Ghid de supravietuire in succes

Uneori incheierea anumitor situatii si concluzionarea anumitor emotii, ne dezleaga de niste corzi cu care eram legati si nu stiam. 

Libertatea ne catapulteaza cateva etape mai in fata. In acele momente de succes, evoluam mai repede decat ce este in jurul nostru. 

Saltul nostru poate fi atat de mare, incat e foarte greu ca situatia noastra actuala sa tina pasul cu el. Pe masura ce dorinta noastra de dezvoltare si implinire creste, oamenii din jurul nostru, locurile, credintele, situatiile, ne raman mici ca niste haine care nu ne mai incap.

Uneori crestem atat de repede, incat e mai mult decat poate creste copilul din noi. Pentru el, noua noastra pozitie e insotita de emotii foarte puternice, care se cer exprimate. Nefiind pregatit, de multe ori alege una din variantele dictate de frica: isi exprima emotiile violent, ranindu-i pe cei din jur. Sau le tine pe toate in interior si se raneste singur. 

Trebuie sa fi foarte atent. Sa te intorci din cand in cand la el si sa-l ajuti sa te insoteasca. Tu stii deja ca poti sa dai drumul emotiilor, fara sa faci rau nimanui. 

Cand cresti atat de repede, nu e usor sa te desparti de credintele tale dintr-o data. Nu e usor sa renunti la incapatanarea ta. Si totusi, asta iti va da flexibilitatea de care ai nevoie ca sa iti infrangi rezistentele si sa te adaptezi. 

E un sentiment de usurare foarte placut, cand nu iti mai e frica, in situatii in care altadata te-ar fi cuprins panica. E minunat sa te suprinzi simtind compasiune, in situatii in care altadata ai fi fost stapanit de furie si de dorinta de a te razbuna.

Iar uneori vei simti ca noua realitatea ti-e inca prea mare. Ca e inca foarte mult. Dar acceptand tot ce vine, te vei simti din ce in ce mai confortabil in ea. Succesul este un bun catalizator.

Evita insa sa te complaci in el. Aminteste-ti ca exact in acelasi moment in care realizezi ceva, este creeat si opusul lui si acesta va incerca sa contrabalanseze succesul tau. Un varf inalt contine automat si o potentiala vale intunecata.

Traieste-ti succesul constient. Muncind. Ramanand cu picioarele pe pamant. Nu il lasa pe mana ego-ului si nu te opri. Sustine-l cu acelasi ritm. Fii modest. Si...foarte important, evita sa fi arogant. Acestea sunt tertipuri prin care opusul succesului incearca sa echilibreze lucrurile. Daca te lasi ispitit, toata constructia ta se poate destrama intr-o clipa. 

Evolueaza organic. Nu lasa nimic in urma. Ai grija de fiecare dimensiunea a ta. Nu uita de corpul tau. El trebuie sa sustina succesul. Nu iti uita emotiile. Ai grija de copilul din tine. Nu uita de mental. O sa fie tentat sa le stie pe toate. Ramai curat in spirit. Deschis in inima. Si drumul tau nu va fi format din cercuri inchise si suprapuse. Va fi o spirala deschisa trecutului si bine ancorata in ce va veni. 

Photo: “Twisted Blue Metal” by Matthias Haker  (blue-tinged metal staircase)

Experienta dualitatii

Experienta dualitatii este una dintre cele mai importante experiente umane. Pendulam in permanenta intre polaritatea unor extreme. 

Pozitiv-Negativ: avem momente in care totul e minunat, urmate de momente in care totul pare ca se destrama.

Bun-Rau: indiferent cat de buni suntem in general, negarea partilor intunecate din noi, nu face decat sa le dea putere.

Feminin-Masculin: suntem prinsi adesea in mijlocul bataliei intre emotie si ratiune. Intre colaborare si competitie. Intre impuls si calcul.

Succes-Esec: nu exista om pe acest pamant care sa nu fi gustat din otrava esecului, inainte sau dupa nectarul succesului.

Unu-Intreg: sentimentul de separare si continua cautarea a reunirii, tentatia unicitatii, a lui "diferit", a lui "iesit din comun", a lui "special", fireasca pentru un adolescent in cautarea identitatii, ramane, de multe ori, o tentatie pentru toata viata

Eu-Noi: este esenta unei relatii in care ti se cere sa afli partea din tine pe care poti sa o daruiesti unui grup, fie el familie, copii, prieteni sau necunoscuti.

Dualitatea este creatia EGO-ului, care ne asigura ca EUL este separat de INTREG, ca tot ce dam, se scade de la noi, e un cost, o pierdere.

De fapt, noi suntem celule dintr-un organism, care asemenea organismului uman, se regleaza singur. Iar atunci cand dam, indeplinim functia unei celule care isi pune la dispozitie functionalitatea, dotarile si resursele intregului. 

Fiecare dintre noi, in fiecare moment, este un mediator intre doi poli, intre doua extreme. Intre egoism si altruism, intre ratiune si emotie, intre bine si rau. Un manager care trebuie sa tina "fabrica" functionala. 

Dualitatea ne-a fost data pentru a invata arta echilibrului. Armonia. A invata ca pentru a fi bun si frumos, nu e nevoie ca undeva, cineva, sa fie rau si urat. Ci ca acest dans al echilibrului este responsabilitatea noastra. Partea din intreg care e armonioasa cu ea insasi, aduce echilibru si frumusete intregului. 

Fiti intelegatori cu extremele. Procedati ca in statistica. De cate ori va intalniti cu o manifestare extrema, ignorati-o. Considerati-o nerelevanta pentru voi si pentru interlocutor. Nu va construiti scuturi, care sa intre apoi in actiune cu cei care va iubesc. E de ajuns sa va ganditi, ca ajungem intr-una din extreme, atunci cand ne lipseste cealalta parte care sa ne echilibreze. Va fi mai simplu sa ii oferiti, in locul unei reactii personale, propriul model de echilibru. Sa fiti un ascultator. Un fan. Un sprijin pentru talerul lui gol. De acolo, se va descurca minunat. Iar voi, veti pleca din acea intamplare mult mai bogati. 

‪Sursa foto: The Tree of Duality by IvanRadev