Ispita

"Tatal nostru care esti in ceruri… faca-se voia ta …si nu ne du pe noi in inspita…” 

Zi de zi, sau ori de cate ori avem nevoie, ori de cate ori ne simtim confuzi, pierduti, abandonati sau doar avem nevoie de putin ajutor, de putina claritate, de putin sprijin, ne indreptam ruga si cererea noastra catre Tatal nostru.

M-am intrebat inca de cand eram copil, de unde vine insa ispita? Cum apare acel mar rumen, frumos si interzis care ne magnetizeaza pentru a musca din el, acel sarpe persuasiv care ne indeamna sa apucam pe cai ispititor de facile si promitatoare . Cum apar si ce sunt ispitele in viata de zi cu zi? Si mai ales cum se impaca ele cu timpul prezent, cand stim ca tot ce e in afara noastra este o reflexie a ceea ce suntem in interior. 

Ce inseamna in acest context ispita? Si am realizat ca desi, pare usor si confortabil sa o amplasam intotdeauna in afara si sa ne asteptam ca ea sa vina din afara, ispita e intotdeauna in noi. Ispita se afla si se dezvolta in gandurile noastre. 

Sa luam de exemplu, un barbat ispitit de o femeie, alta decat femeia lui. Ispita, dorinta, se naste atunci cand el are o latura neimplinita in relatia lui, o latura a masculinitatii, care nu e pusa in valoare, o latura care nu e apreciata, pentru ca el a ingaduit sa fie asa. Dar pe care are nevoie sa o manifeste, sa o exprime, sa o intrupeze. Aceasta sansa vine catre el sub forma atractiei fata de o alta femeie. Atractie ce nu e decat reflexia gandului lui ca undeva in masculinitatea lui, nu e intreg. Insa, atata timp cat nu descopera ce anume din el a permis primei femei sa ii incalce acea latura a masculinitatii lui, toate femeile care vor urma vor incalca exact aceeasi latura. Si ii vor produce exact aceeasi suferinta. Pentru ca acolo, e o rana nevindecata din sufletul lui. 

Ne lasam ispititi de manie, de cruzime, de furie, pentru ca undeva pe suprafata intregului nostru consideram ca avem o lipsa. Suntem nesiguri si atunci agresivitatea ne ispiteste, pentru ca ne ofera o protectie de moment. Ne ofera iluzia ca suntem puternici pentru un moment. Dar furia, cruzimea, agresivitatea vor aparea mereu ca nevoie de raspuns la alti si alti oameni, pentru ca ea se genereaza in noi. Si contrar asteptarilor, nu au legatura cu un anume om. 

Ne lasam ispititi de gandul unui castig rapid, jucand la cazino sau facand vreo afacere-tun. Gandul ca am putea arde etape, ca ca am putea scuti efort si timp este atat de ispititor incat eclipseaza adevaratul nostru rol pe acest pamant. Iar castigul, chiar daca el se va intampla, il vom risipi, il vom pierde sau vom fi lipsiti de el, pentru ca nu se va putea lipi de structura noastra. Pentru a dainui, castigul trebuie sa fie organic si sanatos, sa aiba o contrapondere in efortul si particelele din noi pe care le-am daruit pentru a-l obtine. Castigul obtinut la jocurile de noroc, este o pacoste, o energie-bumerang care a venit sa ne invete o lectie.

Sau foarte adesea intalnit in zilele noastre este ispita confortului. Facem compromisuri cu inima noastra pentru confort. Uitand ca doar confortul nu poate fi un scop in sine. El trebuie sa sprijine un act de creatie, care sa traduca in fapte harnicia  noastra, in conditii cat mai confortabile, de acord. Confortul inseamna minumul de care un om are nevoie pentru a se putera desfasura in ceea ce are el de facut. Inseamna un acoperis, mancare, caldura, vestiminte si materialele, tehnologia de care are nevoie pentru a crea. Dar a plati bucati din timpul tau doar pentru a sta, e o cheltuiala pe care universul trebuie sa o recupereze de la tine sau de la altii. 

Si ar mai fi desigur ispita mancarurilor, ispita dulciurilor, bauturii, drogurilor, a fumatului. Si am putea continua...

Orice imperfectiune pe care o vedem in noi genereaza potentialul unei ispite. Orice lipsa pe care consideram ca o avem, insinueaza o intrebare-indoiala in mintea noastra care incepe cu o evadare din prezent. Cum ar fi daca nu as mai fi eu cel care sunt acum ci un altul, cu calitati si dotari mai multe si mai de apreciat? Fara sa realizam cantitatea de amagire dintr-un asemenea gand. Ispita nu poate exista decat in mintea noastra. Nu ne va putea ispiti si nu vom putea fi atrasi de nimic din afara noastra atunci cand suntem prezenti in mod constient in viata noastra si in fiecare moment. Atunci cand stim ca totul este creat de noi din interior si nimic din afara nu ne va putea aduce linistea, implinirea, trairea, iubirea atata timp cat nu le-am gasit in noi, atata timp cat nu le putem genera si darui noi insine. Pana atunci, fiecare ispita va aparea stralucitoare si atragatoare, dar va contine in insasi stralucirea ei dezamagirea si destramarea iluziei din care s-a nascut. 

Ispitele sunt deci gandurile noastre care imbraca dorintele, ego-ul, orgoliul, frustrarile noastre. Sunt cai prin care incercam sa ne acoperim lipsuri pe care le vedem in noi. Sunt modalitati de a ne vizualiza din nou intregi, puternici, atragatori, destepti. De a fi in sfarsit eroi in vietile noastre. De a fi impliniti. 

Pictura: Ispita din Eden by Zoltan Lorencz

Elibereaza functia gandirii

A gandi, a emite ganduri, nu este echivalent cu a contoriza tot ce ne trece prin minte. A gandi nu este echivalent cu a auzi zgomotul facut de vocile interioare. Actul gandirii este mai mult decat atat. Este un eveniment mental prin care se realizeaza o conexiune, se naste, se reveleaza sau se percepe o legatura. Gandul poate fi exprimat in cuvinte, numere, simboluri, forme geometrice, imagini, culori, nuante, sunete, miscari. A face aceasta asociere dintre energia perceptiei, venita din zona senzoriala, si arhetipuri care au deja un continut de semnificatie universal, defineste actul gandirii.

Gandirea face legatura dintre datele concrete primite din exteriorul nostru, livrate prin simturi, datele invizibile, emotionale, existente deja in memoria sufletului - care actioneaza ca niste filtre de interpretare si ideile abstracte din zona spiritului, cel care filtreaza directia corecta a evolutiei noastre. Gandirea are rolul de a conecta elementele din aceste planuri. 

Uneori insa, cand anumite intamplari, elemente, persoane, ating zone emotionale dureroase, puterea emotiei, acopera relatia creata de gandire si legatura dintre stimulul exterior si faptul interior, nu mai poate fi perceputa corect si obiectiv. De aceea, atunci cand ‘ne sare tandara’ sau ‘devenim prea pasionati in sustinerea unor idei’, putem fi siguri ca gandul nostru a fost ‘infestat' de emotie si decizia/interpretarea/judecata nu va mai reflecta realitatea, ci va fi deformata de emotie.

Pentru ca aceasta functie importanta, gandirea, sa isi poata manifesta functionalitatea pentru care exista, avem nevoie sa constientizam interferentele din zona emotionala sau spirituala, si sa nu lasam ce simtim si ce idealizam, sa denatureze ceea ce este.

Avem nevoie sa verificam fiecare gand care se naste in mintea noastra, daca nu cumva este o emotie mascata, care simuleaza obiectivitatea, sau daca nu cumva am idealizat un fapt, o persoana, o intamplare, indepartand-o de realitate. 

