Suntem ceea ce alegem sa fim

E interesant, cum mintea noastra face atat de usor trecerea de la sentimentele si emotiile neplacute, iritante, inconfortabile, pe care le naste in noi un om pe care nu il placem, la caracteristicile acestuia. Un om care ne irita. Un om pe care il consideram opusul nostru in tot ce spune si face. 

Atentia noastra zboara deasupra propriilor emotii si aterizeaza exact pe capul acelui om nesuferit. Din acel moment, centrul de greutate se duce si el in cealalta parte. Nu mai e important de ce NOI simtim asa. Nu mai e important cum putem NOI face sa nu mai simtim asta. Nu mai e nimic important legat de NOI. Devine important doar el si comportamentul lui. Cuvintele alese. Mimica. Gesturile. Atitudinea. Energia negativa care zboara prin aer. Devine important el, mesagerul nostru. Cum arata, cat de nepotrivit este. Cat de diferit este de asteptarile noastre. Cat de departe este de ceea ce putem noi sa acceptam. 

In centrul acelui moment, in care in noi se naste furie, dezgust, frica, revolta, se petrece ceva. Un comutator secret face ca nu sentimentele noastre sa fie deranjante, ci personajul si manifestarile lui. Transferul din interior catre exterior se face pe nesimtite. Reactia noastra devine justificata de multimea de defecte si caracteristici josnice, pe care le putem vedea cu usurinta in acel moment, la celalalt. Incompatibilitatea cu cel din fata noastra si distanta fata de locul in care se afla el, ne dau voie sa ne simtim bine. Sa fim mai buni decat el. Sa fim superiori, nobili, educati si generosi. Ne dau voie cu usurinta sa descarcam rucsacul propriei noastre responsabilitati. 

Uitam, sau ne convine sa uitam, ca orice ni se intampla in prezent, e o consecinta a unor ganduri si fapte ale noastre dintr-un moment trecut. Candva, am ales sa cunoastem acel personaj. Am ales sa il atragem cumva in viata noastra. Una dintre frecventele noastre a rezonat cu el. L-am chemat sa ne arate ceva despre noi. Fara sa stim,  l-am chemat sa ne fie oglinda. 

Si atunci cum se face ca ne vine usor sa ne blindam in carapacea noastra si sa-l vedem pe “mesager” separat complet de noi, fara nici o legatura, incarcandu-l cu intreaga responsabilitate a comportamentului sau? Aceasta delimitare, oricat de mult confort ne-ar aduce pe moment, e doar un anestezic simplu pentru adevarul dureros, pe care ar trebui sa il aflam despre noi. E doar o masca, pe care nu vrem sa ne-o smulgem. Nefiind insa adevarul despre noi, care trebuie sa iasa la suprafata, nu ne gasim linistea. Linistea ne ocoleste. Framantarile ne imboldesc sa cautam adevarul. Sa-l descoperim. 

Ne trece rapid prin minte ca am putea avea si noi o parte de vina. Dar cu aceeasi viteza, mintea noastra rationala refuza si afiseaza sloganul “eu nu sunt asa’, "eu nu as putea fi asa”, avand cea mai buna intentie in spate si anume aceea de a ne proteja. Mintindu-ne cu nonsalanta, ca noi nu avem acea parte intunecata, urata si meschina. Ca noi suntem doar frumosi si buni. 

Si totusi, care varianta a noastra e furioasa? Si de ce? Daca noi suntem doar buni, iar cel bun din noi nu se infurie niciodata, cine este cel care se infurie? De unde vine el, si cine l-a ascuns atat de needucat in interiorul nostru?

In final,  care e marele secret? Secretul este ca undeva, in acel loc independent de realitatea imediata si neplacuta in care ne aflam, independent de personajul care ne-a generat aceste sentimente, exista un mesaj foarte simplu. 

Fiecare dintre noi, contine toate personajele bune si toate personajele rele din lume. In noi sta ingropat intreg intunericul si in noi avem toata lumina. Gradul nostru de neeaceptare a intunericului din noi, este direct proportionala cu cantitatea de furie si numarul situatiilor care vin sa ne arate aceasta eroare in care ne aflam. Cu cat mai putin acceptam o latura intunecata care exista in noi, cu atat situatiile care sa ne aduca oameni ce au aceasta latura sunt mai dese, si revolta noastra este mai mare. Iar situatia, vine sa ne propuna sa il acceptam pe cel din fata noastra asa cum e. Sa acceptam astfel, exact acea portiune de intuneric care exista si in noi. Sa ne acceptam pe noi in intregime. Cu intuneric si lumina. Sa vindecam rezistentele.

In momentul in care am ales sa negam o latura a noastra, eram poate copii, poate adolescenti, poate tineri si am simtit ca altfel nu am fi acceptati. Ca daca nu suntem buni si frumosi, nu vom avea dreptul la iubirea celorlalti. Orice fiinta functioneaza cu iubire. Pe care si-o procura in functie de posibilitati. Daca un suflet e lipsit de iubire, va crede in final ca el nu merita sa fie iubit. Acel suflet va incerca orice metoda de a-i convinge pe ceillati, platind orice pret, oricat de mare ar fi, in schimbul unui gest de bunavointa, acceptare si iubire. Doar pentru a se putea hrani o secunda cu iluzia ca daca este doar bun, va primi mai multa dragoste. Acest mecanism de aparare, foarte util in momentul initial, devine o credinta, un principiu, o parere, pe care le vom apara de-a lungul vietii cu pretul a multor tone de revolta si furie. “A fi bun” este in mintea noastra “parola” care ne asigura iubirea celorlalti, deci merita sa luptam pentru a fi perceputi asa.

De fapt, in adevar, suntem toti egali. In noi exista intreg potentialul de rau si intreg potentialul de bine. Doar ca fiecare avem cate o alta lectie de invatat despre noi. Si atunci pentru noi, se manifesta acele portiuni pe care le avem de acceptat si de invatat. Noi despre noi. Toti avem aceeasi mostenire. Suntem intregi. Nu ne lipseste nimic. Suntem si buni si rai in aceeasi masura. Ceea ce suntem insa, este dat de ceea ce alegem sa fim, avand totul la dispozitie.

De ce a pierdut alegerile Victor Ponta si cum a castigat Klaus Johannis?

Imi propun ca acest articol sa nu fie o analiza politica. Nici o descriere a celor doi candidati. Imi propun nu sa gasesc acele elemente care “se potrivesc acum” perfect pe rezultate in a caror probabilitate foarte putini au crezut, ci acele elemente invizibile si neglijate cum ar fi incarcatura simbolica, valorile si arhetipurile din constiinta colectiva, legile universului care se aplica peste tot, semnificatia din fiecare lucru, care are valoare intrinseca.

Alegerile din 16 Noiembrie 2014, au propulsat si au validat un lider care este mult mai mult, decat a putut sa transmita. Un lider perfect actualizat, o suma de simboluri pe care cei care l-au votat abia urmeaza sa le descopere. O suma de “efecte secundare” pozitive, pe care nimeni nu le-a cuantificat la adevarata lor greutate. Credibilitate, delimitarea de coruptie, determinare, adevar. Semnale transmise catre intreaga lume. Catre tari si aliante puternice din care Romania face si trebuie sa fie parte.

Romanii au asternut duminica la picioarele lui Johannis un covor de incredere, pe care multi nu au cum sa il recunoasca inca. Acest om, aceasta alternativa, aceasta parte, a reusit sa activeze o energie a umanitatii de o calitate superioara, care exista in noi toti. A reusit sa mobilizeze intr-un mod nelinear, acea energie insotita de vointa si credinta. Insotita de putere. 

Am ales numarul 7 pentru ca este unul dintre aliatii invizibili ai victoriei lui Johannis. 7 este numarul obtinut din insumarea cifrelor din data lui de nastere. Este numarul zilei in care a avut loc turul decisiv. Este cifra anului 2014. 25 de ani de la revolutie, insumand 2 cu 5 dau tot 7. Si am putea continua.

Ce a facut posibila victoria lui Johannis? 

1. Dorinta vs libertate 

Victor Ponta a actionat din pozitia celui care isi doreste puterea. Betia lui de putere, a lasat goala de continut, exact abilitatea lui cea mai mare, aceea de a “manui” vorbele. De a vorbi. Intentia, dorinta neinsotite de vointa de accepta posibilitatea esecului, sau a transformarii rezultatului in cel mai bun rezultat pentru aceia care il creeaza, chiar daca asta inseamna parasirea scenei. 

In schimb, Johannis a declarat din start, ca prefera sa piarda, decat sa faca jocuri murdare, aliante si trocuri de integritate contra voturi. Prin asta, a lasat libera posibilitatea de a pierde. Si a acceptat-o ca fiind posibila. Si-a asumat-o, ca element de echilibru. Nu a devenit sclavul dorintei lui. A lasat liber drumul rezultatului. A lasat liberul arbitru al fiecaruia sa decida.

2. Siguranta vs credinta

In momentul in care s-a atasat de dorinta lui de putere, imbatandu-se deja cu victoria neta, sigura, Victor Ponta a neglijat sau a micsorat considerabil in mintea sa, posibilitatea victoriei lui Johannis. In felul acesta i-a dat acestuia libertate. Iar universului ii place libertatea. Desconsiderandu-i sansele si desconsiderandu-l ca adversar, i-a dat putere. 

In opozitie, in ultima saptamana, Johannis a pierdut chiar si din siguranta obtinuta pana atunci. Neperformand la nivel verbal si nemarsand la setea de sange a telespectatorilor, a lasat libertatea celor care au votat de a trece in partea cealalta. De a face singuri analiza, fiecare om pentru el. De a cauta in el insusi, adevarul care il caracterizeaza. A curatat voturile de asteptarile nerealiste si a lasat in el, doar energia curata. Votul nu a fost acordat in schimbul unei promisiuni. A fost egal cu ce a simtit, sperat, crezut fiecare. 

3. Aroganta vs simplitate

Sfidarea si aroganta caracteristica sigurantei, a adaugat in partea cealalta  a electoratului, acel strop de determinare care nu a facut decat sa intareasca si sa uneasca. Nesocotirea in mod repetat a unui drept fundamental, care tine de esenta libertatii si umanitatii, a iritat si a mutat energie in tabara albastra.

4.  Minciuna vs demnitate

Minciuna este un cutit foarte taios. Pe care poti sa il stapanesti cu multa tehnica, dar care are defectul de a actiona invariabil ca un bumerang. Minciuna, una dintre tehnicile preferate ale lui Victor Ponta, creeaza indoiala doar in mintile nesigura. Minciuna este prietena cu frica, iar cei care au votat cu Johannis nu a facut-o din frica. Au facut-o din speranta, si din credinta ca mai exista si o parte buna. Care nu e infectata cu minciuna. Minciuna este un instrument periculos si necastigator. Minciuna distruge un munte de incredere intr-o fractiune de secunda. Si nu o mai recladeste niciodata. Iar atunci, cand o faci la televizor, ochi in ochi cu cei care te voteaza, devii un mar putred, un trandafir otravit si nu poti genera decat respingere. Nici un om intreg nu poate convietui cu minciuna. Nu atunci cand are ca alternativa, adevarul si demnitatea.

5. Rosu vs albastru

Rosul este culoarea pasiunii, a energiei, dar si a nervilor, a vibratiilor carnii si a impulsurilor brute. A vibratiilor joase. Si dense. Este valtoarea sangelui. Este culoarea comunismului care e inca o rana nevindecata in ADN-ul nostru.

Toata lumea stie ca cea mai raspandita culoare este albastrul cerului. Este cea mai mare suprafata pe care noi o vedem. Cerul este infinitul. Este aspiratia. Catre cerul albastru te uiti in sus. Cand te uiti in sus, iti indrepti spatele si stau drept. Cand privesti in sus, ai incredere in tine. Te simti puternic si sigur pe tine. Albastrul este culoarea calmului, a linistii, a curateniei, a apei. Albastru este culoarea cea mai iubita de oameni si cea mai usor acceptata in mod natural. Albastrul cerului este fara limite. Inseamna libertate. Stabilitate. Cerul e intotdeauna deasupra noastra si ne protejeaza. Cerul e locul unde ne proiectam visele. 

6. Forma vs fond

Locul de unde vine fiecare, radacinile si tot ce se afla in trecutul unui om, face parte din el, si vorbeste despre el. Victor Ponta vine din nimic, iar CV-ul lui traseaza un traseu suspect de rapid, niste trambuline neclare, care l-au propulsat in aceasta zona a catararii. Victor Ponta este un politician clasic romanesc, postdecembrist, lipsit de orice continut, catarator, caruia ii lipsesc niste lucru esentiale din CV: caracterul, moralitatea si rezultatele. Familia biologica si de alianta a lui Ponta o regasim in parlamentul european in ministere, in parlament, in partid. Legaturile de sange si interese, exact in stilul comunist sunt amplasate ca o increngatura de plase de siguranta. Familia si copii lui Ponta sunt pentru parada si pentru a fi fluturati a bifa.

