Cunoasteti desigur,
expresia "nimeni nu-i perfect" contrazisa deseori de notiunea de
"perfectionist", folosita de multe ori in sens de pseudo-defect.
Intre cele doua extreme, se afla greselile noastre. Atitudinea noastra fata de
greseli, ne traseaza evolutia si modul in care ne bucuram de viata.
Ce sunt de fapt
greselile? Sunt un mod de verificare. Sunt o modalitate de feedback. A face
greseli si a le corecta, este ceva normal. E un instrument pentru evolutie. Am
gresit, corectez.
In cazul in care pornesc
de la prezumtia ca eu sunt atat de perfect, incat nu am voie sa gresesc,
greseala e resimtita ca o acuzatie. Acuzatia e insotita de rusine, pentru ca in
mintea mea, nu mi-am dat voie sa gresesc. Si mai e insotita de vinovatie,
pentru ca nu aveam voie sa gresesc si totusi am gresit. De aici, increderea in
sine se erodeaza si va fi inlocuita de nesiguranta. Teama de a nu gresi, ne va face sa fim mai mereu, precauti. Timiditatea sau opusul ei,
agresiunea, vor deveni refugiile noastre.
Mai mult decat atat, neacceptarea
greselilor din trecut, si rularea lor continua, impreuna cu invinovatirea si
resentimentele fata de propria persoana, vor duce negresit la anxietate si la
sentimentul de ratare.
In realitate, nu exista
esec. Daca privesti cu sinceritate la greselile facute in trecut, vei observa
ca ele nu au facut decat sa te aduca mai aproape de ceea ce vrei tu sa devii.
Da, poate ca la momentul respectiv, ai simtit ca ti-au schimbat directia, sau
le-ai simtit ca pe o deraiere de la drum. In realitate, ele te-au dus pe o
scurtatura, sau te-au ferit de vreun necaz. Poate erai nehotarat si viata a
luat hotararile cele mai bune pentru tine. Sau poate nu vroiai sa iti asumi
nici o raspundere. Si atunci ai fost invatat ca decizile vin cu tot cu ceea ce
urmeaza.
Cu cat mai mult te
concentrezi pe a te invinovati pentru greseli din trecut, cu atat mai mari sunt
sansele de a le repeta. De aceea, priveste greselile ca pe niste ghizi,
accepta ca a face greseli, e un mod de a invata si a te perfectiona, si apoi da-le
drumul, inchide-le. Astfel, vei transforma greseala dintr-un judecator, care te
tine in inchisoarea vinovatiei, intr-un prieten care te corecteaza pentru ca
iti vrea binele.
Neacceptarea
posibilitatii ca TU sa gresesti, vine din dorinta de a controla totul. In loc
sa lasi viata sa curga, si intamplarile sa vina catre tine, la fel si reactiile
tale, TU vrei ca viata sa se desfasoare conform unui plan, in care TU esti
perfect.
Nu trebuie sa te lupti cu
viata, ci sa ai incredere in ea! Lasa necunoscutul sa faca parte din
planul tau. Daca ai cazut, ridica-te, scutura-te de praf si mergi mai
departe.
Daca iti doresti un drum
lipsit de greseli, de probleme si de asperitati, va trebui sa renunti la
destinatia ta, la dorintele tale. A te feri de greseala, si a parea perfect iti
ofera poate, un fel de confort psihic, dar nu te fereste de esec si nici nu te
apropie de obiectivul tau. Iti ofera o pseudo senzatie de siguranta, dar te condamna
sa iti petreci toata viata intr-un mic tarc, limitandu-ti interactiunile,
intalnirile, actiunile.
Esti sigur ca vrei
siguranta, in schimbul libertatii? E ca si cum ai avea o masina frumoasa si
puternica si ai sta cu ea in parcare, de teama sa nu se strice, sa nu se
zgarie, sa nu se murdareasca. In felul asta, masina ramane perfecta, dar
niciodata nu vei simti bucuria drumului sau placerea de a conduce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu