Puterea mintii

Puterea mintii e infinita. Mintea e dispusa sa creeze continuu, orice, oricat, fara sa puna la indoiala ce ii ceri. Mintea este generatorul de energie care produce gand dupa gand, fara sa oboseasca, fara sa se intrebe cate dintre ele se materializeaza in lumea fizica. Corpul este cel care reflecta dorintele mintii. El este mai dens, mai greoi si se supune legilor materiei, dar e parte din perfectiunea pe care o gazduieste. Aparent are limite si poate crea dezechilibre. In realitate, mintea este singura care creeaza. Corpul reflecta creatia mintii si limitele pe care le introducem in gandurile noastre. Puterea ta este egala cu increderea ta. Daca tu crezi 100%, fara sa cedezi nici un procent, ca poti, corpul va mobiliza resurse numai de el stiute pentru a-ti materializa increderea. In momentul in care acest intreg s-a ciobit, in mintea ta a aparut un conflict. O batalie pentru increderea ta. Increderea in puterea mintii, intr-un mecanism care functioneaza prin perfectiunea lui, la creatia caruia nu am contribuit noi, capabil de performante greu de imaginat atunci cand e conectat la nemurirea din ea. Si increderea in senzatia ca e mai e nevoie de ceva, ca e nevoie de controlul nostru, de putinul nostru din zona materiala, pe care l-am putea oferi, in completarea infinitului pe care il continem deja. 

Capacitatea noastra de a crede in puterea mintii, traseaza locul in care se afla limitele noastre.

Du-te inapoi la sursa gandurilor tale. Daca intentia oricarei fapte e dincolo de demonstratie, dincolo de umplerea unei nevoi inventate, daca exista conexiunea la divinitatea din tine, nimic nu iti poate sta in cale. Tu creezi calea. 

Limbajul si mesajele corpului

Traim destul de mult in casa noastra fizica, in corp. Corpul, ne cere atentia destul de des si poate sa ne decupleze intr-o clipa, de la intentiile, gandurile si faptele care nu se potrivesc cu evolutia noastra. Corpul nostru este o oglinda a ceea ce traim, gandim si credem in invizibil. In corpul nevazut al energiei gandurilor si faptelor noastre. Corpul nostru fizic ne semnaleaza imediat un dezechilibru pe care noi il traim, o greseala pe care noi o comitem fata de noi insine, o lipsa de respect pe care noi o toleram fata de ceea ce suntem si am putea deveni, o ignorare a nevoilor noastre mai inalte. Corpul nostru este harta perfecta catre evolutia noastra. Ceea ce avem de facut, este doar sa il respectam. Sa il recunoastem si sa il consideram un sanctuar, un templu al spiritului nostru. Sa il ingrijim, sa il ascultam, sa il antrenam, sa il cooptam in evolutia noastra. 

Corpul nostru, ca orice alt tip de energie are nevoie de miscare, pentru a se modela, pentru a se imbogati, pentru a se ‘informa’ cu alte energii din jur, pentru a se curata si regenera. Corpul nostru fizic, e nevoit de multe ori ‘sa strige’ la noi, printr-o durere, sau sa ‘ne doboare’ de tot, pentru a ne atrage atentia ca suntem pe un drum gresit. 

Daca am putea, in acel moment de durere, sa ne mutam din nevoia noastra de atentie, si sa ne ascultam corpul, sa intelegem ce vrea sa ne transmita si sa-i multumim; sa ‘ne vindecam’ sufletele pentru a ne trata corpul, am observa uimiti ca acest templu, care ne-a fost dat pentru a onora esenta noastra divina, este in echilibru, si ne serveste perfect atunci cand noi suntem in pace, in liniste si armonie cu noi insine si cu cei din jur.

