Cine e responsabil de fericirea ta?

Nu putem schimba situatiile neplacute sau nedorite din viata noastra, daca nu ne asumam in totalitate responsabilitatea lor. Si atata timp cat nu ne facem in intregime responsabil de ele, inseamna doar ca nu vrem inca sa le schimbam. Ca undeva, in mintea noastra se produce o bucla, de unde melodia evolutiei se repeta. Inseamna ca undeva in spatele caldut al externalizarii raspunderii, al victimizarii, se afla un loc caldut si sigur, unde nu mai e nevoie sa ne confruntam cu FRICA. Cu una din fricile fundamentale: frica de esec, frica de abandon, frica de a nu fi respins. 

In acel loc protejat nu e nevoie sa ne intalnim cu teroarea de a nu fi destul de buni. Acolo, parerea celorlalti nu e recunoascuta ca reflexie a propriilor pareri inglobate in matricea universala, ci este o parere dincolo de un zid inalt ridicat intre noi si ceillati, pe care cei aflati dincolo de zid o emit din ignoranta, din neintelegere, din lipsa de supunere fata de parerile noastre.

Atunci cand vedem doar defectele altora, cand ne surprindem continuu nemultumiti de ceea ce altii fac sau cum fac, atribuindu-le o mare parte a nefericirii noastre,  atunci cand ii invinovatim pe cei din jur ca nimic nu merge, refuzam practic sa ne asumam responsabilitatea propriei vieti. Ne refuzam puterea de a o schimba, predand-o exact acelei parti din viata care nu merge asa cum trebuie.

Suntem tentati sa ne amagim. Desi, pana la urma, singurul pret pe care il platim pentru a fi fericiti este responsabilitatea. Din momentul in care incetam sa ii mai facem pe altii responsabili de fericirea noastra si incepem sa actionam catre ceea ce ne face fericiti, tentatia blamarii si nefericirile vor disparea ca prin minune. Atasamentul de rolul de victima in fata celorlalti si in fata conditiilor exterioare, vine din nevoia neimplinita a copilului interior, de a fi ascultat, de a primi atentie si grija. De a primi protectie. Neprimindu-le la momentul potrivit de la parinti, copilul si-a dezvoltat strategia de a-si canaliza intreaga energie pentru a cersi atentia si grija de care avea nevoie, prin mila, prin boala, prin neputinta, prin exagerarea si inventarea nevoilor.

Fericirea noastra depinde in primul rand de capacitatea de a ne baza doar pe noi insine, de capacitatea noastra de a ramane neclintiti atunci cand e vorba sa ne asumam raspunderea vietii noastre, indiferent in mainile cui am lasat-o pana acum. Fericirea noastra depinde de o singura decizie. O decizie, ca o linie trasa intre haturile lasate la indemana oricui si siguranta de a tine haturile in propriile maini.  Decizia care ne permite sa mergem in directia aratata de inima. Decizia prin care putem sa ne transformam din victima celorlalti in eroii propriilor vieti.

Fericirea este o alegere

Cum se face ca uneori, un singur element, o privire, un cuvant, o frantura de gand, sunt de ajuns sa ne schimbe cu totul starea? Sa ne arunce din cea mai frumoasa energie, plina de speranta si lumina, in intunericul lipsei de valoare?

Ce echilibru este acesta? Cum se intampla ca uneori, o singura persoana e de ajuns sa te apuce din cadere si sa iti ofere o alta optiune: fie ea, doar o gluma, hilara in sine sau o autoironie ce scoate situatia din haina serioasa si grava si o imbraca in haine de clovn, plus nasul gogosar :-); sau, pur si simplu, iti ofera o noua perspectiva, de la cateva etaje mai sus, un nou context in care sunt altii, si nu putini, care sunt atat de departe de conditiile si resursele, la care noi avem acces si totusi sunt mai luminosi.

