Suntem mai mult decat suma experientelor noastre

Suntem mai mult decat suma experientelor noastre. Am primit la nastere, gratuit, in genele noastre, intreg potentialul vietii. Apoi, rand pe rand, acest ghemotoc de lumina ce eram, a inceput sa fie imbracat de fiecare experienta a noastra. Fiecare traire, fiecare intamplare, s-a asezat pe haina noastra formand anumite tipare, texturi, modele. De la un moment dat, cei din jur, ne-au vazut doar imbracati in platosa experientelor noastre, ne-au reflectat asta, iar noi am inceput sa credem ca suntem acele modele. Ca acea haina este identitatea noastra. Ghemul de lumina, nu se mai vedea cu ochiul liber. Si mult timp, am uitat ca lumina este ceea ce am venit noi sa exprimam, nu afisarea experientelor noastre. Am inceput sa ascundem acele parti din noi care nu erau validate de ochii critici ai celorlalti. Am innabusit acele manifestari ale inimii care riscau sa fie interpretate ca slabiciune. Si am investit in razboinicul din noi, care avea cele mai mari sanse sa-si faca drum cu sabia printre prejudecatile si judecatile celorlalti. 

Vine insa timpul, pentru fiecare dintre noi, cand lumina se cere exprimata. Cand acel ghem solar bine ascuns de noi, scapa printr-o fisura si nu mai poate fi oprit. Atunci, haina limitarilor noastre nu mai conteaza, pentru ca noi realizam cat de puternici suntem.

Vine un timp, cand ne dam seama ca nivelul nostru de constiinta  este singurul care poate alege la nivel cuantic, intre unda si materie. Atunci cand realizam, ca toata tesatura de credinte limitative si prejudecati cu care suntem imbracati, poate fi desfacuta si remodelata, conform rolului pe care l-am primit in univers, abia atunci ne vom naste cu adevarat. Abia atunci vom scrie fiecare zi cu penita libertatii fiintei si nu cu scuturile fricii. Abia atunci, din centrul inimii, vom sti ca suntem in fiecare secunda coplesiti cu iubire. Ca avem intreaga putere si sta doar in mana noastra sa materializam unda sau particula, conform vointei noastre conectate la planul universului prin samanta de divinitate. Ca sta doar in noi puterea de a ne crea realitatea. Ca tot ce exista in jurul nostru acum, e creat de tiparele experientelor si limitarilor noastre. Si ca poate fi schimbat. Dupa modelul inimii noastre. Pentru a fi trait din maretia vietii, pe care am venit sa o exprimam din libertatea fiintei.

Photo: Inner Light by Jennifer Perlmutter

Fericirea este o alegere

Cum se face ca uneori, un singur element, o privire, un cuvant, o frantura de gand, sunt de ajuns sa ne schimbe cu totul starea? Sa ne arunce din cea mai frumoasa energie, plina de speranta si lumina, in intunericul lipsei de valoare?

Ce echilibru este acesta? Cum se intampla ca uneori, o singura persoana e de ajuns sa te apuce din cadere si sa iti ofere o alta optiune: fie ea, doar o gluma, hilara in sine sau o autoironie ce scoate situatia din haina serioasa si grava si o imbraca in haine de clovn, plus nasul gogosar :-); sau, pur si simplu, iti ofera o noua perspectiva, de la cateva etaje mai sus, un nou context in care sunt altii, si nu putini, care sunt atat de departe de conditiile si resursele, la care noi avem acces si totusi sunt mai luminosi.

Cum se face alteori, ca atunci cand intri intr-un grup, mai mult ca sigur, nivelul de energie va creste. E de ajuns, ca un numar relativ mic de persoane din grup, sa aiba o energie pozitiva, sa aiba zambetul pe fata, sa aiba o atitudine ferma, sa aiba mintea si inima deschise si intreg grupul isi ridica frecventa, intr-o clipita. Cum se face, ca in general, chiar si in grupuri mici, energia se transfera si se multiplica, iar cand pleci, simti ca plutesti, uneori chiar poti sa preiei mai multa energie, decat esti pregatit sa procesezi, si asta poate fi extenuant. 

Si cum facem sa nu cadem cand intr-una, cand in cealalta dintre extreme? Cum facem sa ne pastram echilibrul si starea, fara sa fim afectati de ceilalti intr-o asemenea masura, incat sa ne dezechilibreze? Cum facem sa nu devenim dependenti de una din extreme sau de ambele pe rand? Caci, nu-i asa, depresia e la fel de atractiva si voluptoasa, ca si excesul de bucurie? Si uneori, tendinta noastra este sa cautam acele ganduri, acei oameni, acele locuri, acele lucruri, care ne mentin in starea noastra hipnotica, familiara, de victima.

Cum ne afecteaza starea altor persoane? Suntem vulnerabili sau imuni? 

Cand o persoana intr-o stare proasta, deprimat, pesimist, nervos, iritat, intra in acelasi spatiu, sau sta langa noi, resimtim imediat starea lui. Uneori, aceasta este atat de puternica, incat o preluam fara sa ne dam seama. La fel de bine, intr-o camera plina cu oameni abatuti, intra un optimist, vesel, un om luminos, si in fractiuni de secunda, toti se acordeaza cu el. Vibratia intregii sali se ridica si devine generatoare de energie. 

La nivel inconstient, starea noastra va fluctua mult in functie de mediu. Ne vom orienta in actiunile noastre dupa nivelul energetic care ne atrage cel mai mult in acel moment. 

Ce s-ar intampla insa, daca am constientiza ce simtim? Am fi capabili sa ne mentinem nivelul de energie pozitiva, sau am putea macar sa oprim, sa ne aparam, de energia negativa a celuilalt? 

Toti, emanam energie sub forma de vibratii, in fiecare secunda. Calitatea vibratiilor noastre este definita de gandurile si emotiile predominante din acel moment. Ganduri optimiste, de bucurie, veselie, apreciere, genereaza vibratii inalte, pozitive; ganduri negre, triste, furioase, genereaza vibratii grele, dense, joase. 

Traindu-le pe pilot automat, in caruselul gandurilor si emotiilor servite din inconstient, suntem mult mai vulnerabili la vibratiile celor din jur, si acestea ne afecteaza mult mai mult. Pentru a inceta sa fim la dispozitia altor oameni, avem nevoie sa devenim constienti de propriile noastre ganduri si modul in care acestea ne traseaza starea. Sa ne surprindem exact in momentul marilor treceri de la o stare la alta, si sa prindem acele ganduri in flagrant. Apoi, sa le schimbam constient. Cu puterea alegerii noastre. 

E bine sa evitam capcanele intinse de predictia de autodeterminare, creata de propriile noastre asteptari. Cu cat asteptarile noastre sunt mai bine definite, la un anumit nvel, care ne creioneaza pe noi intr-o lumina favorabila, sau cu cat asteptarile sunt mai mult proiectate pe ceilalti, asteptam mai mult din afara, de la altii, decat de la noi insine, cu atat caderile sunt mai spectaculoase. 

Drumul catre echilibru, incepe cu nivelul personal. Nu se pot obtine multe rezultate, dintr-un punct in care exista tristete, anxietate, vaicareli, depresie. E adevarat ca odata cu noul stil de viata, pentru multi dintre noi, a trai inseamna lupta cu facturile, inchisoarea unui job, compromisuri pentru o rata la banca. Un mod de a trai total nenatural raportat la esenta umana. Un mod de a trai care perpetueaza vibratiile joase si dense si face din ce in ce mai greu de mentinut vibratia pozitiva. 

Si totusi, in ciuda acestui fapt, exista foarte multi oameni care reusesc sa isi apere linistea interioara si momentele de bucurie, indiferent de ce e in jurul lor. Sunt oameni care au ajuns la un nivel, unde vad viata lor dincolo de nevoia de mancare, adapost si sex. Sunt oameni ale caror existente au un scop, fac parte dintr-un plan divin, mai inalt decat nivelul supravietuirii. Sunt oameni care au raspunderea propriei lor fericiri. Si asta este principalul lor job si marea lor contributie la frecventa aceste planete. 

Fericirea este cu siguranta cel mai bun exemplu de “antreprenoriat”. Nu te poti angaja sa lucrezi intr-o fabrica de fericire si sa fii un simplu executant, fara raspundere, iar la capatul liniei de productie, sa rezulte camioane si camioane cu fericire. Daca fericirea ar putea fi ambalata, cred ca s-ar fi inventat demult pastilele respective. Tu esti cel care creaza fericire.

Ceea ce este foarte clar, este ca nevoia de fericire este din ce in ce mai pregnanta. Senzatia de insuportabilitate a negativului, stresului, a lipsei de sens, e din ce in ce mai mare. Suntem toti conectati intre noi. Cand sufera unul, suferim toti. Chiar daca la un nivel subtil, imperceptibil. 

Cea mai importanta informatie despre fericire insa, este ca ea este o alegere. Putem sa schimbam modul in care ne simtim, schimbandu-ne gandurile. Pana la urma, la finalul fiecarei zile, existenta noastra este doar o picatura in marele ocean al universului, dar singura noastra modalitate de a contribui este sa ne pastram nivelul energetic pozitiv.

Din pacate, suntem prea putin constienti de marea diferenta intre cele doua stari. Emotiile pozitive, sentimentul de iubire, apreciere, acel simplu gest de a multumi, au un impact mult mai mare decat ne putem noi imagina. La nivel celular, la nivelul cuantic, aceste caracteristici ale constiintei, joaca un rol foarte important in crearea realitatii noastre de zi cu zi, joaca un rol extrem de important in sanatatea noastra fizica si in atragerea anumitor oameni, lucruri si situatii. 

Fericirea este o alegere. Observatorul creaza realitatea. Observatorul alege ca fotonul sa fie particula, nu unda. Suntem observatori, atunci cand observam si ne observam in mod constient. Cream realitatea asa cum o dorim, atunci cand ne folosim mintea si vointa pentru a manifesta ce este in inima noastra. Cream fericire, atunci cand inima noastra este curatata de reziduurile mintii, iar carma in deriva a subconstientului este preluata de constiinta. 

Photo: Happy-Neutral-Sad by LauraZalenga

Capcana judecatii

Campul constiintei colective este alimentat in permanenta cu trairi negative, cu frica, ura, nemultumire. Fiecare dintre noi traim zi de zi in mijlocul acestui camp. Uneori, atragem sau preluam elemente care nu le intelegem. Ne produc disconfort si ne irita. 

Primul impuls, by default, este sa reactionam judecandu-le. 

Le cream o identitate de “daunatoare”, “negative”, “rele”, “nedorite”, “inaceptabile”, valabila pentru noi. In acel moment, am pus piciorul in capcana si incepem sa alimentam cu judecatile noastre energia negativa colectiva.

De cate ori ne surprindem avand idei clare despre cat de “prost”, ‘cretin”, “stupid”, “agresiv”, “mizerabil”, “nesimtit” poate fi un subiect sau un personaj, e bine sa ne oprim si sa ne resetam gandurile. Sa acceptam doar sa le observam si sa le alimentam cu increderea noastra ca in fiecare dintre ele este acel “bun”, "frumos’, "destept”, “competent”, “politicos”, “deschis-la-minte”, “constiincios”. 

Astfel, dezactivam vartejul de negativitate pe care ni-l propusese colectivul, schimbam polaritatea si il investim cu asteptarile noastre. Acestea reprezinta comanda noastra pozitiva catre univers. Poate rezultatul nu va fi vizibil instantaneu. Exista inertie in orice schimbare. Dar, refuzand capcana de a judeca, propusa de mintea noastra, ne pastram in starea in care alegem cum sa fie energia din jurul nostru, in loc sa o preluam pe cea care ni se ofera. Altfel, ne lasam cuceriti si stapaniti de intuneric. Iar singura regula acolo e "a cui frica este mai mare”.

Sa ne amintim de fiecare data ca frica se trateaza cu iubire, ura cu compasiune si nemultumirea cu recunostinta. Sa ne amintim ca in acel  moment al “judecatii”, avem in maini alegerea. 

Cu ce trairi vrei sa contribui astazi la constiinta colectiva? Nu cumva astazi “platesti” judecatile carora le-ai dat putere ieri? Judecata, ura si frica nu pot crea armonie. Nu mai “lucra" pentru ele. Nu le mai folosi impotriva ta. Nu te poate obliga nimeni sa judeci. Si in asta consta puterea ta. Apara-ti puterea. Si dreptul de a alege. 

Photo: Alchemie by Julio Le Parc

Dorinta ca exercitiu de libertate

Libertatea este inceputul si sfarsitul. Nici o alta stare de spirit nu este mai importanta si mai frumoasa decat libertatea. 

Poate crezi ca esti liber, dar ia gandeste-te - esti cu adevarat? 

Esti tu cu adevarat acela care iti alegi reactiile emotionale? Esti tu cu adevarat acela care iti alegi fricile? Esti tu acela care iti alegi gandurile si iti controlezi imaginatia? Iti alegi comportamentul? Pana si dorintele, esti tu cu adevarat acela care alege ceea ce iti doresti? 

Pe masura ce dorintele tale se nasc, a fi liber inseamna a fi dispus sa nu se indeplineasca . Nu esti liber sa alegi ceva, daca trebuie sa il ai neaparat. Poti sa alegi cu adevarat liber ceea ce iti doresti, daca accepti si varianta de a nu avea ce iti doresti. Altfel, acel ceva preia controlul asupra ta. Acel ceva poate sa fie "vreau sa slabesc", "vreau sa am un prieten", "vreau sa am un copil", "vreau sa am o supermasina", "vreau sa am bani", "vreau sa am orice". In momentul in care ia forma  "trebuie sa il am", dorinta ta iti fura libertatea si devine stapanul tau. 

Renunta la ideea de a trebui cu orice pret sa ai ceva sau pe cineva in viata ta. Tot ce "trebuie sa ai" te domina si iti refuza libertatea de a alege. Pentru a fi liber sa alegi ceva, e nevoie sa ai libertatea de a putea sa alegi inclusiv sa nu il ai. Abia atunci vei reusi sa te detașezi cu adevarat. Iar acest tip de detasare vine cu o liniste, in care iti va veni foarte usor sa creezi si sa realizezi acel ceva pe care il vrei pentru tine. 

In concluzie, alege-ti cu atentie dorintele si nu le lasa sa devina tirani. Pentru ca atunci cand alegi din pozitia libertatii totale, aceasta aflandu-se deasupra lumii materiale, tot universul se supune si se aseaza la picioarele tale. Atunci cand alegi din pozitia "eu trebuie sa am", tu esti cel care se supune dorintei si isi pune libertatea la picioarele ei.

Alege-ti dorinta. Doreste-o. Nu te lasa legat de ea. Leag-o cu o sfoara de un balon. Si da-i drumul in sus.