Ce facem noi de obicei, insa, cand suntem trasi de maneca? Cu o raceala, cu o durere, cu o intepenire a gatului, cu o amortire a mainii, cu spatele, cu capul, cu maseaua, cu genunchii? In loc sa ne oprim pentru un moment si sa facem doi pasi in spate, sa ne amintim daca nu cumva ego-ul nostru este cel care s-a napustit asupra altcuiva, incercand sa-l domine, sau poate s-a pitit si s-a lasat dominat, noi, ignoram semnalele corpului si ne continuam periplul egotic de cucerire, lasandu-ne jigniti, infuriati, ofensati, judecand in stanga si in dreapta. Si in tot acest timp, nu facem decat sa strangulam energia si comunicarea energetica cu exteriorul, si sa ne focusam doar pe acea mica si neinsemnata portiune a ego-ului care a fost ofensata. Investim acolo, toata energia pretioasa a corpului, pana la limita de decuplare automata, cand dezechilibrul declanseaza un scurtcircuit. O boala. Mai usoara sau mai serioasa.

Orice interactiune cu cineva, orice ni se intampla, orice simtim cand ni se spune sau ni se intampla ceva, sunt doar moduri, limbaje prin care noi comunicam cu noi insine si cu exteriorul. Sunt modalitati prin care universul incearca sa isi faca loc in noi si sa ne arate acele aspecte la care avem de lucrat. Sunt moduri in care unele parti din noi sunt activate, pentru a a fi intelese si acceptate. Nu judecate si etichetate. 

Fiecare dintre noi suntem un ghem de energie, legati de pamant prin acest corp fizic, tridimensional, miscandu-ne, innotand intr-o mare de energie universala. Nu intotdeauna suntem suficient de permeabili si flexibili, pentru a ne adapta atunci cand interactionam sau trecem printr-o energie diferita de a noastra. Si asta, pentru ca noi ne cunoastem propria energie. Suntem familiari cu ea. Ne simtim confortabil cu ea. Si orice diferenta ni se pare perturbatoare. Prima reactie este sa ne luptam, sa rezistam oricarei schimbari propuse din exterior, pentru a ne conserva senzatia de cunoscut. Confortul obisnuintei. Pentru asta, ne imbracam corpul cu o armura, inchidem toti porii, pentru a nu lasa nici o informatie energetica sa ne atinga sau sa ne schimbe. Pozitia noastra se schimba de la cea de adaptare dinamica la cea de aparare si rezistenta. Corpul devine rigid, mentalul preia armele si ego-ul conducerea. Ne izolam in acel moment, de spiritul nostru, care ramane in afara acestei lupte si nu mai poate comunica cu noi prin armura metalica si densa. Alimentarea energetica cu exteriorul, odata taiata, incepem sa consumam resursele pe care le avem. La sfarsitul bataliei, in functie de ‘tematica’ si ‘adversar’, corpul ramane fara anumite resurse. Raportul dezechilibrului ne este prezentat prin durerea sau boala aparuta in organism. 

Dar, de ce ne este mai usor sa tratam efectele, fara sa vedem sau sa cautam adevaratele cauze? De ce ne este greu sa trecem peste intensitatea unei dureri fizice si sa vedem ce gand, ce judecata, ce actiune a noastra asupra altora, a declansat acest dezechilibru? Cum se face ca nu ne trece prin minte, ca poate noi am fost cei care am spus sau am facut ceva intruziv, prin care am agresat, manipulat, folosit pe altii, si acele reactii ale lor, care nu ne plac, sunt doar o oglinda intoarsa catre noi, pentru a ne arata ce am gresit? 

Focusul pe material, pe nevoile noastre fizice, imediate, concrete, ne poate bloca de multe ori, acea legatura subtila cu partea noastra energetica si spirituala. Mentalul, vorbaret si vocal isi propaga si isi impune parerile, astfel incat noi sa fim protejati de orice informatie care ar putea sa nu ne convina. Mintea noastra are ca scop sa ne protejeze cu orice pret, pe moment. Nu contine dimensiunea temporala si nu stie ca pe termen lung ne poate face rau, daca ii lasam fraiele.

Ca si in jurul nostru, cel care striga mai tare si este mai agresiv, este ascultat primul. Corpul, care e cel mai masiv component al nostru, si are capacitatea de a materializa durerea, e cel care ne poate atrage cel mai repede atentia. Mintea este si ea guraliva si are capacitatea de a ne distrage atentia si de a ne ocupa timpul cu tot felul de ganduri. Iar adevaratul centru al evolutiei noastre, cel spiritual, care e foarte subtil, de multe ori, devine de neauzit, inexistent, usor de neglijat. Si totusi spiritul este cel care comunica cu noi prin senzatii, prin intuitii, prin sincronicitati si prin starea corpului. Ne arata cu maxima acuratete, unde sunt probleme noastre.

Si ne invita desigur, sa nu uitam sa ne respectam, sa nu uitam sa ascultam, sa primim tot ce ni se intampla ca pe un mesaj, ca pe o invitatie la evolutie. Ne invita la flexibilitate, la deschidere, la comunicare, la negocierea fiecarui moment, cu exteriorul. Ne arata prin capacitatea corpului de a se adapta in fiecare moment unor conditii noi, de temperatura, praf, umiditate, cum ar trebui sa fim si la nivel mental si la nivel spiritual de flexibili si permeabili. 

Sa ne adaptam cu zambetul pe buze conditiilor care vin sa faca parte din drumul nostru, indiferent care ar fi acelea, fara sa ne gandim de ce la noi poate drumul e pietruit, in timp ce altii gonesc pe o autostrada langa noi, ci sa primim provocarea ‘pietrisului’ si greutatilor, ca pe un antrenament al spiritului.

Un dezechilbru la nivelul corpului, este doar un semnal de inflexibilitate, de rezistenta, de neacceptare. Asculta-ti corpul. Respecta-l. Invata sa il intelegi. Observa cu uimire cum iti transmite informatii pretioase despre tine in locul unde te afli catre tot ce poti fi. 

Afla, cu uimire si drag, ca indiferent de cat de diferit arata drumul nostru, fata de al altora, valoarea si semnificatia lui este aceeasi. Ca sentimentul de implinire, de armonie, satisfactie, echilibru si fericire, este egal si acelasi, indiferent ca vine dintr-o afacere reusita de mii de milioane de dolari, din faptul ca ai oferit hrana, adapost sau ajutor unui om aflat in nevoie, din fericirea de a fi adus pe lume o fiinta sau de a fi schimbat cu o vorba, directia si viata unui om.

Lasa corpul tau sa exerseze si sa experimenteze flexibilitatea. Transparenta. Permeabilitatea. Miscarea. Respiratia. Viata.

Photo: Energies VI, acrylic painting by Alexia Medici

Corp-suflet-spirit

Avem un corp. Pastratorul instinctelor, simturilor si dorintelor noastre primordiale. Corpul este ancora noastra in pamant. Si hartia de turnesol a sufletului.

Avem un suflet, un destin, o cale, pastratorul unicitatii noastre. Combinatia, modul unic pe care noi l-am ales pentru a exprima fiinta. Sufletul este latura noastra eterica. 

Iar spiritul este sursa noastra infinita de putere si echilibru. Menirea spiritului este de a comunica cu ceilalti, la acel nivel unde nu exista ego. Unde nu exista bine si rau, unde toate lucrurile si toate fiintele sunt. 

Pentru a ne putea intoarce in infinitul spiritului, avem nevoie sa intelegem mai intai granita individualitatii noastre. In interior e ego-ul nostru. In exterior sunt ego-urile celorlalti, cautandu-si la randul lor, un mod de a comunica in spirit. Corpul este translatorul sufletelor noastre. 

Atunci cand granita identitatii noastre egocentrice e plina de rani, de frici, de traume, de mosteniri karmice si reactii automate, simtim nevoia sa aparam modul in care noi vedem si ne asteptam sa fie lucrurile. In interiorul acestei granite cream reguli, ordine, ritualuri. Ne atasam de aranjamentul nostru original si unic. Nu ne ramane decat sa fim speciali. Ne investim in propriul nostru eu, ca intr-un cod ce reprezinta o combinatie unica. Il protejam. Il respectam. Sufletul nostru isi gaseste aici echilibrul si se simte acasa aici, in acest spatiu sigur al unicitatii noastre. 