Cum se face alteori, ca atunci cand intri intr-un grup, mai mult ca sigur, nivelul de energie va creste. E de ajuns, ca un numar relativ mic de persoane din grup, sa aiba o energie pozitiva, sa aiba zambetul pe fata, sa aiba o atitudine ferma, sa aiba mintea si inima deschise si intreg grupul isi ridica frecventa, intr-o clipita. Cum se face, ca in general, chiar si in grupuri mici, energia se transfera si se multiplica, iar cand pleci, simti ca plutesti, uneori chiar poti sa preiei mai multa energie, decat esti pregatit sa procesezi, si asta poate fi extenuant. 

Si cum facem sa nu cadem cand intr-una, cand in cealalta dintre extreme? Cum facem sa ne pastram echilibrul si starea, fara sa fim afectati de ceilalti intr-o asemenea masura, incat sa ne dezechilibreze? Cum facem sa nu devenim dependenti de una din extreme sau de ambele pe rand? Caci, nu-i asa, depresia e la fel de atractiva si voluptoasa, ca si excesul de bucurie? Si uneori, tendinta noastra este sa cautam acele ganduri, acei oameni, acele locuri, acele lucruri, care ne mentin in starea noastra hipnotica, familiara, de victima.

Cum ne afecteaza starea altor persoane? Suntem vulnerabili sau imuni? 

Cand o persoana intr-o stare proasta, deprimat, pesimist, nervos, iritat, intra in acelasi spatiu, sau sta langa noi, resimtim imediat starea lui. Uneori, aceasta este atat de puternica, incat o preluam fara sa ne dam seama. La fel de bine, intr-o camera plina cu oameni abatuti, intra un optimist, vesel, un om luminos, si in fractiuni de secunda, toti se acordeaza cu el. Vibratia intregii sali se ridica si devine generatoare de energie. 

La nivel inconstient, starea noastra va fluctua mult in functie de mediu. Ne vom orienta in actiunile noastre dupa nivelul energetic care ne atrage cel mai mult in acel moment. 

Ce s-ar intampla insa, daca am constientiza ce simtim? Am fi capabili sa ne mentinem nivelul de energie pozitiva, sau am putea macar sa oprim, sa ne aparam, de energia negativa a celuilalt? 

Toti, emanam energie sub forma de vibratii, in fiecare secunda. Calitatea vibratiilor noastre este definita de gandurile si emotiile predominante din acel moment. Ganduri optimiste, de bucurie, veselie, apreciere, genereaza vibratii inalte, pozitive; ganduri negre, triste, furioase, genereaza vibratii grele, dense, joase. 

Traindu-le pe pilot automat, in caruselul gandurilor si emotiilor servite din inconstient, suntem mult mai vulnerabili la vibratiile celor din jur, si acestea ne afecteaza mult mai mult. Pentru a inceta sa fim la dispozitia altor oameni, avem nevoie sa devenim constienti de propriile noastre ganduri si modul in care acestea ne traseaza starea. Sa ne surprindem exact in momentul marilor treceri de la o stare la alta, si sa prindem acele ganduri in flagrant. Apoi, sa le schimbam constient. Cu puterea alegerii noastre. 

E bine sa evitam capcanele intinse de predictia de autodeterminare, creata de propriile noastre asteptari. Cu cat asteptarile noastre sunt mai bine definite, la un anumit nvel, care ne creioneaza pe noi intr-o lumina favorabila, sau cu cat asteptarile sunt mai mult proiectate pe ceilalti, asteptam mai mult din afara, de la altii, decat de la noi insine, cu atat caderile sunt mai spectaculoase. 

Drumul catre echilibru, incepe cu nivelul personal. Nu se pot obtine multe rezultate, dintr-un punct in care exista tristete, anxietate, vaicareli, depresie. E adevarat ca odata cu noul stil de viata, pentru multi dintre noi, a trai inseamna lupta cu facturile, inchisoarea unui job, compromisuri pentru o rata la banca. Un mod de a trai total nenatural raportat la esenta umana. Un mod de a trai care perpetueaza vibratiile joase si dense si face din ce in ce mai greu de mentinut vibratia pozitiva. 

Si totusi, in ciuda acestui fapt, exista foarte multi oameni care reusesc sa isi apere linistea interioara si momentele de bucurie, indiferent de ce e in jurul lor. Sunt oameni care au ajuns la un nivel, unde vad viata lor dincolo de nevoia de mancare, adapost si sex. Sunt oameni ale caror existente au un scop, fac parte dintr-un plan divin, mai inalt decat nivelul supravietuirii. Sunt oameni care au raspunderea propriei lor fericiri. Si asta este principalul lor job si marea lor contributie la frecventa aceste planete. 

Fericirea este cu siguranta cel mai bun exemplu de “antreprenoriat”. Nu te poti angaja sa lucrezi intr-o fabrica de fericire si sa fii un simplu executant, fara raspundere, iar la capatul liniei de productie, sa rezulte camioane si camioane cu fericire. Daca fericirea ar putea fi ambalata, cred ca s-ar fi inventat demult pastilele respective. Tu esti cel care creaza fericire.

Ceea ce este foarte clar, este ca nevoia de fericire este din ce in ce mai pregnanta. Senzatia de insuportabilitate a negativului, stresului, a lipsei de sens, e din ce in ce mai mare. Suntem toti conectati intre noi. Cand sufera unul, suferim toti. Chiar daca la un nivel subtil, imperceptibil. 

Cea mai importanta informatie despre fericire insa, este ca ea este o alegere. Putem sa schimbam modul in care ne simtim, schimbandu-ne gandurile. Pana la urma, la finalul fiecarei zile, existenta noastra este doar o picatura in marele ocean al universului, dar singura noastra modalitate de a contribui este sa ne pastram nivelul energetic pozitiv.

Din pacate, suntem prea putin constienti de marea diferenta intre cele doua stari. Emotiile pozitive, sentimentul de iubire, apreciere, acel simplu gest de a multumi, au un impact mult mai mare decat ne putem noi imagina. La nivel celular, la nivelul cuantic, aceste caracteristici ale constiintei, joaca un rol foarte important in crearea realitatii noastre de zi cu zi, joaca un rol extrem de important in sanatatea noastra fizica si in atragerea anumitor oameni, lucruri si situatii. 

Fericirea este o alegere. Observatorul creaza realitatea. Observatorul alege ca fotonul sa fie particula, nu unda. Suntem observatori, atunci cand observam si ne observam in mod constient. Cream realitatea asa cum o dorim, atunci cand ne folosim mintea si vointa pentru a manifesta ce este in inima noastra. Cream fericire, atunci cand inima noastra este curatata de reziduurile mintii, iar carma in deriva a subconstientului este preluata de constiinta. 

Photo: Happy-Neutral-Sad by LauraZalenga

Lumea, asa cum o vad eu

Traim o perioada de profunde schimbari. In urmatorii ani, vom vedea probabil, prabusiri spectaculoase de sisteme de valori, de mecanisme economice pe care le consideram infailibile, vor fi redfinite  definitiile. Comunitatea, puterea, stilul de viata, societatea vor arata si functiona cu totul altfel. Notiunea de bani va fi redefinita, iar moneda va fi valoarea pe care fiecare individ o va aduce intregului. Educatia si cei sapte ani de acasa vor fi doar despre auto-cunoastere. Pentru a putea ajuta pe altii, va  trebui sa dam un examen despre noi insine. Controlul de calitate va verifica daca in alimente exista o concentratie suficienta de dragoste si nu daca substantele daunatoare mai pot fi tinute sub control. Fiecare va alege sa traiasca in cate comunitati vrea, unde vrea el pe aceasta planeta albastra si astfel nu va mai exista conflict. Resursele vor fi gestionate in functie de nevoi, nu penduland intre extremele risipa si saracie. 

Fiecare gand va fi calibrat cu iubire inainte de a fi eliberat. Agresivii, puternicii si mojicii vor fi tratati ca pacienti. Fiecare intentie va fi perchezitionata inainte de a i se da drumul. Copiii vor primi imunitate. La scoala primara se va preda recunostinta, compasiunea, acceptarea, creativitatea, iubirea. Orice manifestare extrema, va fi anchetata si se va cauta sursa dezechilibrului. 

Partea intunecata a omului va fi acceptata fara judecata, pana cand se va atrofia natural. Se va comunica usor, telepatic oriunde si oricat, acordandu-te simplu la frecventa celuilalt prin intentie. Gandurile noastre vor sta la vedere, mintea noastra va fi transparenta pentru ceilalti. Singura conditie pentru a le vedea, va fi curatenia intentiei. Orice gand de tip judecata, invidie, rautate,  minciuna, va fi detectat si va avea ca efect blocarea "vederii" si a comunicarii. Adevarul va fi parola de acces la orice retea de comunicare. 

De mici, copiii vor invata sa isi inteleaga emotiile si sa evite extremele. Fiecare va avea obligatia sa isi descopere talentele, aptitudinile, si sa se exprime asa cum e. Sa si le exercite. Sa creeze. Si ceea ce creeaza sa il alimenteze cu bucurie. Sa il motiveze sa creeze si mai mult. Astfel, cuvantul frustrare va deveni un arhaism inutil. 

Timpul va fi desfiintat. Pentru ca timpul va deveni maleabil. Fiecare va cere atat timp cat are nevoie. Ignoranta va fi abrogata. Aroganta va deveni anacronica si va disparea de la sine. 

Nu vom mai auzi niciodata "eu nu pot, nu stiu, nu merit", pentru ca fiecare va sti ca e egal in putere cu ceilalti. Va sti ca el si toti ceilalti, au in fiecare moment, intregul univers infinit la dispozitie. Va sti cum sa acceseze resursele pentru a creea. "A putea" va fi inlocuit cu "a alege sa". Evolutia fiecaruia va sta in comparatia cu el insusi si se va tine cont de ritmul fiecaruia. Cuvintele vor fi considerate unelte si arme in acelasi timp. Fiecare dintre noi va fi instruit cum sa le foloseasca pentru a nu-i rani pe ceilalti. 

Pentru a ne adapta la aceasta transformare, perioada pe care o parcurgem acum, ne invata sa ne confruntam cu necunoscutul. Sa reactionam in fata lui cu acceptare, vazandu-l intotdeauna ca pe o suma de oportunitati, ca pe un depozit imens de potential si materiale, din care putem creea ce vrem. Sa renuntam la frica in fata necunoscutului, la defensiva si rezistenta. Sa il primim asa cum vine. Toate schimbarile profunde din jurul nostru ne invata sa intelegem si sa ne preluam rolul de creatori. Sa intelegem ca tot ce se intampla in viata noastra si in jurul nostru e creat de noi si de gandurile noastre. Sa invatam sa le directionam catre ceea ce ne face fericiti. Fericirea noastra va fi distribuita apoi tuturor celor care intra in contact cu noi. Vom intelege atunci, ca suntem niste forme de lumina si ca misiunea noastra este sa luminam. Modul in care o facem, este alegerea noastra personala. Este ceea ce ne face unici. 

Ne vedem in curand in acest viitor!  

Locul geometric al fericirii

Cat de multe ne invata intelepciunea naturii. Doar sa avem ochii deschisi, inima curata, mintea limpede, dorinta de a vedea, recunostinta ca avem un asemenea invatator bland si subtil cum e natura, umilinta de a simti cat de mici suntem in aceasta perfectiune, maretia de a sti ca avem exact acceasi putere ca si natura, ca avem acces la toate resursele materiale si spirituale ale universului. 

Am un copacel intr-un ghiveci, pe care eu il consider inteleptul casei. Dupa multe incercari, si-a gasit locul preferat, si multumeste zi de zi, rasfatandu-si frunzele frumoase si verzi, raspandind in jur semetie si frumusete. E la fel de zambitor, daca afara sunt 15 grade sau 40. Emana placerea de a fi, indiferent daca e udat o data pe saptamana sau de doua ori pe zi. E atat de incantat de locul lui si de energia acelui loc, incat e aproape imposibil sa treci e langa el fara sa iti atraga atentia cu frumusetea lui. E ca si cum ar fi bucuros ca poate sa umple locul acela din univers cu energia lui.

