Energia bunavointei

Tot ce se intampla in jurul nostru, indiferent cat de coplesitor, nedrept si greu ar parea, se intampla spre binele nostru. Suntem tentati sa ne panicam, sa ne revoltam, sa ne deprimam. Si sa ne intrebam “pana la urma, ce vrea viata de la noi?”. Si pe buna dreptate. Uneori schimbarile pot fi facute doar in conditii extreme. Dar, a ramane in frica, in panica, in disperare, inseamna a nu recunoaste minunatele instrumente pe care le avem in dotare dintotdeauna. Si pe care le putem deodata folosi, datorita nivelul actual al constiintei, care ne-a descarcat acum si “aplicatia” sau “manualul de utilizare”.

Atunci cand suntem confruntati cu perioade intense de intamplari grave, solicitante la nivel fizic si psihic, haotice si aparent fara de inteles, prima noastra reactie este de furie, neputinta, revolta. Insa, gandeste-te ca esti in mijlocul unui rau si peste tine vine o viitura, sau dai peste o cascada inalta care te “tranteste”, sau raul antreneaza pe o portiune a lui mal gros, nisip, sedimente, busteni, frunze moarte. Ce faci?

Daca te impotrivesti, forta curgerii raului si in general forta naturii care ne guverneaza si vietile, fiind infinit mai mare, poti doar sa fi infrant. Te poti alege cu frustrare, neputinta, umilinta, neincredere in propriile forte. Poti doar sa te impotmolesti, sa pierzi timp pretios din viata ta, incercand doar sa nu te inneci, sa rezisti si sa iesi la suprafata. Epuizat si incapabil sa mai vezi directia in care curge apa.

Daca intelegi insa curgerea raului, si ca fiecare din noi facem parte din el, vei sti ca aceasta portiune maloasa, sau neprietenoasa se va sfarsi mai repede, daca mergi mai departe cu raul si, in functie de cat de bine inveti sa “innoti” sau sa iti construiesti o barca, vor urma cu siguranta si portiuni line, frumoase si calme.

Toti suntem nascuti cu abilitatea si forta de a implini calatoria noastra. Si totusi ne zbatem inca in energia limitarilor si neputintelor noastre, fara sa ne treaca prin minte ca noi am fi aceia si singurii, care putem schimba modul in care ne raportam la realitate si la lucrurile care sunt importante pentru noi.

Cand reusim sa pastram si sa generam in jurul nostru acea energie profund umana si atat de divina a bunavointei, a curgerii, portile faptelor care sa ne implineasca raman deschise.

Daca am putea sa apreciem acea minuscula fractiune de secunda in care alegem sa nu intram in lupta, sa nu cadem in capcana rezistentelor noastre si daca am putea realiza ca in acea mititica fractiune de secunda, cream constient in jurul nostru o realitate “curata”, a noastra, aleasa de noi si nu impusa de energia si faptele celorlalti, nu am mai rataci prin ungherele disperarii, atrasi si infranti de vartejul nimicitor al fricii si furiei.

Daca am putea sa intelegem ca fiecare dintre noi e un filtru prin care tot ce intalnim se purifica, poate ca reactiile noastre automate s-ar estompa si in loc sa alegem sa ne incarcam cu energie negativa reactionand, sa acceptam ca cel din fata noastra are o nevoie de iubire neimplinita. O frica neinteleasa. Ca poate doar se apara.

Experimenteaza astazi energia bunavointei. Alege sa o manifesti indiferent de conditiile din jur. Si observa cum poate ea sa schimbe cursul evenimentelor unei zile. Observa cum te simti. Si fa o comparatie cu efectul acesteia asupra ta versus furie, revolta, nemultumire, agresivitate. Ramai in oaza ta de “curgere” oricati “busteni” ti-ar aparea in cale. Iar la sfarsitul zilei, fa un bilant al puterii tale. Incarca-te cu gandul ca astazi, trecuta prin filtrul bunavointei si blandetii tale, lumea a fost mai buna si datorita tie.

Fiecare zi

Nu exista lucruri speciale. Toate sunt extraordinare. 

Fiecare zi contine bogatie. 

Fiecare zi produce energie. Pentru a nu rata insa bucuria fiecarei zile avem nevoie sa o privim ca pe o sursa de miracol, ca pe un semn despre schimbarile ce se petrec in noi. 

Fiecare zi este un pas, o pagina, o taietura de dalta, o slefuire de diamant. Nu exista o zi care sa nu ne apropie de perfectiune.

Fiecare zi este un semn. Pentru ne bucura de fiecare zi din plin, avem nevoie sa ne scufundam in prezent. In adancimea fiecarui moment si a fiintei noastre. Sa renuntam la anxietate si la nerabdare. Sa avem in minte drumul nostru. Iar atunci cand lumea ne impinge de la spate, sa absorbim incet imbrancelile si sa mergem mai departe. 

Ramai pe drumul tau. Adapteaza-te din mers. Nu te opri in statia frustrarii. Continua, chiar daca ai nevoie de un ocol. In miscare, vei corecta mult mai usor directia si viteza. 

Fiecare zi ne aseaza la portile constiintei diferite lucruri, diferite pericole, diferite posibilitati. Toate sunt oportunitati prin care noi, in mod constient sa folosim aceste resurse. Zilele noastre au luat prea mult forma unor asteptari. Asteptam sa fim bogati, asteptam relatia perfecta, asteptam jobul ideal, asteptam conditii optime. Asezam zi dupa zi, precum cartile dintr-un domino gata sa se prabuseasca la atingerea primei nereusite. A primei amanari. A neintamplarii. A prelungirii asteptarii noastre. A neimplinirii ei. 

Inlocuim astfel, trairea prezentului cu nerabdarea. Si ne lasam cuceriti de psihologia jocurilor de noroc. Toate asteptarile, toate trairile pierdute, se cumuleaza si suntem tentati, din ce in ce mai mult, sa pariem pe un singur zar. Ziua de maine. Exact ca la ruleta ruseasca, pierdem din nou. Vointa si actiunea constienta inceteaza sa mai fie motivatia noastra. Singura noastra optiune devine sa pariem pe acel zar. Locul vointei este luat de panica, disperare si nerabdare. 

Nerabdarea este o forma de hipnoza, caracterizata de lipsa atentiei. Nerabdarea ne face creduli, usor de manipulat si gata sa platim preturi uriase pentru iluzia unui “castig” imens. Nerabdarea face ca orice problema minora sa ne deranjeze enorm. Nerabdarea ne arunca intr-o inertie ce ne paralizeaza vointa. Iar vointa este directia constiintei noastre. Fara ea, plutim in deriva, punandu-ne speranta in orice pala de vant. Nerabdarea blocheaza curgerea fireasca a energiei zilei prin noi. In loc sa fim alimentati si propulsati de forta ei, ne luptam cu ea, consumandu-ne, opunandu-i o inutila rezistenta.

Renuntam astfel, la prezent. Pierdem moment dupa moment, zi dupa zi, netraind. Alergam dupa o himera din ce in ce mai mare. In timp ce viata trece usor-usor pe langa noi. In timp ce uitam, ca esenta ei sta in intensitatea cu care ne investim noi insine in momentul prezent. In usurinta cu care lasam fiecare moment sa vina, sa se dezvaluie si sa se lase trait. 

Contraintuitiv, singura energie care se lasa traita, folosita si stapanita, care aduce valoare si potenteaza, este energia libera. Energia care e lasata sa curga liber. Indiferent de natura si semnul ei. 

Vazul, auzul, mirosul, gustul, atingerea sunt moduri prin care noi percepem realitatea. Informatiile pe care le primim de la simturi, nasc senzatii. Senzatiile, sentimentele reprezinta informatii despre noi. Emotiile sunt modalitatea in care aceste informatii sunt descrise. Nu avem nevoie sa blocam emotiile negative. Ele vin doar sa ne spuna ca locul in care ne aflam, nu este potrivit cu drumul nostru. Avem nevoie doar sa “citim”  si sa “decodificam" aceasta informatie si sa actionam constient. Nu e nevoie sa le opunem rezistenta, blocand astfel curgerea energiei.

Trairea, bucuria, primirea darurilor pe care fiecare zi ni le aduce, vin din echilibrul si curiozitatea cu care o privim, ii observam curgerea si in loc sa ne luptam, mergem cu ea, atenti, la adancimea si frumusetea fiecarui moment.

Photo by Andy Hooker, LensScaper