Pentru o functionarea corecta, e necesar sa eliberam mintea, care e fabrica noastra de ganduri (ganduri care ne influenteaza atat de tare viata, intrucat noi devenim gandurile noastre) de influenta emotionalului si idealului. E necesar sa verificam gandurile, inainte de a le valida. Sa ne comportam asemenea unui judecator care ia ambele variante ca fiind posibile si decide in urma analizei faptelor, care e adevarata si care falsa, fara sa se ataseze de la inceput de una dintre ele si fara sa caute argumente cu care sa demonstreze varianta preferata. 

Calatoria unui gand

Astazi mi-a venit un gand. Care s-a transformat intr-o idee. Pe care am decis sa o impartasesc cu voi. Si prin asta i-am dat viata. Finalul, il vom vedea peste o luna. 

Iata ideea. 

Ce-ar fi sa renuntam putin la teorie si sa trecem putin la fapte? Pentru asta, va propun un experiment. Nu costa nimic, dar e o ocazie buna sa ne cunoastem mai bine. Sa cunoastem mecanismele care se afla in mintile noastre atat de complexe. Sa exploram putin ce inseamna constiinta.

Experimentul consta in a merge la cules de ganduri. Ce inseamna asta? E destul de simplu, dar cere un pic de disciplina si determinare, ca orice act de vointa, condus de data asta, de curiozitate pura. 

Va propun sa urmarim cum un gand se poate materializa. Si nu vorbesc aici despre o dorinte de genul “vreau sa fiu milionar in euro” sau “vreau sa intalnesc perechea perfecta”. Nu vreau sa intram pe taramul acestui tip de dorinte, pe care le purtam poate de ani de zile cu noi, nerezolvate. Acest tip de dorinte pot fi blocate de atasamentele noastre. Pe care le vom discuta cu o alta ocazie.

Ceea ce va propun, este alegeti sa fiti atenti la un gand care va atrage atentia zilele astea. Sa il izolati din aglomeratia de ganduri, sa il salutati, sa ii dati un nume (primul care va vine in minte) si pentru o  perioada, sa zicem o luna, sau poate mai putin, sa il urmariti de cate ori apare.  Urmariti-l cum se transforma. Observati ce urme lasa si ce efecte produce. 

Poate fi o curiozitate legata de o persoana care iti apare in minte obsesiv, poate fi unul din cele sase lucruri imposibile pe care “Alice in tara minunilor" le gandeste inainte de micul dejun, poate fi o frica, poate fi o nemultumire, ceva ce iti doresti, o judecata la adresa cuiva, o confuzie. Orice gand se poate califica. 

Timp de o luna, acest gand va aparea intr-un jurnal scris sau nescris. Daca simtiti, puteti sa va notati undeva numele lui si data la care l-ati ales. De exemplu, daca numele gandului meu va fi Alep, jurnalul se poate numi “Calatoria lui Alep” si de preferinta este ca observatiile sa fie consemnate, macar simbolic, undeva, in ordine cronologica.

Pe parcursul acestui experiment vom afla modul in care acest gand isi face loc in realitatea noastra. Modul in care gandul nostru isi parcurge traseul lui de maturizare si se transforma in energie ordonata, in actiune, in fapta, in efecte asupra altora, si la final in starea noastra de spirit legata de propria noastra viata. Modul in care se materializeaza un gand.

Din experimentul lui Young, menit sa demonstreze teoria luminii ca unda, stim ca prin observatie interferam cu obiectul observatiei noastre, iar particulele isi schimba comportamentul. E esential, din acest motiv, ca in relatia noastra cu gandul ales sa il observam doar, detasati, fara sa ne propunem sa punem  reflectoarele pe el. Fara sa il speriem, fara sa-l judecam. Sa il observam neutri si sa-l lasam sa se transforme in material. 

Asta inseamna desigur, sa fim atenti ce emotii ne declanseaza gandul, ce reactii fiziologice, ce sentimente il insotesc. Ce actiuni se nasc in urma acestor senzatii. Dupa ce apare actiunea, notati-va in jurnal inclusivi ce dubii ne apar in minte legate de actiunea respectiva, ce indoieli, ce semn e atasat, ce emotie. E pasiune, dorinta aprinsa, revolta, furie, nerabdare, confuzie, surpriza, entuziasm, euforie, bucurie, incantare, sacaiala, anxietate, deprimare, ceva nedefinit.