Spiritul insa are nevoie sa calatoreasca in Univers si de aceea vom simti chemarea intregului. Din acel moment, vom avea nevoie sa intelegem ca granitele Eu-rilor noastre, nu mai pot ramane impermeabile. Pentru a nu suferi la fiecare interactiune cu un alt suflet, care nu e altceva, decat o alta expresie a fiintei, granitele noastre sufletesti trebuie sa se deschida. Mai intai, avem nevoie de un geam, apoi de o usa. Apoi peretii vor fi de sticla si oricine va putea vedea pana in adancul sufletului nostru. Iar in final, cand nici o judecata, nici o rana, nici o credinta nu mai ramane de aparat, peretii se vor dizolva. Cei care vor fi atrasi, vor fi doar cei care la randul lor, au renuntat la granitele si limitele ego-ului lor.  

In acest spatiu fara granite, undeva dincolo de bine si de rau, exista un loc. Unde sufletul vibreaza a bucurie, unde corpul devine un portal, prin care energia curge din inaltul universului, pana in mijlocul pamantului, neingradita, puternica, gata oricand sa se supuna inimilor noastre. In acest spatiu, exista doar linistea in care  spiritul experimenteaza libertatea.

Photo: Triskelion Celtic Art, by Jen Delyth

Armonia intregului

Suntem o combinatie interesanta intre energia electrica, masculina si cea magnetica, feminina. In timp ce femininul yin ne asigura intentia, intuitia, atractia, selectia, evaluarea, preferintele, masculinul yang vine cu forta, cu miscarea, cu actiunea, cu decizia, cu faptele, cu rezolutia.

Cele doua forte sunt alimentate cu energia vitala, care uneste cele trei planuri mintea, corpul si spiritul. Fiecare din noi e un templu. Fiecare are o poarta preferata pe care intra in acest templu. Unii isi antreneaza mintea si aleg poarta intelectului. Altii se folosesc de perfectiunea corpului fizic, antrenandu-l si ingrijindu-l zi de zi. Iar altii intra in templu pe poarta spiritului. Pentru ca fiecare are o intrare potrivita pentru el.

Indiferent pe care dintre porti ai intra, indiferent care dintre cele trei elemente iti este mai apropiata, orice antrenament fie el sportiv, mental sau spiritual se va rasfrange asupra intregului. Va imbunatati intregul. 

Alege insa sa nu neglijezi pe nici unul dintre ele. Poate ca performanta o vei obtine intr-un singur sens. Dar echilibrul intregului tau, vine din armonie. Esti o fiinta complexa. Nu te lasa distras doar de fizic, doar de mental. Sau doar de spiritual. Frumusetea sta in comuniunea lor. In mixtura misterioasa si irepetabila care ne face unici in manifestare, in fiecare moment. 

Intra in templul tau cu umilinta, cu gratie si cu integritate. Inainte de a intra, fi sigur ca intentia ta este lipsita de impuritati. Caci de la ea, pleaca structura si nivelul oricarui rezultat. Intentia este ADN-ul oricarei impliniri. Orice impuritate scade din forta de atractie a resurselor benefice de care ai nevoie. Atentia la intentie este acordarea acesteia din urma la frecventa binelui tau suprem si al celorlalti. 

Respecta perfectiunea si curatenia templului care esti. Caci el e adapost pentru energia universului si ADN-ul stramosilor tai.  Ai in fiecare dimineata ocazia de a alege manifestarea acestei mosteniri in viata ta si a celor din jurul tau. Alege frumos! 