Acelasi intelept, insa, in momentul in care bruma sta sa cada si e nevoie sa fie mutat in casa, incepe sa se jeleasca. Am incercat toate locurile: aproape de fereastra, aproape sau departe de calorifer, pe scari, la usa...acelasi rezultat. Frunzele incep sa se inmoaie si sa cada. Ramurelele cresc haotic si intreaga lui infatisare pare sa planga, sa urle dupa locul si anotimpul lui preferat. Ti se rupe inima de jalea lui, dar nimic nu il imbuna, in afara momentului cand razele primaverii il cheama din nou la locul lui. Un loc special de altfel. Dimineata e scaldat in razele soarelui, atata timp cat nu dogoreste. In miezul zilei, e o semi-umbra placuta, iar dupa amiaza si seara e umbra si racoare. Ce mai, se vede in frunzele lui cat de mult iubeste acel loc. Se vede dupa atitudinea lui: e mandru, semet, zambitor, radiaza fericire, e stralucitor si incantat. Iarna in schimb, e pleostit, apatic, nimic nu-i place, frunzele sunt mici, mate si cad. E trist. 

Ma uit adesea la el si il admir. Recunosc ca de multe ori uit de el, dar el, e fericit doar acolo. In lumea lui.  In energia locului preferat. 

Daca ne gandim bine, asa suntem fiecare dintre noi. Atata timp cat ne aflam in locul potrivit cu noi, alaturi de oameni cu care rezonam, facand ceea ce ne place, cu pasiune si motivatie, suntem infloritori, lumina nu poate fi alungata de pe chipul nostru si parca nu simtim oboseala, foame, somn. Nu avem nevoie de nimic, pentru ca ne integram perfect acolo. Ne hranim cu ceea ce daruim. Radiem. Energia pe care o emitem e subtila, usoara si fina. Cei din jurul nostru ne inteleg parca din priviri si secundele se insira curgator sub pasii noastri.

Cand suntem insa in "iarna" noastra, intr-un loc care nu ne place, inconjurati de oameni si lucruri a caror energie e nepotrivita cu a noastra, facand ceva care nu ne aduce satisfactie, tristetea ne va infringe privirile, oricat am vrea sa o ascundem. Furia si nemultumirile vor rabufni intunecandu-ne fruntile cu nori negri de furtuna. Ne vom simti vlaguiti, desi dormim, mancam si facem sport disciplinati. Energia pe care o vom emite va fi densa, grea si abraziva.

Intrebarea este "Cum putem sa ignoram semnalele propriului corp, sa ne uitam in oglinda zi de zi, simtind ca ceva nu este in regula dupa greutatile care par atarnate de fiecare expresie a fetei, dupa lumina scazuta din ochi?” Sa nu avem puterea de a cauta “locul preferat”, care sa ne lumineze chipul. 

Ceea ne nu stim este ca acest univers intelept din care facem parte si care face parte din noi, in momentul in care va simti in noi un dezechilibru care dureaza de prea mult timp, ne va schimba el locul, cu forta, pentru a ne da sansa de a redeveni fericiti. Unii dintre noi vor fi absolventi summa cum laudae, altii vor ramane corigenti de multe ori, refuzand sa invete propriile lectii, care se repeta infailibil, la fiecare colt de timp. Mai mult decat atat, riscam ca acest peisaj trist, sa intre in decorul obisnuit al gandurilor noastre, dand senzatia de familiar, de siguranta si stabilitate. Vom accepta ca fiind parte din destinul nostru: raul, uratul, tristetea, greutatea. Iar rasul, entuziasmul si fericirea ni se va parea utopice, nefiresti nepotrivite, exagerate, artificiale, stridente.

Haideti sa ne uitam in jurul nostru si sa apelam la inteleptii tacuti care ne ies in cale in fiecare moment, straduindu-se sa ne invete, sa ne arate, sa ne deschida inimile si ochii pentru a vedea calea care ne duce catre "locul" nostru de fericire.

Locul geometric al fericirii nu e un loc in spatiu. E un loc in inima, pe care il gasesti in momentele in care ramanand tu insuti, reusesti sa stergi granitele dintre tine si univers. Iar perfectiunea lui va fi vizibila in zambetul ochilor tai. E un loc pe care il putem accesa in orice loc.