultatului. A lasat liberul arbitru al fiecaruia sa decida.
2. Siguranta vs credinta
In momentul in care s-a atasat de dorinta lui de putere, imbatandu-se deja cu victoria neta, sigura, Victor Ponta a neglijat sau a micsorat considerabil in mintea sa, posibilitatea victoriei lui Johannis. In felul acesta i-a dat acestuia libertate. Iar universului ii place libertatea. Desconsiderandu-i sansele si desconsiderandu-l ca adversar, i-a dat putere.
In opozitie, in ultima saptamana, Johannis a pierdut chiar si din siguranta obtinuta pana atunci. Neperformand la nivel verbal si nemarsand la setea de sange a telespectatorilor, a lasat libertatea celor care au votat de a trece in partea cealalta. De a face singuri analiza, fiecare om pentru el. De a cauta in el insusi, adevarul care il caracterizeaza. A curatat voturile de asteptarile nerealiste si a lasat in el, doar energia curata. Votul nu a fost acordat in schimbul unei promisiuni. A fost egal cu ce a simtit, sperat, crezut fiecare.
3. Aroganta vs simplitate
Sfidarea si aroganta caracteristica sigurantei, a adaugat in partea cealalta a electoratului, acel strop de determinare care nu a facut decat sa intareasca si sa uneasca. Nesocotirea in mod repetat a unui drept fundamental, care tine de esenta libertatii si umanitatii, a iritat si a mutat energie in tabara albastra.
4. Minciuna vs demnitate
Minciuna este un cutit foarte taios. Pe care poti sa il stapanesti cu multa tehnica, dar care are defectul de a actiona invariabil ca un bumerang. Minciuna, una dintre tehnicile preferate ale lui Victor Ponta, creeaza indoiala doar in mintile nesigura. Minciuna este prietena cu frica, iar cei care au votat cu Johannis nu a facut-o din frica. Au facut-o din speranta, si din credinta ca mai exista si o parte buna. Care nu e infectata cu minciuna. Minciuna este un instrument periculos si necastigator. Minciuna distruge un munte de incredere intr-o fractiune de secunda. Si nu o mai recladeste niciodata. Iar atunci, cand o faci la televizor, ochi in ochi cu cei care te voteaza, devii un mar putred, un trandafir otravit si nu poti genera decat respingere. Nici un om intreg nu poate convietui cu minciuna. Nu atunci cand are ca alternativa, adevarul si demnitatea.
5. Rosu vs albastru
Rosul este culoarea pasiunii, a energiei, dar si a nervilor, a vibratiilor carnii si a impulsurilor brute. A vibratiilor joase. Si dense. Este valtoarea sangelui. Este culoarea comunismului care e inca o rana nevindecata in ADN-ul nostru.
Toata lumea stie ca cea mai raspandita culoare este albastrul cerului. Este cea mai mare suprafata pe care noi o vedem. Cerul este infinitul. Este aspiratia. Catre cerul albastru te uiti in sus. Cand te uiti in sus, iti indrepti spatele si stau drept. Cand privesti in sus, ai incredere in tine. Te simti puternic si sigur pe tine. Albastrul este culoarea calmului, a linistii, a curateniei, a apei. Albastru este culoarea cea mai iubita de oameni si cea mai usor acceptata in mod natural. Albastrul cerului este fara limite. Inseamna libertate. Stabilitate. Cerul e intotdeauna deasupra noastra si ne protejeaza. Cerul e locul unde ne proiectam visele.
6. Forma vs fond
Locul de unde vine fiecare, radacinile si tot ce se afla in trecutul unui om, face parte din el, si vorbeste despre el. Victor Ponta vine din nimic, iar CV-ul lui traseaza un traseu suspect de rapid, niste trambuline neclare, care l-au propulsat in aceasta zona a catararii. Victor Ponta este un politician clasic romanesc, postdecembrist, lipsit de orice continut, catarator, caruia ii lipsesc niste lucru esentiale din CV: caracterul, moralitatea si rezultatele. Familia biologica si de alianta a lui Ponta o regasim in parlamentul european in ministere, in parlament, in partid. Legaturile de sange si interese, exact in stilul comunist sunt amplasate ca o increngatura de plase de siguranta. Familia si copii lui Ponta sunt pentru parada si pentru a fi fluturati a bifa.
