Fiecare intalnire

Fiecare dintre noi este o sinteza de experiente, distilate si rafinate in fiecare moment de revelatii si intelegeri profunde.

Fiecare dintre noi e un parfum ale carui nuante evoca un un fin amestec de trairi si emotii, un coktail unic de intamplari, o suita de transformari alchimice.

Cand doi oameni se intalnesc, se intalnesc doua vieti, doua scari  lungi pe care fiecare si-a lasat pasii si experientele. Si fiecare cauta sa se gaseasca in celalalt. 

Cand doi oameni se intalnesc, fiecare isi va lasa buchetul in parfumul celuilalt. Isi va impregna prezenta, gandurile si emotia, in acea clipa de intretaiere de destine. 

Indiferent de rezultat, fiecare va pleca cu amprenta celuilalt. Si isi va continua calatoria mai departe pe ambele drumuri. 

La inceput, fiecare se va cauta in toti cei pe care intalneste si se va lua  inapoi bucata cu bucata. Intalnire cu intalnire.

Iar in acea zi in care se va putea vedea din nou intreg, zambetul lui va simti nevoia de neoprit de a se darui. Fiecarui om intalnit ii va darui o parte din el.

Pana cand intr-o zi se va fi impartit celorlalti intrutotul. 

Alchimistul

In energia densa a pamantului, fiecare aspect vine polarizat. Orice parte negativa are atasata si o parte pozitiva. La capatul fiecarui gand intunecat se afla un gand luminos. O emotie dureroasa e urmata de o bucurie. Tristetea e insotita de fericire. Lacrimile se transforma in ras. Suferinta se transforma in libertate. 

Toate aspectele duale exista simultan in noi. Noi suntem cei care alegem partea pe care avem nevoie sau vrem sa o traim.

Partile intunecate ne apar in constiinta si devenim constienti de ele, abia atunci cand sunt gata sa fie vindecate. Intr-o prima etapa, lumina cade pe ele, dezvelindu-le din intunericul subconstientului, in care le-am trimis cu neacceptarea noastra. Partile intunecate devin vizibile pentru noi. Insa de multe ori, in loc sa le vindecam, lasandu-le in lumina, ne speriem de ele si le ascundem, lasandu rani deschise si nevindecate. Neacceptate. 

De fiecare data cand o relatie iti dezvaluie o parte intunecata a ta, da-ti voie sa o constientizezi, sa o privesti in fata, oricat de intunecata si hidoasa ar fi, apoi inveleste-o cumva cu partea ta luminoasa.

Ori de cate ori te intalnesti cu energii dense ca frica, panica, suferinta, neputinta, controlul, lipsa de increderea, rautatea, furia, atinteste asupra lor reflectorul atentiei tale. Observa-le fara sa te lupti cu ele. Constientizeaza-le, noteaza-le. Tine un jurnal al intunericului. Abtine-te de la orice judecata. Pastreaza aprinsa asupra partilor intunecate lumina constiintei, acceptarii si compasiunii. Si mai presus de toate crezi fara nici un dubiu in transformarea lor. Pana la urma, menirea noastra este sa identificam cat mai multe parti intunecate si sa le transformam rand pe rand in lumina. Sarcina noastra e sa devenim una cu frecventa luminii.

Iar tu esti alchimistul care transforma intunericul in lumina. Cand te intalnesti cu intunericul din tine, cand intri in energia densa a intunericului, aminteste-ti ca tu esti lumina. Iar in fata luminii, nici o cantitate de intuneric nu rezista.

Painting: Transfiguration by Jaison Cianelli 

Fiecare din ei, esti TU

Nimeni pe lumea asta nu stie mai bine decat tine, in adancul sufletului tau, cu cate frici ti-ai scrijelit curajul, cate intrebari fara raspuns si cate nopti fara de somn ai asezat la temelia a ceea ce esti astazi.

 

Nimeni pe lumea asta nu stie mai bine decat tine ce cantitate de necunoscut ai explorat, cate dezamagiri si amagiri ai incercat pana sa ajungi aici. Cate emotii neintelese din interiorul tau s-au luptat cu alte emotii neintelese din jurul tau. Cata nevoie de intelegere, cata risipa de spaime. Nimeni nu stie mai bine decat tine cat de timizi iti erau pasii, cat zgomot ti se parea ca face sfiala ta, de fiecare data cand erai puternic. 

 

Nu e nimeni altul care sa te cunoasca mai bine la bine, dar mai ales la greu, in acea clipa a sinceritatii fiintei in care te cauti dincolo de oglinda, dincolo de intuneric, dincolo de singuratate, dincolo de oameni. In acea clipa tainica in care esti doar tu cu tine. Acolo unde doar tu stii ca mai exista ceva care merita cautat.

Cum poti, stiind atatea despre tine, sa te condamni cu atata usurinta? Cum poti, doar clipind din ochi sa te transformi atat de radical, sa fii nedrept si neinduplecat cu propriul tau suflet obosit de cate masti ai pus pe el cu fiecare an, cu fiecare relatie, cu fiecare nesiguranta? Cum poti sa-l biciuiesti, cu gandul si cu fapta, cerand din ce in ce mai mult, mai mult si mai mult, pe acel copil firav ce cauta inca adapost in bratele mamei, in strangerea de mana a tatalui, in vocea calma din povestea bunicului, in mirosul de cozonac al bunicii.

Cum poti sa uiti iertarea exact cand ajungi la tine, cand doar tu singur stii prin cate ai trecut, cat de greu ti-a fost uneori, cata disperare ai strans in spatele fiecarui zambet? Cu cata tristete ai platit fiecare clipa de fericire.

Cum poti sa nu gasesti un pic de ingaduinta, ca in putinele momente in care te ratacesti intr-o oaza de liniste, sa stai si sa intinzi o mana catre tine, acela ce a ajuns de multe ori sa isi tarasca propriul suflet. Cum poti sa nu-i vezi tristetea si suferinta? Cum poti sa nu-i oferi sufletului tau, un adapost, un gand, grija?

Cum ai ajuns atat de rece incat sa nu te mai primesti in inima? Da-ti voie sa iti tragi sufletul, sa te asculti. Sa taci doar si sa te asculti. Si din tot greul sa iti faci curaj pentru a te vedea asa cum esti. Un strop de divinitate intr-o haina de carne sortita pieirii timpului. De multe ori, ramasa doar o licarire de lumina intr-o pestera din ce in ce mai umeda si intunecoasa, din ce in ce mai rece si inconstienta. 

Opreste-te putin si iesi din ceea ce vrei tu sa crezi ca esti. Uita-te in spate si da-i voie copilului sa zburde, cu picioarele goale in roua diminetii, cu ochii la cer facand zmeie din nori, cu rasul cristalin ce sarbatoreste joaca - suprema energie creatoare a fiintei. Opreste-te si arunca putina ingaduinta, o bancnota de grija si cateva monezi de atentie sufletului tau care cerseste un strop de iubire. Opreste-te si da-ti voie sa adormi pe umarul tau, obosit de atatea lucruri care te detin, obosit de prea multe roluri pe care te-ai angajat sa le joci. Opreste-te putin si inchide ochii. Iesi de sub clopotul tau de sticla si aseaza-te pe o banca adevarata. Inchide ochii. Si incearca sa asculti linistea ce cu greu isi face loc printre bataile de aripi, printre ciripituri de pasarele, printre fosnetul frunzelor, printre rasetele copiilor. Gaseste linistea de dincolo de orice miscare a aerului, a oamenilor, a pamantului. Incearca sa asculti si sa simti linistea de dincolo de propria respiratie. Dicolo de bataile inimii. Si daca ajungi la ea, Om bun, acolo e sufletul tau. Caci linistea e creata in acel moment de tine. Acolo esti tu.

Si abia dupa ce ai gasit aceasta poarta catre tine, uita-te inapoi din libertatea fiintei tale, din libertatea bunatatii tale, cate putere ai ingropat in fiecare moment in care nu ai crezut in tine, cat timp ai infasurat in bucla, inghitindu-ti propriile minciuni, cata iubire ai rispit in fiecare frica. Abia atunci, fara sa stii macar, intr-o singura fractiune de secunda, doar prin sclipirea ochilor tai, poti sterge tot si poti sa te transformi din nou in pruncul ce aterizeaza pe acest pamant de carne. In inocenta lui se ard din nou toate pacatele, toate minciunile, tot intunericul lumii. Un copil purifica tot netraitul de dinainte si de dupa. Purifica mama, purifica tatal. Indiferent cine sunt ei. 

Fii bland, fii rabdator, fii ingaduitor, fii iertator, fii generos, fii intelegator, fii iubitor cu tine. Cere-ti mult. Iarta-te mult. Nu-ti sufoca inima cu remuscari, vinovatii, ingrijorari, rusine. Si nu-ti lasa in tot acest timp sufletul sa rataceasca prin straini. Pierdut, infrigurat, insingurat. Gaseste-ti sufletul care s-a ratacit in fiecare om care iti intra in viata, in fiecare gand, in fiecare fapta a ta. Gaseste-l, ingrijeste-l, hraneste-l, adaposteste-l, iubeste-l. Arata-i linistea ta. Ajuta-l sa isi gaseasca propria liniste. In fiecare din ei, e o parte din tine. Fiecare din ei, esti TU.

Photo by MonikaMM - Children are the adornment of theworld

Istoria din fiecare zi

Ori de cate ori linia orizontului, sensului, directiei implinirii tale se cufunda in ceata si privirea ta cauta departarea, dar tot ce primeste este un zid alb de nepatruns, intoarce-te la adancul din interiorul tau.

Aminteste-ti ca tu nu esti produsul catorva zeci de ani, parcursi in epoca vitezei. Sub urma pasilor tai stau pasii a mii si zeci de mii de ani de evolutie. In umbra ta, stau toate generatiile de stramosi. Si fiecare dintre ei a facut ceva, a lasat ceva, pe care tu il duci acum mai departe. 

Gandurile rafinate, evoluate si inalte pe care tu le ai si le impartasesti acum, sunt rodul a milioane de generatii de-a lungul carora, experiente mai dure sau mai subtile, le-au cizelat, slefuit si filtrat pana la esenta. A fost nevoie de munca, vointa, determinarea, pasiunea, credinta, perseverenta si de adevarul atator oameni, obisnuiti sau genii, din care s-a scazut toata lenea, frica, lasitatea si minciuna istoriei, pentru ca noi sa avem acces la evolutie. Sub granita fina a corpului nostru sta toata istoria constiintei umane. Stau biblioteci intregi cu memoria fiecarei celule.

Aminteste-ti ca pentru fiecare revelatie de-a ta, miliarde de plante si fiinte au parcurs drumul de la samanta, au trecut prin explozia germinarii, au crescut sub caldura soarelui si hranite de apei, au inflorit, au rodit si apoi si-au asezat fructele in palma ta. 

Au fost nevoie de mii de ani pentru ca noi sa vedem miracolul din spatele vietii. E timpul ca ego-ul ce ne separa unii de altii sa devina o panza cu ochiuri mari, permeabila prin care fiecare din noi sa se vada in celalalt.

Fiecare gest de bunavointa, fiecare unda de respect, fiecare act de compasiune si fiecare secunda de iubire, pastreaza si rafineaza mai mult si mai mult densitatea materiala a lumii in care traim. Fiecare gand devine amprenta pentru generatia ce vine si traseu catre lumina ce se afla in spatele fiecarui atom. Fii constient de istoria care traieste in noi. De istoria pe care o scriem fiecare din noi, in fiecare zi.