Rasaritul propriei constiinte

Ne trezim cu totii la un moment dat, ca suntem nemultumiti. De noi, de situatia noastra, de statutul nostru social, de banii, de jobul, de relatia sau pur si simplu de rezultatul unei intamplari, unei situatii sau a unei zile.

Vedem in jurul nostru imagini cu oameni impliniti, faimosi, dezinvolti, care arata bine, destepti, bogati, care reusesc lucruri, carora nu le dispare zambetul, care calatoresc in locuri exotice si automat, ni se strange un ghem in stomac. Automat, mintea noastra face comparatii si ne amplaseaza dintr-un loc al nostru in univers unde ne simteam bine, intr-un loc mai prost ‘cotat’ dintr-o realitate foarte reala. In acel moment in noi se naste un conflict, intre ceea ce suntem si intre ceea ce credem ca am vrea sa fim. Desi destinul niciunuia dintre noi nu poate fi comparat cu o imagine sau chiar cu drumul pe care o alta fiinta l-a parcurs.

In momentul in care ne detasam de aceste comparatii generatoare de conflicte interne prin simpla lor constientizare, le dezactivam. Simpla lor constientizare, acceptare si faptul ca le dam drumul, ne intoarce din exterior catre interior. Ne ridica la o alta frecventa, in care suntem in echilibru. Centrati. Unde nu exista comparatii sau conflicte interioare. In acel loc in care stim cine suntem noi. 

O frecventa mai inalta inseamna mai multa putere pentru noi. Momentul desprinderii de conflictele si rezistentele interne este ca un rasarit al constiintei. Din acel moment lumina si puterea cresc in noi exponential. Ne inunda pur si simplu si trec granita din interior catre exterior, manifestandu-se cu usurinta in viata de zi cu zi. Vom observa cu bucurie absenta conflictelor si a nemultumirilor. Vom observa congruenta si autenticitatea. Faptul ca puterea este in noi si nu in exteriorul nostru, ne va re-aduce asumarea si responsabilitatea fiecarui gand. Fiecarei fapte. Intr-o curgere fireasca. Pentru ca fiecare dintre noi suntem un mod unic si irepetabil prin care creatia se manifesta. 

Cum schimbam lumea?

Multa vreme am crezut ca trebuie sa fac ceva pentru a schimba lumea. Simteam nevoia de o schimba in bine. 

Mi-am dat seama dupa un timp, ca misiunea mea nu era sa schimb lumea. 

Misiunea mea era sa ma schimb pe mine. Sa ma cunosc atat de bine, incat sa pot schimba realitatea din jurul meu, calitatea oamenilor si a vietilor lor, schimbandu-ma doar eu.

Credinte limitative. Stim cu totii ca trebuie sa renuntam la ele, pentru ca ne opresc si ne limiteaza cresterea. Si totusi avem nevoie de niste principii si un set de credinte cu care sa ne cream realitatea din jur. Ceea ce putem face, este sa inlocuim vechiul set de principii cu care mintea noastra era programata, aliniindu-ne cu unele care sa ne foloseasca la binele nostru cel mai mare - care este intotdeauna in armonie cu binele celorlalti.

Misiunea noastra este de a re-programa mintea de la credintele limitative si mecanismele inconstiente, astfel incat sa ne ridicam deasupra mecanismelor vechi, limitative, care ne-au creat pana acum realitatea. Pe masura ce le inlocuim una cate una, si ne apropiem de o constiinta mai inalta, vibratia noastra creste. Orice crestere a vibratiei are efect imediat in reorganizarea realitatii din jurul nostru - a noii realitati. Acesta este mecanismul simplu prin care ne putem implini misiunile. 

Ce se intampla insa, cu cei care nu-si "updateaza softul" si raman cu programele vechi, limitative? Zi de zi interactionam cu multe persoane, aflate pe diferite nivele de constiinta. Si totusi, cum se face ca, pentru aceia care aleg un nivel al constiintei mai inalt, credintele celor cu vibratie mai joasa nu interfereaza cu realitatea lor? 

Experientele noastre fiind integral subiective, exista atatea versiuni ale realitatii, exact cate fiinte umane exista. Pe masura ce vibratia si nivelul nostru de constiinta creste, experimentam o versiune mai “inalta” a realitatii, care include toti oamenii pe care ii cunoastem. 

In momentul in care intalnesti un om si nu iti place cum se manifesta in jurul tau, ai doua variante:

1. Ii ceri direct sau indirect, activ-agresiv sau pasiv-reactiv, sa se schimbe

2. Te schimbi tu, ridicandu-ti nivelul de constiinta si vibratia

Ce se intampla in prima varianta? Incercand sa rezolvi o problema, te aliniezi cu problema si te concentrezi pe ea. Cu cat iti doresti mai mult sa o schimbi, cu atat creezi mai multe probleme. Interlocutorul tau va simti ca ai introdus elementul forta, ca vrei sa ii impui o anumita reactie, conduita sau mod de a gandi. Automat, se declanseaza rezistenta si efortul de a conserva setul propriu de credinte. Aceasta varianta nu va functiona niciodata bine.

In a doua varianta, tu esti cel care isi schimba “frecventa”. Cresterea nivelului de constiinta iti permite sa te ridici deasupra problemei si sa te aliniezi cu solutia. Un nivel mai inalt al constiintei, acceseaza o versiunea superioara a celui cu care interactionezi. Pentru a putea comunica cu tine, isi va creste automat vibratia la nivelul tau. Vei sti imediat daca ti-ai ridicat suficient de mult nivelul de constiinta fata de o anumita persoana, pentru ca vei observa schimbari semnificative in comportamentul lui sau al ei, direct, cu tine, fara ca persoana respectiva sa fi facut vreo schimbare si fara ca tu sa ii fi cerut sa se schimbe. Tu esti cel care ai facut schimbarea. 

Nivelul tau de constiinta determina calitatea reactiei celuilalt si calitatea interactiunii. “Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume” - spunea Ghandi. Doar asa putem schimba realitatea din jurul nostru, si intr-un final lumea.

Prima si cea mai importanta misiune a noastra este sa ne cunoastem, sa ne dezvoltam, sa traim dintr-un punct mai inalt al constiintei. Astfel, cei din jurul nostru vor fi si ei chemati sa creasca pentru a ne putea reflecta cu acuratete. Cea mai inalta vibratie o are iubirea. Tot ce nu este iubire are o vibratie mai joasa. Aici intra desigur frica, gelozia, furia, frustrarea, judecatile, indoielile…si multe altele.

Cum putem insa trece de la o vibratie mai joasa la una mai inalta?

Nu exista o singura tehnica, nu exista retete sau pastile de crescut vibratia. Este o calatorie a fiecaruia in lumea gandurilor proprii. Este intradevar dificil sa treci de la ganduri care provoaca furie la ganduri care aduc iubire. Din fericire, exista totusi o “strategie” care ne permite sa renuntam imediat la furie si la alte emotii de vibratie joasa si sa accesam vibratia mai inalta a iubirii. 

Aceasta tehnica este iertarea. Iertarea este o forma de eliberare. Cand te ierti pe tine sau pe altul, eliberezi vibratia joasa a emotiei care insoteste povestea respectiva. In mod natural vibratia ta creste si te amplaseaza intr-o stare de constiinta inalta si automat intr-o versiune a ta superioara.

De aici, din acest punct, realitatea este diferita. Esti la un alt nivel. Culmea este ca nu trebuie sa cedezi nimic. Aceste stari de constiinta sunt accesibile de fiecare data cand alegi iubirea in locul satisfactiei de moment  promisa de oricare din emotiile joase. Foloseste-le. Alege cu inima. Lasa versiunea ta cea mai buna sa faca alegerile. 

Photo by Deborah Tindle

Stil nou, multidimensional

Ni se intampla din ce in ce mai des sa avem momente cu flash-uri de claritate extrema, viziuni, clarviziuni, revelatii, telepatie, puncte de constiinta de un alt nivel in mijlocul unor momente de rutina. Nu le gasim imediat sensul, ba uneori chiar ne inspaimanta, pentru ca intrerup nivelul comun si monoton de constientizare cu care suntem obisnuiti. 

Sau parcurgem in anumite zile, stari in care suntem atrasi mai mult de ce simtim, ce energie ne transmite un om dincolo de cuvinte, decat de continutul efectiv al unei conversatii. In acele momente noi traversam si facem legatura intre zone cu niveluri diferite ale constiintei. Suntem din ce in ce mai apti sa accesam dimensiuni extinse ale constiintei, in situatii de realitate banala. Extrasenzorialul devine parte din realitatea noastra si introduce felii si fragmente din alte dimensiuni.

Nu suntem inca perfect constienti de ceea ce experimentam. Si totusi, simtim nevoia de a avea acele spatii goale, in care suntem doar noi cu noi insine prin meditatie, alergat, respiratie, inot, yoga, relaxare, sport sau pur si simplu plimbare prin parc. Zone in care mintea este redusa la tacere si corpul este adus mai aproape de dimensiunea lui spirituala.

Interactiunea cu ceilalti ne distrage de multe ori de la capacitatea noastra de a ne accesa intuitia si un nivel mai inalt de constiinta, din necesitatea de a putea realiza schimbul de energie. Ne impiedica de multe ori sa exploram atat cat am putea noi, mutandu-ne atentia pe un continut imediat sau altul. Pentru a extinde capacitatea de a accesa prin intentie comunicarea in zona subtila de energie, oricand vrem noi, avem nevoie de exercitiu. Avem nevoie sa ne cream aceste spatii goale si sa exploram miscarea intre diferita nivele de constiinta.

Cand eram copii, faceam asta fara restrictii. Puteam intra instant din starea de conversatie, in starea de joaca, apoi in starea de contemplare, sau pur si simplu in starea de a fi prezent in totalitate in urmatorul moment, oricare ar fi el. Treceam cu usurinta de la real la fantastic si nu nici o trecere nu avea limite. Aceasta abilitate inca o avem cu totii. Am renuntat la ea, pe masura ce exprimarea imaginatiei a fost invalidata de cei din jur ca fiind inadecvata cu varsta, cu locul si cu rolurile pregatite pentru noi.

Si totusi, energia este continuta in fiecare gand si se depune acolo unde ne concentram atentia. Traim uneori o viata intreaga intr-o singura dimensiune creata de limitarile noastre autoimpuse. Nu stilul de viata este cel pe care trebui sa il schimbam primul, ci stilul de a gandi. Tot ce e in jurul nostru, tot ce putem, cat putem, pleaca de aici. Dezintoxicarea si dieta trebuie tinute mai intai in cap. Pentru ca inima sa isi poata implini rolul de ancorare a divinului si de comunicare cu tot ce e in jur si cu universul intreg.

Image by Jon Lomberg

Instrumentele noastre sofisticate

Inauntrul fiecaruia dintre noi, ca fiinte umane, exista o bucatica din soare, din luna, din stele. O feliuta de univers pe care noi ne-am angajat sa o reflectam. Fiecare dintre noi purtam si manifestam, aratam celorlalti, un aspect al universului. Suntem o interfata. In acest joc, toate manifestarile energetice sunt permise. Iar miza jocului este evolutia. 

Pentru asta, noi, ca fiinte umane suntem dotati cu cel mai sofisticat, cel mai rafinat, cel mai dezvoltat si incredibil instrument care a putut fi proiectat si creat vreodata. Constiinta. Prin ea fiecare dintre noi devine un portal de informatie si energie. Evaluam, simtim, stim. 

Mintea nu mai e un instrument suficient pentru fluxurile imense de energie si informatie, care curg din ce in ce mai repede, in jurul nostru. De aici avem senzatia ca nu mai e timp, ca suntem coplesiti, ca ne vom ineca in toti acesti curenti puternici de energie si informatie. Dar asta se intampla, pentru ca noi incercam sa rezistam fiecarui curent mai puternic in parte. Pentru ca incercam sa folosim logica depasita a mintii.

Singura modalitate constienta pentru a gestiona aceasta energie incredibila, este sa imbratisam miscarea si schimbarea, pe masura ce are loc. Sa ne predam increderea acelui loc din inima noastra, care ne poate face atat de flexibili, incat sa ne putem adapta fiecarui moment, indiferent ce e in jurul nostru. Pentru asta  avem nevoie ca bucuria, recunostinta si aprecierea, sa devina ingredientele cu care noi sa condimentam experientele noastre. Avem nevoie ca ele sa stea in puterea noastra. Sa le putem genera oricand. In orice conditii. 

Dieta de detoxifiere

Traim intr-o lume plina de contraste. Pe de o parte, suntem digitalizati pana in dinti, ultra-tehnologizati si dotati cu ultimele echipamente si gadgeturi, avand acces la orice informatie prin internet, invingatori in batalia timpului, caci totul e real time. In cealalta parte, suntem nefericiti, goi, obezi, tristi, roboti, traim vieti 9-5, ne luptam pentru mancare proasta si ieftina, reproducerea devine un efort, supravietuim.  La mijloc, observam ca ni s-a dezvoltat un “simt”, care a stat adormit veacuri de randul, cu care nu stim ce sa facem si care ne ne sopteste in urechi  si ne imboldeste tot timpul: Cauta! Cauta! Cauta! Traim o neliniste, o chemare, o cautare de noi, pe care nu am descifrat-o inca.

In aceste zile tulburi, de multe ori confuze, avem nevoie de cat mai multa liniste, de contemplare, de visare, de exercitii de constiinta. In schimb, avem parte de izbucniri in care ego-ul nostru sau al celor din jur striga dupa cineva care vina sa il flateze. Sa il alimenteze. E ca si cum secole de-a randul ne-am drogat cu ego si acum de undeva din interiorul nostru, noi cei adevarati, vrem sa ne nastem. Si toata perioada pe care o traim e un imens proces de dezintoxicare. 

Pentru a reusi, ca in orice dieta, trebuie mai intai sa ne oprim din negare. Sa pornim de la starea de fapt. Sa recunoastem, ca alaturi de toate instrumentele si evolutia noastra digitala, alaturi de o constiinta care se lupta sa invinga stiinta, exista o veriga slaba. Exista un element primitiv si needucat. Retard, grobian si lipsit de maniere. Perfid si capabil sa ia un milion de forme. Si acesta este ego-ul nostru. Avem nevoie de un proces de detoxifiere, de o dieta fara ego si de o scoala de re-educare a ego-ului. Pentru ca el a ramas primitiv intr-o epoca a luminii si a constiintei. 

Asta e motivul pentru care ego-ul nostru nu mai intelege nimic. Nu isi gaseste locul. Nu e updatat. El functioneaza mecanic, avand aceleasi instrumente, exact ca acum doua mii de ani. Pentru el, sursele de informatii sunt cele cinci simturi. De cate ori se instaleaza la conducere, ne invadeaza cu senzatiile si placerile venite de la acestea. Memoria noastra e invadata cu emotii intense, placute si in acelasi timp foarte toxice, cu perceptii fara sens, greu depozitabile si sortabile. Ego-ul impreuna cu ajutoarele lui, simturile, sunt niste conducatori extrem de incompetent, odata ajunsi la putere. Politicieni si demagogi, goi de substanta.

Odata dezintoxicati, curajul si puterea noastra va veni din calm, din centrare, din iubire. Din cunoastere reala si "stiintele" sacre ale naturii. Din contemplare. Din liniste. Scopul vietii e gravat undeva in constiinta noastra. Nu poate fi altfel. Constiinta e firul care ne leaga pe toti de Dumnezeu. E codul nostru de acces la perfectiunea, puterea si frumusetea infinita a universului.

Destinatia constiinta

Traim adesea senzatia ca ne aflam intr-o intersectie aglomerata, cu multe strazi care se intretaie, intr-un oras necunoscut. Peste care se suprapune senzatia stringenta ca trebuie sa ajungem intr-un anume loc foarte precis. La o ora foarte, foarte exacta.

O intalnire, fixata de demult, poate dinainte de a ne naste, cu NOI cei impliniti, cei plini de succes. Stand asa in intersectie, suntem convinsi ca exista cel mai scurt drum, pe care il vrem neaparat, pentru ca deja, nu prea mai avem timp, nu-i asa? Toate resursele noastre mentale se concentreaza pe a gasi mai intai, prin metode logice si rationale, acel drum, acea scurtatura. Si pentru ca timpul trece nemilos pe langa noi, pierdem incet incet luxul de a o mai lua pe orice drum. Traseul scurt si ideal ramane singura varianta.  In tot acest timp noi ramanem pe loc, explorand variante de a gasi acea solutie. Unica. Cea mai buna. 

In acelasi timp, fiecare secunda care trece pe langa noi, contine toate variantele cautate, toate raspunsurile in ea. Decizia noastra este cea care alege un drum. Desi ni se pare ca am gresit drumul, desi ni se pare ca e lung, neasfaltat, sau ca duce in alta parte, singurul mod in care putem sa ajungem la varianta noastra, e sa facem un pas. Chiar si in directia opusa. Chiar si in lateral. 

Senzatia de nesiguranta vine din nevoia noastra de a controla. De a impune modul in care sa se exprime, sa se manifeste si sa se dezvaluie o anumita semnificatie. Mesajul unei intamplari. Nevoia noastra de a control se traduce prin impulsul de nestapanit de a eticheta lucrurile ca fiind bune si rele. Avantajoase sau dezavantajoase. Frumoase sau urate. Mai bune sau mai putin bune. Aceasra judecata aplicata asupra deciziilor noastre, asupra intamplarilor din viata noastra, asupra celorlalti, este energia care trimite obiectul judecatii intr-o extrema. Abia in acel moment al etichetarii, sa zicem bun, suntem deviati de la drumul nostru, intrucat bun e echilibrat de rau. Bun, te obliga sa il iei si pe rau. Judecata este prin natura ei conflictuala. 

Constientizarea faptului ca, judecata este o energie devianta si ca, acceptarea in aceeasi masura a ceea ce ni se pare bun, cu ceea ce ni se pare rau, ne va tine pe drumul nostru. Atat timp cat ne miscam, facem pasi si renuntam la nevoia de a impune varianta noastra, intuitia ne va corecta din mers, iar varianta aleasa, oricare ar fi ea, ne va duce acolo unde dorim.

Viata e formata uneori din alb si negru, din contraste, din culori. Unele sunt complementare, altele sunt stridente si conflictuale. Daca descompui o pictura in fiecare tusa de culoare, adaugata rand pe rand de pictor, nu va avea nici un inteles. Pentru ca imaginea finala, intregul se afla in inima artistului, de multe ori sub forma unei emotii si interpretarea in ochii celui care priveste.

Inima este harta pe care trebuie sa o consultam in acea intersectie. Ea vede imaginea in intregul ei si are capacitatea de a schimba culorile semafoarelor. Tot ce ni se cere este sa pasim. Fara sa ne dam cu parerea. Fara sa judecam drumul. Stiind ca important este mesajul de pe drum si nu traseul. 

Toate drumurile sunt la fel. Pentru ca drumul este ceea ce invatam. E ceea ce experimentam si aflam. Chiar daca drumul ales se afla in timp si spatiu, destinatia este in constiinta. 

Photo Credit: Wikipedia - Atlanta's Spaghetti Junction