Pentru experiment, va recomand sa alegeti ceva care se situeaza in zona pozitiva. Pentru ca observatia sa ajute nu doar la constientizarea etapelor pe care le parcurge acesta, de la nimic - gand - intentie - decizie - test dubii - actiune -   reactie - materializare - atasare eticheta emotionala - arhivare, ci si la materializarea lui cu succes. Si cu ocazia aceasta, putem sa punem in biblioteca noastra un gand pozitiv. Gandurile negative tind sa foreze ca un tirbuson, iar notificarile aparitiei lui sa fie insotite de negarea lui.  Daca vrem sa fim sinceri, putem observa insa, foarte clar, efectele pe care un gand negativ le are asupra starii noastre psihice, energetice, fiziologice. Si pana la urma, asta e cel important beneficiu al acestui exeperiment.

Ce facem de fapt prin observare? Adaugam constiinta unui gand. Il scoatem din intuneric si il marcam. Il remarcam de fapt din multime. Il scoatem din anonimat. Il branduim. Ii acordam atentie. Ii acordam focus. Il investim cu intentie si cu mindset. Il condamnam la esec sau la succes. 

Daca vreti sa observati un gand fara sa interveniti, pentru a avea si acest insight, puteti sa analizati in observatie reversa, doua cazuri recente din viata voastra. 

Unul dintre cazuri poate fi analiza inversa a unui esec. De la momentul final, mergand in spate si observand ce s-a intamplat, unde a inceput sa scartaie, ce am simtit, ce am facut, unde am ignorat semnele, unde am fortat, unde am abandonat. Unde s-a strecurat indoiala, neincrederea, dubiile. Unde am vrut sa ne impunem cu orice pret vointa, impotriva firii si ordinii naturale. Unde s-a transformat gandul nostru in loser. 

Al doilea dintre cazuri poate fi o situatie fericita, in care totul a mers ca pe roate, plecand cu analiza de la momentul in care s-a finalizat cu acea bucurie sincera a succesului, si intorcandu-va inapoi pe traseu la ce ati facut pentru asta, ce ganduri, emotii, vointa, stari v-au insotit, si ajungand pana la gandul sursa de unde s-a nascut totul totul, de unde a plecat prima idee. O sa observati ca aceasta analiza va va face sa retraiti acea energie a implinirii, a perfectiunii detaliilor si conexiunilor.

In acest mod, retroactiv, putem sa observam ce s-a intamplat, nu chiar cu acuratetea de a trai live situatia, dar totusi detasati de atractia defensivei, in care ne simtim indreptatiti sa ne gasim scuze si explicatii. Si fara “riscul” de a modifica rezultatele.

Si cum calatorului ii sade bine cu drumul, ganditorului ii sade bine cu gandul.

Calatorie placuta!

Photo: Artwork Attila Rajcsók – Core of a Thought

Ce culoare au gandurile tale astazi?

Albastrul tau e diferit de albastrul meu. Si totusi, in imaginatia amandurora albastrul e cuprins in cer, in mare, in calm, in liniste, in pace. Albastrul reprezinta un cod prin care simturile noastre il recunosc si il experimenteaza. O frecventa. Un anume nivel al vibratiei energiei.

In mod similar, orice gand care ne trece prin minte, este o manifestare fizica a mobilizarii unei energii. 

 

Orice gand pe care il lansam in univers, are o consecinta, exercita un efect. Asupra mea si asupra celor din jur. Orice gand are o culoare.

Dar ce este de fapt, un gand? Cum se naste? Care este traseul unui gand? Ce culori au gandurile noastre? Unde se duc gandurile atunci cand dispar?

Un gand este o activitate electrica a creierului. O interpretare a unor informatii venite din exterior sub forma unor perceptii cu care cele cinci simturi ne alimenteaza constant. Sau poate fi o interpretare a unor emotii, sentimente sau stari. interioare. Poate fi despre noi sau despre altii, despre situatii, trairi, trecut, prezent sau viitor. Dar intotdeauna filtrul mintii noastre, ii va atasa eticheta “subiectiv”.

 

Un gand este o vibratie. De o anumita frecventa. Cu cat frecventa este mai joasa, ea corespunde zonelor energetice mai dense, cum ar fi instinctele noastre, partea corporala, fizica. Materia, corpul, tot ce ne apare ca fiind palpabil, fizic, este o energie cu densitate mare. Gandurile care au legatura cu sexualitatea, instinctele primare, ura, furia, invidia, razbunarea, enervarea, iritarea, perversiunea, ipocrizia, ne imbraca intr-o haina energetica de culoare rosie, cu vibratie joasa.

Cu cat vibratia este mai inalta si gandurile noastre sunt mai apropiate de compasiune, iubire, intelegere, toleranta, ajutor, cu atat energia din care se compun este mai subtila, mai putin densa, mai fluida.

Un gand este o semnatura energetica, lansata in univers, cu o anumita vibratie. Avand o anumita “culoare”. Vor veni catre tine aceia care au aceeasi vibratie, cei care au aceeasi “culoare”.

Spre deosebire de haine, gandurile nu vin cu instructiuni de folosire, spalare si bune maniere in a le purta. Totusi, ar trebui sa le acordam infinit mai multa atentie decat vestmintelor, atunci cand alegem sa le purtam in diferite ocazii,.

De ce ar trebui sa facem asta? In mod paradoxal, in timp ce efectul hainelor asupra noastra se naste si se petrece integral in mintea si psihicul nostru, fara efecte fizice intrinseci,  efectele gandurilor despre cum ne stau hainele (de exemplu), au consecinte foarte reale ca depresia, o revarsare de ego, timiditate sau narcisism. Pot atrage alte ganduri de aceeasi frecventa, generand efecte cat se poate de reale. 

                                                                         

Orice gand care se naste, vine sau revine in mintea noastra, are un efect major in realitatea imediata. Poate conduce la depresie si anxietate, poate sa ne induca in eroare in privinta sub sau supra estimarii sinelui nostru, generand alte ganduri, o serie de cuvinte sau actiuni, cu efecte majore in traseul vietilor noastre. La pol opus ne poate indeparta de realitate, aratandu-ne intotdeauan doar partea plina a paharului.

Gandurile au acelasi efect ca si alimentatia, ne pot intoxica, dezechilibra sau ne pot ilumina in functie de calitatea, frecventa sau culoarea lor.

Uneori, ne permitem sa tinem anumite ganduri, doar  pentru noi. Consideram ca un gand nerostit, ramane inocent, inofensiv si se stinge in neantul din care a aparut. Ei bine, acest gand, ORICE gand, are o consecinta. Iar efectul poate fi petala unei flori sau taisul unui cutit. Un gand e intotdeauna indreptat asupra noastra si contine componenta de boomerang. Chiar daca noi scriem un alt nume la “destinatar”.

Gandurile pe care le trecem sub tacere, nu dispar ci se se duc in inconstient si ne ghideaza viata de acolo. Gandurile noastre, prin vibratia lor, atrag catre noi situatiii, oameni si stari care au frecvente energetice similare. Gandurile noastre pot fi schimbate atata timp cat le constientizam atunci cand apar si ne dam seama ca ne fac rau. Vibratia lor poate fi schimbata, prin alegerea personala.

Una dintre legile fundamentale ale universului este cea a energiei. Totul e energie. Noi suntem energie. Realitatea fizica din imediata noastra apropiere e energie. Copacul din gradina noastra si cea mai indepartata galaxie sunt energie. Iar energia are o calitate unica, indifent de forma pe care o imbraca. indiferent daca e densa si vizibila sau subtila si invizibila. Vibreaza. E in continua miscare. Se poate transforma in materie sau poate ramane o unda, in functie de frecventa ei. Energia comunica.

De ce avem nevoie sa fim atenti cu ce ganduri ne imbracam? Pentru simplul motiv ca asta ne determina cursul vietilor. Gandurile pot fi ca niste catalizatori, gardieni, ingeri sau pot fi niste criminali, vrajitoare sau hiene. Ne pot inalta pana la cer, ne pot lumina zambetele sau ne pot tiri prin cel mai mare noroi, in tara morilor de vant, neimpliniti si cautand o viata intreaga drumul spre succes, relatia perfecta, sensul vietii si mirajul de a castiga la loto.

Daca din suma gandurilor tale, cea mai mare parte e formata din: complexe de inferioritate, vina, neicredere in sine, autopedepsire, victimizare, plangeri despre ceilalti sau despre situatia ta trecuta sau actuala, culoarea gandurilor tale e cam intunecata. Ele vor genera efectul de autodeterminare si se vor materializa intr-o buna zi in exact ce ai gandit. Esti ceea ce crezi ca esti. Iar ceilalti nu pot fi decat ceea ce crezi tu despre ei ca sunt. 

Trecutul, poate genera neacceptare, neiertare, vina, autoblamare, ura, resentimente, si constituie un balast pe care nu doar il cari cu tine peste ani, ci care continua sa te macine in subconstient pana la distrugere.

Dar, momentul de constientizare a puterii gandurilor, iti ofera sansa de a alege sa te imbraci in culori frumoase, sa anulezi gandurile distructive prin constientizare. Alegi astfel, sa vindeci trecutul, sa iti eliberezi prezentul curatand subconstientul de reziduurile care actioneaza asupra ta fara sa stii. Alegi sa iti reiei controlul viitorului, alegi sa il creezi in prezent, constient si in acord cu tine.

Pe scurt…

Gandurile ne imbraca exact ca si hainele.

Putem fi urati, falsi sau frumosi, putem fi noi insine.

Gandurile au efect in realitatea fizica.

Sunt gramajoare de energie. Ele nu dispar in univers dupa ce ne-au trecut prin minte, ci se materializeaza undeva, cumva, afectandu-ne pe noi, pe cei din jur si universul.

Gandurile sunt canale de comunicare.

Aceia cu frecventa similara, se vor prezenta in viata ta, atrasi de gandurile tale. Ca si in cazul frecventelor din televizor, vor alege programul unde se difuzeaza viata ta. Vor fi parte din viata ta.

Suntem in masura sa ne alegem gandurile.

Cu cat le refuzam pe cele care au culori intunecate, cu atat gandurile noastre vor fi mai luminoase, mai fluide si mai usoare. Energia lor va fi mai putin densa. Gandurile se vor inalta ca niste fluturi cautand flori si nectar. Se vor inalta ca niste pasari exersand zborul a carui limita e doar cerul albastru. Se vor imbaia in lumina si lumina vor emite.

Dar pentru asta trebuie sa fim atenti cu ce ganduri ne imbracam. Sa fim designerii propriilor ganduri. E nevoie sa iti surprinzi in flagrant gandurile, indiferent daca sunt grele ca plumbul, negre ca norii de furtuna, sau usoare si luminoase ca petalele unei margarete. Acorda-ti o clipa pentru a afla cum te simti, atunci cand un gand oarecare iti apare in minte. Asa cum iti verifici emailul, din cand in cand verifica-ti gandurile. Poti face asta folosindu-te de emotii. O emotie negativa te face trist. Cauta gandul din spatele ei si anuleaza-l. Esti inspirat si bucuros. Identifica gandul a carui culoare te face sa te simti asa.

Dupa un timp, vei afla ca nu vei mai vrea sa porti roiul de ganduri negre in jurul capului, intunecand locul pe unde treci, ci ca preferi gandurile ce nasc lumina in coltul ochilor si aripi de fluturi in arcul zambetului. Vei acorda permis de libera trecere doar gandurilor care te leaga de visele tale.

Ce culoare imbraca gandurile tale astazi? Cum arata albastrul tau?