Johannis, in schimb, nu are nevoie de CV. Orasul de unde vine, Sibiul, a renascut odata cu el. Si din nimic, a devenit o referinta. O capitala europeana a culturii. Pentru cei care stiu cum arata Sibiul inainte de el, dar si pentru cei care il compara doar cu alte orase, cred ca nu mai e nimic de adaugat. Iar familia, este acel lucru sfant, care nu e pentru a fi tarata in piata publica. Intreaga atitudine, privirile, modul in care se plimba de mana cu sotia sa, este simpla, autentica si deosebit de frumoasa.
7. Multimea vida vs multimea lui Mandelbrot
Desi Victor Ponta a avut la dispozitie si a folosit resurse disproportionat mai mari, culminand, in scop de intimidare, cu marea adunare de pe stadion, care a sadit semintele paranoice ale castigatorului suprem si a restrans si mai mult posibilitatea universului de a stabili rezultatele, acesta le-a folosit intr-un mod invechit. Ineficient. Dintr-un alt secol.
Victor Ponta a crezut in punctul care atrage in jurul lui o alta multime de puncte. A crezut in linii de activisti plasati peste tot in tara, care vor fi capabili sa traseze si sa impuna, sa santajeze si sa cumpere, alte si alte linii de votanti. Inflexibile si bi-dimensionale. A reusit sa creeze un cub din puncte si linii, impresionant intradevar ca dimensiune si rigiditate, in mijlocul caruia s-a amplasat ca intr-o fortareata si a inceput sa tina discursuri. Grosimea liniilor care il aparau de alegatorii lui si de adversar, au creat un bloc de beton bazat pe toate caracteristicile acestui material: brutalitate, lipsa de rafinament, greutate, masivitate, rigiditate, textura neprietenoasa, culoare gri, terna, senzatie blocanta si neplacuta.
In cealalta parte, Johannis a inteles natura fractala a oamenilor, a universului si a ales un mediu fluid, care functioneaza pe acest principiu. Internetul. In loc sa risipeasca bani si energie pe paduri pe afise, panouri, bannere si stadioane electorale, a aprins in fiecare dintre cei care l-au votat, o flacara. A imputernicit si a lasat libertatea fiecaruia de a fi un mic nucleu de campanie. A dat fiecaruia un kit de campanie pe care sa il raspandeasca in cercul lui de acoperire.
Campania lui Johannis s-a bazat pe un fractal urmand multimea lui Mandelbrot: o structura complicata care are la baza o definitie simpla si genereaza o forma extrem de frumoasa. De exemplu, structura unui fulg de zapada este un fractal Mandelbrot. Asa cum perimetrul unui fulg de zapada este format dintr-o infinitate de mici formatiuni, de acelasi fel, repetate dupa un anume tipar, la INFINIT, in acelasi mod, fiecare dintre cei care l-au votat a dus o campanie in sine. A inceput cu el insusi. Apoi s-a extins la micul lui cerc de prieteni. A vazut ca cei apropiati, cei pe care el ii apreciaza, simt la fel si asta i-a dat si mai multa forta. S-a luat dupa ei. S-a alimentat cu ei. Energia s-a propagat cu eleganta si forta undelor. A valurilor. A fulgerului. Dar a ramas luminoasa, alba si usoara ca un fulg. In felul acesta, spatiul si geografia nu a mai contat. Acoperirea s-a facut din aproape in aproape. Natural si organic. Fara limite. Forta care tinut acest imens organism electoral atipic in functiune a fost formata din valori, din simplitatea si decenta asteptarilor, din curatenia intentiei, din adevarul si universalitatea emotiei traite.
Elementele invizibile au multa forta. Faptul ca ele nu pot fi aratate, nu inseamna ca nu exista. A tine cont de ele inseamna a face parte cu respect din acest intreg care este natura si universul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu