Negarea - Gardianul nostru sau al temnitei noastre?

"Nu este adevarat!”  - e o formula binecunoscuta prin viteza cu care ne tasneste pe buze, inainte chiar de enuntarea sau intamplarea faptelor. 

"Nu este adevarat!” este o forma de aparare prompta si automata, fata de un acuzator invizibil care locuieste in mintea noastra.

Ar fi interesant sa observam, noi pentru noi si noi pentru ceilalti, in decursul unei zile obisnuite, alese la intamplare, de cate ori auzim in jurul nostru aceasta formula explicita, sau de cate ori exprimam chiar noi, in diverse forme aceasta formula magica; de cate ori gandim acest gand si apoi il exprimam mascat in diverse formule.

Misiunea negarii este sa intercepteze adevarul si sa il impiedice sa ajunga in constient, unde ne-ar putea rani, ne-ar putea face sa ne simtim rau, ne-ar putea cere sa ne asumam responsabilitati, ne-ar putea cere sa platim diverse ganduri, fapte, consecinte. Iar noi nu ne simtim pregatiti sa suferim si atunci ne aparam.

Totusi, adevarul caruia i s-a pus sacul pe cap si a fost dus in beci, nu poate fi total distrus. El va cauta insistent sa evadeze din celula pe care noi i-am oferit-o in subconstient cu atata generozitate. Prin insasi natura sa, acel adevar ascuns, va aduce in viata noastra acele situatii prin care sa ne atraga atentia ceea ce nu este in regula. Adevarul ingropat in subconstient, va comunica cu noi prin intuitie, prin acea senzatie din piept care ne spune ca un semafor, ca ceva nu e ok. 

Adevarul poate sa iasa la lumina, dar asta nu inseamna ca noi il vom accepta. Uneori iese la suprafata doar pentru a fi negat din nou si trimis sub o alta forma, in temnita subconstientului. Iar motivul principal pentru care se intampla asta este frica exacerbate, generata de imaginile create de noi despre ce s-ar putea intampla daca acel adevar s-ar afla. 

Negarea stie sa faca un singur lucru. Sa nege. Este foarte capabila, reusind sa nege cu succes chiar si negarea. 

Mintea poate masca atat de bine negarea, incat devine din ce in ce mai  greu de recunoscut. De exemplu, a vrea sa vezi doar ce e pozitiv si ingnorand negativul, dusa intr-o extrema, se poate transforma la un moment dat, intr-o forma de negare. Pentru ca ignorand, “te faci” ca nu exista. Acel “te faci” este negare. Focusul pe gandirea pozitiva, este o tehnica benefica. Dar suntem noi aceia care putem alege sa nu o folosim ca pe o forma de negare.

Negarea este si o forma de lasitate inconstienta. De manipulare a realitatii, astfel incat sa ne protejeze de propriile noastre frici. De ceea ce vrea sa ne invete frica. Frica exista pentru a anunta un pericol, pentru a ne activa simturile, tocmai pentru a cauta si gasi o solutie.

Panica insa, este o forma extinsa a senzatiei de frica, o transa, in care nu mai putem vedea solutii sau alternative. Este acea senzatie ca ai picat intr-o capcana si esti judecat in acelasi timp pentru asta. Tu insuti esti judecatorul. Senzatia devine insa insuportabila, pentru ca tu vrei sa iesi nevinovat din acest loc. Astfel frica devine paralizanta si se transforma in panica. In acest moment, intervine intotdeauna ispititoare si salvatoare, negarea.

Pentru a face un pas inainte in evolutia noastra, insa, e nevoie sa intelegem si sa invatam, ca frica nu este reala. Este doar o emotie pe care trebuie sa o lasam sa ne traverseze si apoi ea trebuie sa plece. Singurul mod in care ne putem tratat de frica este curajul. Uneori, curajul de a avea rabdare.

Frica despre ce ar putea sa creada ceilalti este ceea ce ne face sa nu exprimam in mod sanatos, furia si frustrarea, atunci cand le simtim. Negandu-le, de dragul imaginii noastre fara-de-pata, aceste energii se acumuleaza in noi si explodeaza apoi in diverse forme. Suntem tentati si o facem deseori, nu doar sa negam adevaratele noastre emotii negative, dar le si deghizam in intentii bune.

Ceea ce face atat de greu de acceptat sentimentele noastre reale, este acumularea unor energii vechi, care vin din sentimente din trecut, neexprimate la timp. Ele creeaza un balast insuportabil, care se contrabalanseaza cu efortul din ce in ce mai mare din partea noastra, de a-l ascunde. De a-l nega. 

Ajungem sa nici nu mai stim care sunt emotiile si sentimentele noastre adevarate, pentru ca suntem atat de obisnuiti sa nu le luam in considerare, sa nu le respectam, sa nu le exprimam ci sa le indesam in colturi intunecate sau sub presul constiintei. Aceste reziduuri emotionale, ne vor ocupa la un moment dat tot spatiul inimii, iar noi vom trai in neliniste, in neimplinire, in nefericire, in minciuna. 

Chiar daca pare greu la inceput, suntem singurii care pot face efortul de a recunoaste negarea si formele subtile si creative in care apare. Putem observa, putem cere ajutorul celor dragi din jur, pentru a ne atrage atentia, atunci cand noi nu o putem face constient, putem observa in altii si apoi recunoaste in noi. Sunt multe posibilitati de a nu accepta ca negarea - ca mecanism de aparare, sa ne devasteze inimile.

Avem nevoie sa ne reamintim ca fiinta din spatele mintii este eterna si sacra si nu poate fi atinsa de ganduri, de intamplari sau imagini. Compozitia ei divina exista dincolo de aceste manifestari si independent de conditiile sau situatiile in care ne aflam la un moment dat. 

Ceea ce e foarte important, e sa ne reamintim ca aceasta calitate extraordinara, divina a fiintei, poate fi redescoperita si accesata in orice moment. Ea este disponibila intotdeauna si oricand, pe parcursul vietii pentru un moment zero, ales constient, in favoarea evolutiei. Consecintele alegerilor anterioare nu vor disparea. Dar, e bine sa stim ca ne aflam intotdeauna la o alegere distanta, de varianta noastra cea mai buna. De altfel, aceasta sansa de a ne intoarce la adevarul fiintei noastre, in cazul in care nu o alegem pana la sfarsitul vietii, ne va fi data ‘din oficiu', in ultimul moment inainte de calatoria noastra dincolo. 

Negand adevaratele noastre sentimente, negam fiinta din noi si misiunea divina cu care a venit. Ne refuzam posibilitatea de implinire a fiintei. Pentru ca ceea ce simtim nu e intamplator. Furia pe care noi vrem sa o reprimam este acolo cu scopul de a ne servi devenirea. Ne-exprimand-o sanatos, reprimand-o, ne poluam treptat capacitatea de a mai recunoaste fiinta din noi. De a o respecta si a o iubi atat de mult tocmai pentru ca este elementul dumnezeiesc, infinit din noi. Oricat de credinciosi ne-am crede, devenim atei pe interior. 

Asa ca lasa infinitul sa fiinteze in tine. Respecta-ti divinitatea chiar daca pentru asta trebuie sa invingi negarea. Traieste in adevarul tau. Indiferent cum ti se pare ca ar suna in urechile celorlalti. Nu mai incerca sa te ascunzi. Vei fi surprins ca  atunci cand iti traiesti adevarul, nimanui nu i se va parea ciudat. Pentru ca autenticitatea atrage bucurie. Bucuria atrage bucurie. Iar bucuria este combustibilul implinirii. 

Invataturile celor Sapte Intelepti

"Cei Sapte Intelepti" erau niste spirite foarte evoluate trimise de Creator pe pamant cu misiunea de a avea grija de oameni. 

Inteleptii au umblat pe pamant si au vazut ca oamenii duceau o viata foarte grea. Atunci s-au gandit sa ii ajute pe oameni si si-au trimis ajutoarele sa isi petreaca timpul printre ei si sa gaseasca un om care sa fie initiat in stiinta de a trai in armonie cu Creatia. Ajutoarele au fost plecat in cele patru directii, pentru a cauta si a aduce o persoana capabila sa stea in fata Inteleptilor. 

Dupa multe cautari, ajutoarele aleg un copil, un baiat, Otter, pe care il duc in fata celor sapte Intelepti, intr-o calatorie initiatica in lumea spiritelor.  In timpul acestei calatorii baiatul este invatat cum sa traiasca “In the Good way of life" sau "In the way of Heart”, prin cele sapte invataturi, care reprezinta de atunci modul de viata al populatiei Anishinaabe – un trib indian din America de Nord.

La plecare, fiecare dintre cei Sapte Intelepti a daruit oamenilor, prin acest mesager, cate un principiu de viata.

Iata cele invataturile celor Sapte Intelepti, dupa care traieste si astazi aceasta populatie amerindiana.

Nibwaakaawin—Intelepciune: A pretui cunoasterea inseamna a cunoaste Intelepciunea. Intelepciunea este data de Creator pentru binele oamenilor. In limba Anishinaabeg, cuvantul exprima nu doar "intelepciune" ci si "prudenta", "inteligenta" si "cunoastere". 

Zaagi'idiwin—Iubire: Sa stii ce e pacea inseamna sa stii ce inseamna Iubirea. Iubirea trebuie sa fie neconditionata. Cand oamenii sunt slabiti, in necaz, loviti, singuri, inraiti, au cea mai mare nevoie de iubire. In limba originala, cuvantul are intrinsec semnificatia de reciprocitate. Iubirea inseamna iubirea unul fata de celalalt. 

Minaadendamowin—Respect: A onora intreaga creatie, inseamna a avea Respect. Intreaga Creatie trebuie tratata cu respect. Pentru a fi respectat, trebuie in primul rand sa acorzi respect. Respectul trebuie sa vizeze tot: oameni, animale, plante, cer, pamant, apa, aer, foc, spirit.

Aakode'ewin—Curaj: Curajul inseamna sa iti infrunti adversarul cu integritate. Semificatia originala este "starea de a avea o inima din care lipseste frica". Curajul inseamna a face ceea ce este drept, chiar si atunci cand consecintele sunt neplacute. 

Gwayakwaadiziwin—Onestitate: Onestitatea in orice situatie inseamna a fi curajos. Fii intotodeauna onest in cuvant si fapta. Fii onest in primul rand cu tine, si iti va fi mult mai usor sa fii onest cu ceilalti. Cuvantul mai are si intelesul de a fi drept.

Dabaadendiziwin—Umilinta: Umilinta inseamna sa stii ca tu esti o parte sacra a Creatiei. In limba Anishinaabe mai inseamna si "compasiune". Esti egal cu ceilalti, dar nu esti superior nimanui. Umilinta nu inseamna a te lasa umilit, ci mai degraba “calm", “smerenie”, “blandete", "rabdare".

Debwewin—Adevar: A stii toate cele de mai sus inseamna Adevar. Gandeste, vorbeste, actioneaza in adevar. Nu te insela pe tine insuti sau pe altii. 

Dupa aceasta calatorie, baiatul s-a intors, batran fiind, dupa anii petrecuti in lumea spirituala, i-a strans pe toti in jurul lui si le-a povestit despre calatoria lui in lumea celor sapte spirite si despre darul pe care acestia l-au trimis pentru ei. Le-a explicat cum sa foloseasca aceste daruri. Le-a explicat ca opusul acestor daruri ii va ruina. Le-a explicat ce inseamna a alege opusul acestor invataturi. Apoi i-a lasat sa aleaga. Depindea acum doar de ei sa aleaga, in deplina cunostiinta de cauza, drumul pe care urmau sa mearga. Batranul, le-a dat toate informatiile si cunostiintele de care aveau nevoie pentru dezvoltarea lor spirituala.

Aceasta este intalnirea mea cu populatia indian-americana Anishinaabe (in traducere "Fiinte facute din nimic -Beings Made Out of Nothing”), de la muzeul "Native American History" din Washington DC, pe care am vrut sa o impartasesc cu voi. 

