Cautam confirmari despre
cine suntem noi, in ochii, in vorbele, in aprecierile celorlalti. Punem pe
primul loc, fara a pune la indoiala, ceea ce ne spun altii ca suntem. Ii credem
usor, pentru ca nu ne credem, pe noi. Preferam sa suferim pentru o perceptie
deformata a altcuiva, decat sa avem incredere in ceea ce noi simtim direct.
Fara sa ne dam seama, alimentam fricile noastre si dam putere gandurilor care
ilustreaza indoiala noastra. Declansam opinii si apoi suferim tot noi, pentru ca
se potrivesc, cu ceea ce credem noi ca ne lipseste. Cu ceea ce avem deja, pre-definit, despre noi.
Dar ce-ar fi daca nu
ne-ar mai interesa atat de mult ce gandesc altii despre noi si in schimb ne-ar
preocupa sa aflam ce credem noi insine despre noi? Am observa cu usurinta ca
realitatea noastra exterioara, in cel mai mic detaliu, reflecta parerile
noastre despre noi insine. Cat ne apreciem, atat avem. Cat credem ca putem,
atat putem. Cat credem ca meritam, atat primim. Cat ne permitem sa indraznim,
atat reusim. Cat ne iubim, atat suntem iubiti. Cat ne ingaduim sa aratam, atat
suntem vazuti. Cate frici crestem, atatea frici atragem. Cat de vulnerabili ne
permitem sa fim, atat de mult ne permitem sa traim.
Fiecare aspect al
realitatii noastre exterioare, tot ce ne place si ce nu ne place, isi are
originea in lumea noastra interioara. In ceea ce credem noi despre noi. Putem
cunoaste cu usurinta un om, doar dupa circumstantele pe care si le-a creat.
Dupa realitatea lui exterioara. Situatia in care se afla, reprezinta o
consecinta a gandurilor si credintelor lui. Fiecare detaliu al vietii, de la
starea financiara, starea sanatatii, relatii, job, ne descrie cu acuratete ceea
ce gandim si credem despre noi. Suntem ce gandim.
Contrar asteptarilor,
circumstantele exterioare nu ne sunt date, nu sunt cele care ne croiesc drumul.
Contrar asteptarilor, nu ce se intampla in exterior, ne influenteaza si
determina cine suntem si in ce conditii traim. Acestea doar povestesc despre
noi. Ne arata unde si ce avem de schimbat in noi.
Desi se afla la originea
realitatii noastre, puterea gandurilor continua sa fie mult subestimata. Undeva
pe drumul nostru, ni s-a facut frica de puterea noastra si am inceput sa o
limitam. Am lasat pe toti cei care au intrat in viata noastra, sa ne spuna cine
suntem, ce putem, cat meritam, cat sa asteptam de la noi, ce trebuie sa facem
ca sa nu dezamagim, in ce sa credem, cum sa ne purtam ca sa fim acceptati. Am
primit judecatile celorlalti ca pe niste legi si ni le-am insusit. Ne-am creat
si consolidat propriul set de credinte. Am pus lesa propriilor ganduri si le-am
ingradit cu un tarc. Rareori ne mai pemitem sa le lasam libere sa zburde si
chiar si atunci ne simtim datori cu o vinovatie.
Cautam raspunsuri la
intrebarile si nemultumirile noastre, in timp ce toate raspunsurile sunt in
fata noastra. In realitatea noastra. Uita-te in jurul tau si observa ce te
nemultumeste. Banii? Prietenii? Relatia ta? Jobul? Du-te apoi inapoi pe fir, in
mintea ta, si vezi ce crezi tu despre tine, in legatura cu fiecare.
Dispretuiesti banii? Ii consideri ceva murdar si meschin? Atunci nu ai cum
sa ii atragi. Prietenii tai te judeca? Descopera si recunoaste, fata de tine
macar, ca undeva, candva ai judecat si tu. Relatia ta e nesatifacatoare?
Identifica ceea ce simti tu cu adevarat fata de ea. Identifica asteptarile pe
care i le-ai pus in carca. Recunoaste ca nu ai lasat nici o clipa ca relatia ta
sa fie, pur si simplu, ci ai ghidat-o, ai imbracat-o, ai prezentat-o conform
asteptarilor tale. Te nemultumeste jobul tau? Poate ca este doar reflectarea
cantitatii de incredere pe care o ai in tine.
Asa ca de ce te-ar
preocupa atat de mult ce cred ceilalti despre tine? Gandurile tale sunt vii.
Ceea ce conteaza cu adevarat, este ce crezi tu despre tine.
Photo: Still life painting - Gary Faigin, Oil on canvas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu