Istoria din fiecare zi

Ori de cate ori linia orizontului, sensului, directiei implinirii tale se cufunda in ceata si privirea ta cauta departarea, dar tot ce primeste este un zid alb de nepatruns, intoarce-te la adancul din interiorul tau.

Aminteste-ti ca tu nu esti produsul catorva zeci de ani, parcursi in epoca vitezei. Sub urma pasilor tai stau pasii a mii si zeci de mii de ani de evolutie. In umbra ta, stau toate generatiile de stramosi. Si fiecare dintre ei a facut ceva, a lasat ceva, pe care tu il duci acum mai departe. 

Gandurile rafinate, evoluate si inalte pe care tu le ai si le impartasesti acum, sunt rodul a milioane de generatii de-a lungul carora, experiente mai dure sau mai subtile, le-au cizelat, slefuit si filtrat pana la esenta. A fost nevoie de munca, vointa, determinarea, pasiunea, credinta, perseverenta si de adevarul atator oameni, obisnuiti sau genii, din care s-a scazut toata lenea, frica, lasitatea si minciuna istoriei, pentru ca noi sa avem acces la evolutie. Sub granita fina a corpului nostru sta toata istoria constiintei umane. Stau biblioteci intregi cu memoria fiecarei celule.

Aminteste-ti ca pentru fiecare revelatie de-a ta, miliarde de plante si fiinte au parcurs drumul de la samanta, au trecut prin explozia germinarii, au crescut sub caldura soarelui si hranite de apei, au inflorit, au rodit si apoi si-au asezat fructele in palma ta. 

Au fost nevoie de mii de ani pentru ca noi sa vedem miracolul din spatele vietii. E timpul ca ego-ul ce ne separa unii de altii sa devina o panza cu ochiuri mari, permeabila prin care fiecare din noi sa se vada in celalalt.

Fiecare gest de bunavointa, fiecare unda de respect, fiecare act de compasiune si fiecare secunda de iubire, pastreaza si rafineaza mai mult si mai mult densitatea materiala a lumii in care traim. Fiecare gand devine amprenta pentru generatia ce vine si traseu catre lumina ce se afla in spatele fiecarui atom. Fii constient de istoria care traieste in noi. De istoria pe care o scriem fiecare din noi, in fiecare zi.

Etapa cooperarii

Atata timp cat lipsim din intregul fiintei noastre, din completitudinea si unitatea acesteia, in acele momente in care ne parasim propria viata prin ne-iubire, prin blamare, prin transformarea diverselor parti ale noastre in defecte,  sau in etichete cu “urat”, “nedemn”, “gras”, “stramb”, “prea mare”, “prea mic”, “prea mult”, “prea putin”, ii obligam pe ceilalti sa ne devina oglinzi. Si sa ne oblige sa vedem ca si acele trasaturi pe care le-am catalogat ca fiind de nedorit, fac parte din noi.

In tot acest timp, noi, cei care ne-am parasit perfectiunea primita cadou, gratuit, de la creator, ‘ne certam’ si ‘competitionam’ de fapt cu noi insine cei din oglinda. Intr-o lupta si o fuga de noi insine, care se desfasoara gratios in afara noastra. In exterior. In oglinzile noastre. Reusim performanta de a ne parasi vietile si de a muta competitia dintre noi si noi-cei-din-oglinda in exteriorul nostru.

Si in tot acest timp, fiinta pentru a carei celebrare suntem aici, ramane parasita, abandonata, uitata, uscata de viata. Ii furam frumusetea si infinitul, punand in locul ei propriile noastre rani. propriile noastre pareri rigide cu putinul pe care il credem noi ca suntem, ca il meritam. 

Atat de tare ne indepartam de noi cucerind si incorporand limita dupa limita, incat, exercitiile plenitudinii, uniunii, cooperarii, complementaritatii, sinergiei, armoniei ne devin straine si ciudate. Cunoastem doar culoarea luptei. Cu noi, cu ceilalti, cu natura, cu viata insasi. Si nu ne trece prin minte, sau macar prin inima, sa ne intrebam pentru ce am fost oare dotati cu atatia senzori, cu atatea frumoase posibilitati de a simti, de a interpreta, de a savura, de a ne exprima si manifesta in universul asta mare. Cu atatea posibilitati de a gusta felii de infinit in forme concrete, materializate de constiinta noastra. 

Nu vi se pare suspect ca ni s-a pus la dispozitie un asemenea supercomputer capabil sa isi poarte singur de grija pentru ca noi sa ne putem exprima prin constiinta? Chiar si doar aceasta intrebare si e de ajuns sa deschidem o imensa usa catre potentialul fara limite pe care il avem fiecare. 

Nu vi se pare suspect ca avem inoculata competitia si aceasta ni se pare inca, de fiecare data, seducatoare, desi nu mai suntem demult in etapa de supravietuire? Si totusi, cooperarea si impartasirea nu sunt primele care ne vin in minte, ci cum sa iesim in evidenta si cum sa aiba dreptatea noastra dreptate si nu a celorlalti.

Suntem prea ocupati sa luptam cu imaginile noastre reflectate in ceilalti. Le judecam cu asprime si emitem sentinte definitive, fara sa ne dam seama ca sunt tot parti din noi, care asteapta sa fie vindecate si integrate. Fara sa ne dam seama ce salt am face daca in loc sa racnim ca niste lei in  fata unei oglinzi, am permite celor de langa noi sa vina cu contributia lor la masa creatiei.

Cum ar fi sa implinim fiecare minut pe care il avem, in loc sa il consumam pentru a distruge o imagine care reflecta ceva din noi care nu ne convine?  Cum ar fi evoluam de la aceasta etapa a luptei la etapa in care descoperim sinergia cooperarii? La etapa implinirii unor fapte a caror importanta trece dincolo de o persoana si de brandul lui personal si isi gaseste acel tip unic de valoare intrinseca, nepovestibila. Aceea care se naste atunci cand prin fapta ta implinesti un alt suflet, iar din implinirea lui se naste implinirea ta.

Photo: Color of fight by Abhishek Bhattacharya

Lectia spiralei

Frumusetea evolutiei este ca nu te poti opri niciodata. Caracteristica spiralei, este ca o data un ciclu, un cerc parcurs si incheiat, trebuie sa o iei de la capat. Oricat de evoluat ai crede ca esti, nu poti permite energiei sa stea. Datoria noastra sacra este viata. Iar viata inseamna energie in miscare.

Energia care stagneaza din frica, din lene, din confort, din autosuficienta, inseamna lipsa de viata. Inseamna lipsa de miscare. Moarte.

Oricat de multe ai fi facut pana acum, e important ca pasul urmator sa se intample. Si apoi inca unul. Fiecare pas luptand cu granita celor mai fine limite. Stiind insa intotdeauna ca pasul urmator extinde orizontul constiintei. Pastreaza miscarea ca esenta a vietii. Pentru ca viata sa ti se poata intampla in continuare. In evolutie. In spirala.

Photo: Spectacular staircase in an abandoned medieval castle -Muszyna, Poland.