Filosofia de viata simpla si profunda a acestei populatii, a carei existenta este in atat de stransa legatura cu natura, creatia si Creatorul, concentrata in acest set de sapte invataturi,  denumit "Invataturile celor sapte Intelepti", reprezinta un cod moral si de comportament interuman transmis din generatie in generatie fiecarui copil. 

Imaginati-va ce frumos ar fi, ca si copii nostri sa creasca si sa traiasca dupa aceste valori. 

Photo: PosterPal

Vérité en croûte de bobard

Ne place sa consumam adevarul in forme gatite. 

Sa-l invelim intr-o crusta crocanta de wishful thinking. Sa-l asortam cu o garnitura de fantezii. Sa presaram cateva fire de auto-compatimire. 

De multe ori, pornim cu un aperitiv colorat, care sa amorteasca reactia celuilalt si sa pregateasca un teren mai prietenos pentru "adevarul" deghizat care urmeaza a fi servit. De multe ori, alegem sa nu il prezentam nici la felul principal. Incercam sa mai castigam putin timp, servind un pahar de negare, de origine controlata. Mai rontaim niste dorinte absurde si niste idealuri nerealiste, pentru a ne amagi foamea.  De multe ori, strecuram la desert doar urma unui toping de adevar, asa incat sa poata trece neobservat pentru ceilalti, dar sa ne putem minti ca a fost prezent.

Estetica prezentariii pe un platou frumos, care sa distraga atentia de la continut, este extrem de tentanta. Prezentam uneori adevarul intr-un mod atat de sofisticat, incat, devine greu sa mai descoperi "ingredientul" simplu si cinstit care a stat la baza fanteziilor gastronomice ale bucatarului. Daca mai adaugam si o denumire luxurianta à la française, totul pare veritabil.

Folosim orice tertip, doar, doar nu vom fi nevoiti sa consumam si adevar crud. Oricat de frumos ar fi prezentat, daca puiul a fost stricat, se va descoperi, la un moment dat. Cuiva i se va face rau si va veni inapoi pe urmele culinare. In acel moment iti vei da seama ca de fapt, acel timp, pe care tu l-ai crezut castigat, de fapt ti l-ai furat. Ca de fapt, te-ai intors in timp, exact la momentul in care trebuia sa prezinti adevarul. Minte-te singur si "toxiinfectia" o vei face chiar tu. Iti vei da seama atunci, ca timpul pierdut era exact cel pe care-l puteai folosi pentru a-ti transforma visele in realitate.

Poate ca alegand adevarul nu te vei delecta cu arhitectura frumos colorata a garniturilor de minciuni. Sau poate nu va avea un gust la fel de bun, autentic de artificial precum fast-food-ul. Poate ca in momentele in care te hotarasti sa mananci simplu si sanatos, sa comanzi din meniu tot ce e pe baza de adevar, farfuria ta nu va arata atat de roz-bombon-bombastic tot timpul. Organismul tau se poate intoxica si imbacsi foarte usor cu minciuni.  Exact ca atunci cand fumezi sau cand manaci nesanatos. Placerea gustului este mai mare decat constientizarea agresiunii asupra organismului. Mai mult, atunci cand organismul se lupta sa se detoxifice, mai intai te vei simti rau, abia apoi te vei simti bine. 

In acelasi mod, din pacate, oricat de dureros ar fi la un moment dat, adevarul crud este singurul care te poate elibera. Asa ca fii tare. Fii pregatit. Spune lucrurilor pe nume. Simplu. Fara inflorituri. E singurul mod in care poti inainta in viata ta.

Photo: Andrea Bricco/Food stylist: Diana Perrin 

Sunt ceea ce sunt

Sunt fulgul de nea care se topeste pe piele.

Sunt gandurile si privirile celor din jur.

Sunt grija si iubirea parintilor mei.

Sunt urmele pasilor mei.

Sunt lumina si umbra mea.

Sunt fiecare om pe care l-am intalnit.

Sunt oglinda si reflexie.

Sunt cautare si raspuns.

Sunt soare si nor si ploaie si furtuna.

Sunt fiecare gand al meu si al celor din jurul meu.

Sunt gesturile de bunavointa ale necunoscutilor.

Sunt seva copacilor pe care ii imbratisez cu privirea.

Sunt bucuria celorlalti cand le daruiesc o parte din mine.

Sunt ieri, acum, maine si intotdeauna.

Sunt alb de nea si rosu de sange.

Sunt verdele padurii si aripa ce taie vazduhul cu frumusetea zborului.

Sunt puf si piatra.

Sunt vapaie si curgere.

Sunt matematica realitatii si poezia frumosului.

Sunt lacrima ce tasneste din fericire si plansul tristetii.

Sunt izvor, fluviu, delta si mare.

Sunt vointa si hazard.

Sunt mana Domnului.

Sunt scoica si perla si nisip.

Sunt pelegrin si preot.

Sunt profunzimea marii si varf de munte.

Sunt carne si oase.

Sunt roua rasaritului si linistea stelelor.

Sunt flacara ce arde si scanteie divina.

Sunt infinitul in necuprinsul lui si propria-mi limita.

Sunt rotunjimea cercului si ascutimea triunghiului.

Sunt tipat si cantec de leagan.

Sunt radacina stramosilor mei si coroana de regi neincoronati.

Sunt naivitatea ce contine potentialul oricarei dezamagiri.

Sunt inocenta fara antidot.

Sunt inima care cunoaste limbajul tuturor celorlalte inimi.

Sunt victoria fiecarei fapte bune.

Sunt suma fiecarei alegeri si foaia alba a destinului.

Sunt renasterea fiecarui zambet si moartea fiecarei experiente.

Sunt valtoarea vapaii si nemiscarea pamantului.

Sunt firul de ghiocel care invinge iarna.

Sunt vanatorul de idealuri si prizonierul zilei.

Sunt incercarea si esecul de a supravietui ale fiecarei clipe.

Sunt in fiecare moment tot ce as putea sa devin.

Sunt visul trimis in fiecare noapte universului.

Sunt propria mea relatie cu timpul.

Sunt revolta din fiecare nedreptate.

Sunt fuga de mine si regasirea.

Sunt adevarul meu si al celorlalti.

Sunt sursa greselilor mele. Si iertarea.

Sunt linia fragila dintre mine si ceilalti.

Sunt una cu Dumnezeul din spatele fiecarei perechi de ochi.

Sunt binecuvantarea soarelui si misterul lunii.

Sunt intuitie feminina si orgoliu masculin.

Sunt furtuna si linistea de dinaintea ei.

Sunt atom si spatiu. Sunt gand si cuvant.

Sunt speranta fiecarei idei de a se intrupa in fapta.

Sunt scutul propriei minti.

Sunt vulnerabilitatea fiecarei emotii.

Sunt gazda sufletului meu si a altor suflete.

Sunt drumul si calatoria.

Sunt print si cersetor.

Sunt mostenirea generatiilor si zestrea urmasilor.

Sunt umilinta firului de iarba.

Sunt ceea ce simt.

Sunt neliniste cosmica si credinta neclintita.

Sunt caldura cuvantului multumesc.

Sunt forta care da viata nimicului si creeaza totul din neant.

Sunt furtuna nestavilita care distruge, purifica si face loc renasterii.

Sunt clipa efemera si infinitul universului.

Sunt incertitudinea fiecarei secunde si certitudinea acceptarii.

Sunt credinta vlastarului ca intr-o zi va atinge cerul.

Sunt schimbarea din fiecare intalnire.

Sunt caldura caminului si rasul prietenilor.

Sunt constiinta pura.

Sunt pelerina ingerului meu pazitor.

Sunt dragostea celor care ma iubesc.

Sunt puterea rugaciunii.

Sunt lumina care nu pierde nimic atunci cand se imparte.

Sunt magia Craciunului alb ca moment de curatenie spirituala.

Sunt bucuria de a darui si recunostinta pentru a primi atat de mult.

Sunt spirit coplesit de frumusetea vietii.

Sunt fiinta si fiintare.

Sunt esenta divina.

Sunt eu.

Sunt fiecare.

Sunt ceea ce sunt.