Photo: Dome of the Berlin Cathedral by Pingallery

Nevoia de reactiona

Avem la dipozitie instrumente geniale. Mintea, corpul fizic, cele cinci simturi, campul electromagnetic al inimii. Miraculoase inca, pentru nivelul la care a ajuns stiinta. Misterioase, cu sisteme de reactie, autoreglare si vindecare, incredibile. Miracolul asta la care avem acces zi de zi, fiind fericitii posesori ai acestei vieti, este chiar cel pe langa care trecem cel mai usor. Ne lansam cu voluptate in orice discutie, ne aprindem, sutinem, dezbatem, comentam, judecam, condamnam, ne intereseaza intotdeauna ce se intampla langa noi, in afara noastra, inventam subiecte, reactionam si investim o energie imensa pentru a ne razvrati, pentru a judeca, pentru a demonstra celuilalt ca nu are dreptate. Ne fascineaza propriul succes, propria popularitate. Ne construim imagini, pentru care apoi ne mutilam de dragul de a le pastra intacte. Faima, din balsam pentru ego, devine armura grea de fier, din ce in ce mai ruginita, care scartaie si face un zgomot infernal la fiecare miscare. 

Si in tot acest timp, ratam esentialul. Bucuria pe care fiecare din instrumentele performante, cu care am fost dotati, este conceput sa o livreze. Mintea poate creea imagini din nimic, poate citi acolo unde nu sunt decat franturi stalcite, poate lipi fragmente, poate deduce dintr-o cantitate infima de informatii intregul, poate imagina lumi. Poate traduce lumina, umbra, forma, in concepte si senzatii.

Suntem o fabrica de emotii. Iar emotiile reprezinta limbajul nostru intern. Noi alegem sa ni le facem prieteni sau dusmani. Suntem capabili sa plantam copaci, sa ii ajutam sa creasca, sa le consumam rodul, sa ii taiem, sa ii transformam in lemn, sa ardem lemnul, sa-l transformam in foc, sa obtinem caldura si odata cu ea sa obtinem confort si placere. Suntem priceputi in a transforma resurse dintr-o stare in alta, din solid in plasma si gaz, din apa in energie, lichid in solid.

Suntem un fel de mici zei, aici pe pamantul nostru. De cele mai multe ori, insa, facem asta mecanic, fara a intelege copacul, fara a intelege miracolul la care suntem expusi in fiecare secunda. Fara a ne intelege puterea. Fara a intelege impactul pe care fiecare dintre noi il are asupra propriei evolutii, a celorlalti, asupra a tot ce e in jurul lui. Orice gand si miscare a noastra influenteaza totul pe o raza nebanuit de mare. 

Va propun ca astazi sa participam la viata noastra. Sa constientizam incredibila ei frumusete, sa ne bucuram de ea si sa multumim. Sa alegem sa primim experientele asa cum vin, in loc sa reactionam la ele. De la primul pas al diminetii. De cand deschidem ochii. De la prima intalnire cu un gand. Sa recunoastem revolta, judecata si toate celelalte incercari ale ego-ului de a ne face sa reactionam. Sa le intampinam cu pace si calm.

De cate ori te surprinzi astazi, tentat de satisfactia costisitoare de a reactiona, de cate ori simti ura, revolta, indignare, jignire, umilinta, judecata, furie, neputinta, agresiune, nevoia de a te justifica, de a contrazice, nevoia de ironie, de sarcasm, de a face o rautate, chiar si pentru o fractiune de secunda, chiar si in gluma, opreste-te. Spune "Stop! Eu te stiu pe tine si nu o sa mai cad in capcana de a reactiona”.

Poate nu o sa intelegi anumite intamplari, poate la inceput vei fi tentat sa crezi ca dai ceva din tine, ca daca nu raspunzi, daca nu te aperi, pierzi ceva, vei fi dominat, vei parea slab. Orice ai fi tentat sa simti,  accepta-l pe celalalt cu agresiunea lui, cu absurditatea lui, cu frica lui. Renunta putin la nevoia de a intelege. Fa asta ca pe un exercitiu. Vei fi uimit sa vezi, nu doar ca nu pierzi, dar vor aparea noi dimensiuni din care vei intelege viata. Transformarea pornita in tine, va schimba fara nici o actiune explicita, actiunile celor din jur.