De ce avem nevoie de frumusete?

"Cerul sărută pământul prin ploi, pământul sărută cerul prin flori."- Tagore

Ma uit in jurul meu si vad o explozie de frumusete. Primavara este cred, momentul in care ne lovim pur si simplu de frumusete, cel mai des. M-am intrebat de multe ori de ce avem nevoie totusi de frumusete in viata noastra? Ce este frumusetea? La ce foloseste un atribut atat de inutil? De ce se oboseste natura sa produca atata frumusete? De unde vine si mai ales unde locuieste frumusetea? 

Definitia spune ca frumusetea este o caracteristica a unei persoane, a unui animal, loc, obiect sau idei care furnizeaza o experienta perceptuala a placerii sau satisfactiei. Frumusetea este studiata ca parte a esteticii, sociologiei, psihologiei sociale si culturii. O frumusete ideala este o entitate care este admirata pentru perfectiune, sau care poseda trasaturi acceptate ca fiind frumoase intr-o anumita cultura.

Daca suntem intrebati de exemplu, de ce ni se pare o persoana frumoasa vom putea descrie: pentru ca are parul blond, ochii mari, de un albastru adanc, pielea fina, nasul delicat, se imbraca frumos. Dar, oare daca desenam pe hartie un chip blond, cu ochii mari si nasul delicat, va fi ea frumoasa? 

Frumusetea  nu este perfectiune. Frumusetea este armonie perfecta. Armonia trasaturilor. Armonia proportiilor. Armonia sunetului. Armonie naturala.

Ce ne atrage la frumusete? Este cumva, acea senzatie de bine emotional, care se naste automat in inima?

Frumusetea este un limbaj universal. Orice om intelege frumusetea, fara vreun training in prealabil. Orice om are aceeasi senzatie in fata frumusetii. Frumusetea ne introduce automat intr-o stare de admiratie si contemplare.

Frumusetea este meditatia pe care Dumnezeu o ofera fiecarui om, fara impunere si fara restrictii. Frumusetea este un mod de a interactiona cu Dumnezeu. In fata frumusetii, nici un om nu poate ramane indiferent. Se poate preface, se poate stapani, dar nu se poate sa nu simta atingerea acelui "ceva mai mult”. 

Cum se face ca exista frumusete? O gasim in culoarea cerului perfect senin, dar si in cei cativa nori aruncati pe cer. O gasim in picatura de roua ce sta in varful firului de iarba, ca un glob de sticla. O gasim in milioanele de flori care se exista pe acest pamant. O gasim in proportia de aur ce instituie o regula a frumusetii, dar pe care nu am inventat-o noi. Doar ne-a fost dat sa ne dam seama, pentru a putea crea la randul nostru frumusete. 

Dar ce este si la ce foloseste frumusetea? 

Frumusetea este acea calitate, fara aplicatii practice, care iti opreste sufletul si face ca viata ta sa fie vie. Frumusetea este acel moment de exaltare si inaltare deasupra ordinarului si a extraordinarului, pe care Dumnezeu ni-l ofera pentru a ne incarca mereu bateriile. Pentru a ne reaminti ca exista lucruri mai puternice decat insasi puterea. Ca exista un gen de putere care se poate manifesta printr-o finete si rafinament atat de mari, incat ingenuncheaza orice forta bruta. 

Frumusetea ne introduce intr-o stare de deschidere catre tot ce este in jurul nostru. Ne da o stare de bine capabila sa anuleze negativitatea, raul si grijile. Frumusetea este un buton de reset pentru tot ce incearca sa ne distraga de la a ne bucura de fiinta si viata. De la a ne aminti ca suntem infinit mai mult decat grijile si greselile noastre marunte. Nimic din ce am putea gresi vreodata ca oameni, unii fata de altii, nu se poate ridica la cat de mult poate Dumnezeu ierta din iubire. Si frumusetea este una din caile prin care isi revarsa iubirea asupra noastra. Unul din modurile in care ne invata sa iubim. Caci frumusetea te introduce cumva in taina iubirii. Te daruiesti neconditionat acelui moment de admiratie a unei expresii frumoase, a unui corp frumos, a unui copac inflorit, a unei flori, unei idei sau picturi. 

Artistii sunt agentii lui Dumnezeu care vand frumusete prin lume. O vad, o gasesc in ulei sau acril, in culoare, in piatra, in lemn, in textura, in forma, o reproduc pe panza si in materie, asa cum o vad cu ochiul si inima lor si o ofera lumii fara sa astepte vreo aprobare. Artistii sunt cei care surprind frumusetea inca din subtil si ne-o ofera intr-o forma materiala. Ne faciliteaza accesul la frumusete. 

Frumusetea transcende timpul, mintea, inima si spiritul. Acel moment de admiratie si contemplare pe care frumusetea ni-l smulge, este o rugaciune, pe care o oferim ca ofranda si recunoastere a omnipotentei divine. Nu poti grabi frumusetea. Ea are nevoie sa fie admirata si contemplata. Este vidul care suspenda gravitatia, iti incetineste goana si te opreste chiar la inima ta. Pentru ca, da, frumusetea este un mic loc chiar in inima ta. Ea nu poate exista doar in exterior. “Frumusetea este in ochii celui care priveste”.

La ce foloseste insa o calitate atat de lipsita de utilitate ca frumusetea?

As spune ca frumusetea nu este doar o calitate. Frumusetea nu este un concept. Este o valoare la fel cu adevarul si libertatea. Este intotdeauna o relatie intre noi si Dumnezeu. Prin frumusete, atunci cand ne ingaduim sa simtim, sa ne lasam inimile miscate de atingerea ei, de fapt il primim pe Dumnezeu in inima noastra. 

Te mai intrebi unde gasesti frumusetea?

O gasesti intr-un chip frumos, un corp frumos, o culoare sau o haina frumoasa. Un moment de liniste, un anumit loc. Sau chiar si o seara poate fi frumoasa. In miracolul rasaritului, in verdele primaverii, printre ramurile unui copac sau ciripitul pasarilor. In ochii unui copil, in zambetul fiintei iubite, intr-un poem, in blandetea ploii, in caldura soarelui. 

Iata o lista cu doar cateva moduri in care poti tu experimenta frumusetea:

1. Cand te trezesti dimineata devreme, fa cativa pasi afara pentru acteva minute. priveste copacii, cerul si norii. Asculta sunetele naturii: pasarile, apa, vantul. Adulmeca aerul proaspat al zilei inca neincepute. 

2.  Sadeste, creste sau cumpara flori pentru acasa. Fa-ti un colt sau o oaza de natura din plante, pietre, lemne si alte elemente naturale. 

3.  Inchide televizorul, inchide ochii si asculta muzica preferata. 

4. Cand ai de mers undeva, sau intr-o sambata (sac!) cand iesi la plimbare, evita rutele de pe bulevardele principale si ia-o pe stradute. Lasa-ti placerea de a te rataci si fii atent la tot ce in jurul tau. Oamenii si expresiile lor, cum sunt imbracati, ce culoare si forme au casele, atmosfera din parc, umbrele, norii. 

5. Alege-ti o floare si uita-te cateva minute in sir doar la ea. Studiaza-i detaliile, culoarea, delicatetea. 

6. Ia-ti o patura si intinde-te pe iarba cu fata la cer sau la stele. Lasa-te absorbit de studiul nemarginirii.

7. Admira gratia cu care se misca o pisica. Maretia zborului unei pasari. Blandetea unui cal. Bucuria unui catel. Perfectiunea unui fluture. 

8. Gateste ceva creativ. Bucura-te de culoare, de mirosuri, de bogatia fiecarui condiment. Aranjeaza-le si combina-le in felul tau pe farfurie. Aranjeaza o masa frumoasa, cu lumanari si o floare, poate chiar undeva afara, la un picnic. Savureaza. 

9. Viziteaza o galerie de arta. O expozitie de fotografie. Un magazin de bijuterii. O colectie de pietre pretioase. O gradina botanica. O gradina de fluturi. O poiana cu narcise. 

10. Ia-ti o carte si mergi in parc. Citeste-o pe banca. Bucura-te de copaci, de aer, de soare. 

11. Urca-te pe un munte, un deal, o cladire inalta si admira apusul soarelui. 

Sunt infinit de multe posibilitati de a invita frumusetea in viata noastra. Cel mai simplu mod de a intelege frumusetea,  este sa iei o ceasca de primavara si sa o sorbi cu sufletul. Pentru ca daca ne gandim bine, frumusetea este peste tot. Iar "atunci cand vei ajunge la inima vietii, vei gasi frumusete in toate lucrurile, chiar si in ochii care sunt orbi la frumusete” (Khalil Gibran).

Frumusetea intre dar si handicap

Nu exista om care sa nu o doreasca. Frumusetea fizica e probabil una dintre cele mai dorite si invidiate calitati. In numele ei, se fac sacrificii imense. Industria aferenta tine ocupata o parte importanta a populatiei globului. Dar, pana la urma, ce este frumusetea? Cine stabileste criteriile dupa care un om este frumos? La cei ii foloseste? E intradevar frumusetea un avantaj sau poate fi un handicap?

Frumusetea fizica este acea calitate care provoaca vizual admiratia, placerea, dorinta. Frumusetea e cea care atrage atentia. Si aici intervine intrebarea? Dupa ce a atras atentia, ce urmeaza? Care e rolul frumusetii fizice?

De fapt, la origine, si asa cum functioneaza in lumea animalelor, frumusetea are rolul de a atrage perechea cu genele cele mai potrivite pentru perpetuarea speciei. In fiecare moment, celui mai frumos exemplar, i se propune cea mai buna varianta din punct de vedere genetic pentru cel mai reusit rezultat al reproducerii. Creierul lanseaza substanta placerii, iar din haita de lupi de exemplu, liderul isi alege cea mai frumoasa femela. La oameni, dupa o perioada, substanta genetica nu mai e suficienta, intervine rutina, monotonia, substanta placerii e retrasa, iar universul propune o noua optiune castigatoare din punct de vederea genetic, dintre optiunile compatibile genetic aflate in preajma ta. Pentru ca universul isi doeste cat mai multe combinatii, copii cat mai reusiti genetic, care sa asigure generatii puternice si rezistente. De aici, intervine acele aventuri, indragosteli, care consumate, ofera pe moment o infuzie de serotonina si dopamina, la solicitarea organismului. Ceea ce nu stim noi, este ca organismul are un nivel maxim al placerii pe care o poate suporta. In momentul in care acest maxim e atins, creierul opreste productia de dopamina si secreta o substanta care sa limiteze atractia. Dupa acesata sinusoida functionam si noi si animalele. In timp ce lor li se pare ceva natural, noi avand constiintae sine, suferim. Nu mai suntem frumosi, ca nu mai suntem iubiti, ca nu a mers, ca nu suntem suficient de buni, cand de fapt e vorba de mecanismul biologic al selectiei naturale.

Dar, sa ne intoarcem la frumusete. Faptul ca cea mai frumoasa femela a fost aleasa de liderul haitei, nu inseamna ca daca celelalte femele s-ar stradui sa arate ca ea, ar fi mai dorite. Fiecare fiinta are o compatibilitate genetica. Atractia fizica se naste atunci cand universul considera ca din genele celor doi, ar iesi cea mai reusita combinatie genetica a puiului. Faptul ca noi incercam sa modificam exteriorul nu anuleaza regula genetica. Ci, eventual ne ajuta trecem de punctul initial: atragerea atentiei. Atentie insa: poate fi atrasa atentia unor exemplare care nu fac parte dintre petitorii genetici, dar pentru care tu poti reprezenta cea mai buna varianta de imperechere.

Frumusetea poata parea la suprafata un avantaj. Dar, atunci cand nu e inteleasa poate fi sursa unor false complexe de superioritate care il fac pe "frumos" sa isi imagineze lui i se cuvin atentie favoruri, pozitie sociala, bani, succes, unor preocupari masive legate de exterior in detrimentul dezvoltarii, a unor prejudecati cum ca nimeni nu e suficient de bun pentru el,  impreuna cu o viata de neimpliniri sentimentale. Ii pot creea senzatia ca e special. Frumusetea poate sa blocheze drumul spre evolutia intelectuala sau spirituala, intrucat cei din jur vor tinde sa ii atribuie doar aceasta caracteristica. Cuiva care sta de vorba cu un frumos,  ii va fi greu sa treaca de frumusetea fizica, va avea tendinta sa invidieze, sau sa fie atras de ea si mai putin de continutul propozitiilor. Pierderea frumusetii, poate genera drame, pentru aceia care au investit totul in ea. Frumusetea se poate transforma foarte usor in handicap.

Deci, dupa cum vedeti, frumusetea este relativa. Frumusetea e ceva legat proportii, de context, de combinatia dintre diverse elemente. Uneori frumusetea e data doar de faptul ca sti cum sa te imbraci. Frumusetea nu se poate obtine doar din exterior. Si nu are nici o legatura cu perfectiunea, cu simetria, cu incadrarea in sabloane. Frumusetea vine din fericire, din implinire, din liniste, din iubire. E componenta imateriala, magica din varful baghetei unei zane, care da stralucirea, aura, lumina, limpezimea, din ochii si de pe fata cuiva si care il fac sa fie frumos. Cred, de aceea ca salile de fitnes ar trebui sa se ocupe cu sanatatea, cu tonusul, cu intretinerea, si nu cu mutilarea, cresterea artificiala a muschilor, cu sacrificiul. Frumusetea calculata, poate fi obtinuta din ingrijire cosmetica si musculara, imbracaminte, a fi la moda, accesorii. Dar nu poate fi intiparita pe mimica. In spatele colectiei de muschi poate fi un baietel disperat care striga dupa iubire. Sau in spatele unui chip de papusa poate fi o fetita timida care are nevoie de atentie. 

A primi confirmarea ca e frumos e preocuparea numarul unu si sursa celor mai multe suferinte, atunci cand e ignorat. O tanara frumoasa, va avea intotdeauna tendinta sa se ocupe cu afisarea acestei frumuseti si mai putin cu rafinarea ei intelectuala. Va avea tendinta sa se foloseasca de ea, cu orice ocazie. Va avea tendinta sa aiba asteptari mari, sa vaneze masculi doar ca sa demonstreze ca e dorita, pentru propria nevoie de confirmare. 

La fel si masculii. Cei macho, vor crede ca odata cu frumusetea fizica, li se cuvine si aroganta, badarania, superficialitatea, ca li se cuvine totul. Se vor baza pe frumusetea lor, in timp ce altii se vor slefui, vor invata, se vor antrena. Intr-o buna zi, cand frumusetea va disparea, ei vor ramane doar cu asteptarile, cu dexamagirile, cu neputinta lor de a lupta pentru ceea ce is doresc.

Adevarata frumusete nu poate fi mimata. Ea vine din interior, si este un indicator al starii noastre sufletesti. Frumusetea nu e un scop in sine. Nu e ceva dupa care sa alergi. Ea ni se da, atunci cand suntem ok noi cu noi insine. Altfel, e o eticheta care mai mult te incurca. Pare scumpa, nimeni nu indrazneste sa se apropie, sau pare prea ieftina pentru cum arata si atunci sigur are un defect. 

Frumusetea e acel ceva, misterios si greu definit, care te atrage fara sa fie evident, si te invita sa o descoperi, ca o discutie placuta care nu are nici un obiectiv, ca o,plimbare careia nu-i stii destinatia, ca o muzica ce te surpinde din combinatia de acorduri. Frumusetea ne e data pentru a trezi bucurie si pentru a ne masura bucuria.

Locul geometric al fericirii

Cat de multe ne invata intelepciunea naturii. Doar sa avem ochii deschisi, inima curata, mintea limpede, dorinta de a vedea, recunostinta ca avem un asemenea invatator bland si subtil cum e natura, umilinta de a simti cat de mici suntem in aceasta perfectiune, maretia de a sti ca avem exact acceasi putere ca si natura, ca avem acces la toate resursele materiale si spirituale ale universului. 

Am un copacel intr-un ghiveci, pe care eu il consider inteleptul casei. Dupa multe incercari, si-a gasit locul preferat, si multumeste zi de zi, rasfatandu-si frunzele frumoase si verzi, raspandind in jur semetie si frumusete. E la fel de zambitor, daca afara sunt 15 grade sau 40. Emana placerea de a fi, indiferent daca e udat o data pe saptamana sau de doua ori pe zi. E atat de incantat de locul lui si de energia acelui loc, incat e aproape imposibil sa treci e langa el fara sa iti atraga atentia cu frumusetea lui. E ca si cum ar fi bucuros ca poate sa umple locul acela din univers cu energia lui.

Acelasi intelept, insa, in momentul in care bruma sta sa cada si e nevoie sa fie mutat in casa, incepe sa se jeleasca. Am incercat toate locurile: aproape de fereastra, aproape sau departe de calorifer, pe scari, la usa...acelasi rezultat. Frunzele incep sa se inmoaie si sa cada. Ramurelele cresc haotic si intreaga lui infatisare pare sa planga, sa urle dupa locul si anotimpul lui preferat. Ti se rupe inima de jalea lui, dar nimic nu il imbuna, in afara momentului cand razele primaverii il cheama din nou la locul lui. Un loc special de altfel. Dimineata e scaldat in razele soarelui, atata timp cat nu dogoreste. In miezul zilei, e o semi-umbra placuta, iar dupa amiaza si seara e umbra si racoare. Ce mai, se vede in frunzele lui cat de mult iubeste acel loc. Se vede dupa atitudinea lui: e mandru, semet, zambitor, radiaza fericire, e stralucitor si incantat. Iarna in schimb, e pleostit, apatic, nimic nu-i place, frunzele sunt mici, mate si cad. E trist. 

Ma uit adesea la el si il admir. Recunosc ca de multe ori uit de el, dar el, e fericit doar acolo. In lumea lui.  In energia locului preferat. 

Daca ne gandim bine, asa suntem fiecare dintre noi. Atata timp cat ne aflam in locul potrivit cu noi, alaturi de oameni cu care rezonam, facand ceea ce ne place, cu pasiune si motivatie, suntem infloritori, lumina nu poate fi alungata de pe chipul nostru si parca nu simtim oboseala, foame, somn. Nu avem nevoie de nimic, pentru ca ne integram perfect acolo. Ne hranim cu ceea ce daruim. Radiem. Energia pe care o emitem e subtila, usoara si fina. Cei din jurul nostru ne inteleg parca din priviri si secundele se insira curgator sub pasii noastri.

Cand suntem insa in "iarna" noastra, intr-un loc care nu ne place, inconjurati de oameni si lucruri a caror energie e nepotrivita cu a noastra, facand ceva care nu ne aduce satisfactie, tristetea ne va infringe privirile, oricat am vrea sa o ascundem. Furia si nemultumirile vor rabufni intunecandu-ne fruntile cu nori negri de furtuna. Ne vom simti vlaguiti, desi dormim, mancam si facem sport disciplinati. Energia pe care o vom emite va fi densa, grea si abraziva.

Intrebarea este "Cum putem sa ignoram semnalele propriului corp, sa ne uitam in oglinda zi de zi, simtind ca ceva nu este in regula dupa greutatile care par atarnate de fiecare expresie a fetei, dupa lumina scazuta din ochi?” Sa nu avem puterea de a cauta “locul preferat”, care sa ne lumineze chipul. 

Ceea ne nu stim este ca acest univers intelept din care facem parte si care face parte din noi, in momentul in care va simti in noi un dezechilibru care dureaza de prea mult timp, ne va schimba el locul, cu forta, pentru a ne da sansa de a redeveni fericiti. Unii dintre noi vor fi absolventi summa cum laudae, altii vor ramane corigenti de multe ori, refuzand sa invete propriile lectii, care se repeta infailibil, la fiecare colt de timp. Mai mult decat atat, riscam ca acest peisaj trist, sa intre in decorul obisnuit al gandurilor noastre, dand senzatia de familiar, de siguranta si stabilitate. Vom accepta ca fiind parte din destinul nostru: raul, uratul, tristetea, greutatea. Iar rasul, entuziasmul si fericirea ni se va parea utopice, nefiresti nepotrivite, exagerate, artificiale, stridente.

Haideti sa ne uitam in jurul nostru si sa apelam la inteleptii tacuti care ne ies in cale in fiecare moment, straduindu-se sa ne invete, sa ne arate, sa ne deschida inimile si ochii pentru a vedea calea care ne duce catre "locul" nostru de fericire.

Locul geometric al fericirii nu e un loc in spatiu. E un loc in inima, pe care il gasesti in momentele in care ramanand tu insuti, reusesti sa stergi granitele dintre tine si univers. Iar perfectiunea lui va fi vizibila in zambetul ochilor tai. E un loc pe care il putem accesa in orice loc.