Noi, oamenii, suntem
artisti in a ne mentine ocupati. Avem modalitati infinite de a ne folosi
timpul, energia si focusul. Realitatea noastra, e planul fizic. Aici ne miscam
noi. Densitatea materiei ne confera senzatia de realitate, unica si cea mai
importanta, care ne solicita atentia, actiunile si timpul.
In aceasta realitate
fizica, materiala, unde totul are o forma si o greutate, ne straduim sa facem
modificari. Sa o schimbam. Unii in ceea ce cred ca e bine, altii in ceea ce au
uitat ca e rau.
Ceea ce uitam, este ca
realitatea noastra exterioara, este o suma de "trecuturi". O suma de
foste "prezenturi" in care am gandit, am simtit, am creat ceea ce se
vede astazi. Tot ce vedem in realitatea fizica, a fost odata o idee, un gand,
un plan, care a obtinut "finantare" cu mult focus si vointa si a avut
sansa de a se transforma in realitate.
In acest cimitir de
trecuturi, care e realitatea noastra, incercam sa facem schimbari. Pentru a
face o schimbare in planul fizic, material, e nevoie intotdeauna de actiunea
unei forte. Ca sa distrugi o piatra, ai nevoie de forta unui brat, care sa
manuiasca un tarnacop. Toata energia corpului este directionata pentru a
coordona forta si a schimba starea pietrei. Pentru a transforma o piatra in
sculptura, e nevoie de aceeasi forta fizica, directionata in alt mod, asupra pietrei. Piatra, care reprezinta aici planul material, se
supune, in ambele cazuri, vointei omului.
In acelasi mod, zi de zi, incercam sa schimbam planul fizic, sau altii incearca sa il schimbe pe al
nostru. Din planul fizic fac parte, realitatile celorlalti oameni, parerile
lor, atitudinile lor, ideile lor. Pentru orice schimbare in plan material e
nevoie de forta. De aici, apar, familiarele stari
de rezistenta, de opozitie, cand cineva incearca sa ne convinga de ceva, sa ne
schimbe o parere, sau orice element din realitatea noastra din acel moment. Sau apare oboseala, iritarea, nerabdarea, senzatia ca ceilalti nu inteleg, atunci cand
noi vrem sa schimbam realitatea celorlalti. Si vrem un ritm rapid.
Ceea ce esuam cu succes
sa intelegem, de multe ori, este ca planul fizic apartine trecutului. El este
ceva manifestat deja, ca rezultanta a unor idei, trairi, crezuri care au avut loc
candva, in trecut. Daca vrem sa modificam realitatea, va trebui sa cream aceasta
schimbare, in mod constient si sa o proiectam in viitor. Chiar daca timpul
pana la manifestare, se reduce in fiecare zi. Chiar daca uneori, avem senzatia
ca schimbarea s-a produs instantaneu. E cazul sincronicitatilor, cand elementul
timp, e eliminat.
In concluzie, pentru a
creea ceva, pentru a aduce o idee la manifestare, pentru a schimba ceva in
realitatea ta si a celor din jur, fara a folosi forta, e nevoie de secventa
timpului si de actionarea dintr-un planul superior celui material.
Vrei sa
schimbi ceva? Te ridici din planul realitatii imediate si te duci in planul
creatiei. Procesul este
intentie-focus-idee-focus-plan-focus-actiune-focus-rezultat, cu singura
mentiune ca in tot acest proces, tu esti responsabilul si nici o
actiune/reactiune a celor din jur nu te poate demotiva. Crezul si determinarea
ta sunt combustibilul. Din momentul in care opresti implicarea si increderea
personala, e ca si cum masina ta ar ramane fara combustibil. Mai merge cativa
metri si se impotmoleste.
Si mai e ceva, la care ar
fi bine sa fi atent. In momentul in care pornesti, daca creatia ta e relevanta
si are un loc in univers, vei primi semnale ca drumul e liber. Procesul
devine fluid ca armonia unei melodii. In caz contrar, procesul va parea sacadat
si intrerupt.
Nu incerca sa impui o schimbare. Creeaza schimbarea pe care
ceilalti sa si-o doreasca!