Johannis, in schimb, nu are nevoie de CV. Orasul de unde vine, Sibiul, a renascut odata cu el. Si din nimic, a devenit o referinta. O capitala europeana a culturii. Pentru cei care stiu cum arata Sibiul inainte de el, dar si pentru cei care il compara doar cu alte orase, cred ca nu mai e nimic de adaugat. Iar familia, este acel lucru sfant, care nu e pentru a fi tarata in piata publica. Intreaga atitudine, privirile, modul in care se plimba de mana cu sotia sa, este simpla, autentica si deosebit de frumoasa. 

7. Multimea vida vs multimea lui Mandelbrot 

Desi Victor Ponta a avut la dispozitie si a folosit resurse disproportionat mai mari, culminand, in scop de intimidare, cu marea adunare de pe stadion, care a sadit semintele paranoice ale castigatorului suprem si a restrans si mai mult posibilitatea universului de a stabili rezultatele, acesta le-a folosit intr-un mod invechit. Ineficient. Dintr-un alt secol. 

Victor Ponta a crezut in punctul care atrage in jurul lui o alta multime de puncte. A crezut in linii de activisti plasati peste tot in tara, care vor fi capabili sa traseze si sa impuna, sa santajeze si sa cumpere, alte si alte linii de votanti. Inflexibile si bi-dimensionale. A reusit sa creeze un cub din puncte si linii, impresionant intradevar ca dimensiune si rigiditate, in mijlocul caruia s-a amplasat ca intr-o fortareata si a inceput sa tina discursuri. Grosimea liniilor care il aparau de alegatorii lui si de adversar, au creat un bloc de beton bazat pe toate caracteristicile acestui material: brutalitate, lipsa de rafinament, greutate, masivitate, rigiditate, textura neprietenoasa, culoare gri, terna, senzatie blocanta si neplacuta.

In cealalta parte, Johannis a inteles natura fractala a oamenilor, a universului si a ales un mediu fluid, care functioneaza pe acest principiu. Internetul. In loc sa risipeasca bani si energie pe paduri pe afise, panouri, bannere si stadioane electorale, a aprins in fiecare dintre cei care l-au votat, o flacara. A imputernicit si a lasat libertatea fiecaruia de a fi un mic nucleu de campanie. A dat fiecaruia un kit de campanie pe care sa il raspandeasca in cercul lui de acoperire. 

Campania lui Johannis s-a bazat pe un fractal urmand multimea lui Mandelbrot: o structura complicata care are la baza o definitie simpla si genereaza o forma extrem de frumoasa. De exemplu, structura unui fulg de zapada este un fractal Mandelbrot. Asa cum perimetrul unui fulg de zapada este format dintr-o infinitate de mici formatiuni, de acelasi fel, repetate dupa un anume tipar, la INFINIT, in acelasi mod, fiecare dintre cei care l-au votat a dus o campanie in sine. A inceput cu el insusi. Apoi s-a extins la micul lui cerc de prieteni. A vazut ca cei apropiati, cei pe care el ii apreciaza, simt la fel si asta i-a dat si mai multa forta. S-a luat dupa ei. S-a alimentat cu ei. Energia s-a propagat cu eleganta si forta undelor. A valurilor. A fulgerului. Dar a ramas luminoasa, alba si usoara ca un fulg. In felul acesta, spatiul si geografia nu a mai contat. Acoperirea s-a facut din aproape in aproape. Natural si organic. Fara limite. Forta care tinut acest imens organism electoral atipic in functiune a fost formata din valori, din simplitatea si decenta asteptarilor, din curatenia intentiei, din adevarul si universalitatea emotiei traite. 

Elementele invizibile au multa forta. Faptul ca ele nu pot fi aratate, nu inseamna ca nu exista. A tine cont de ele inseamna a face parte cu respect din acest intreg care este natura si universul.

Dreptul de a alege

E uimitor cat drum parcurgem de la stiinta totala, atunci cand suntem copii, la nestiinta, confuzie, senzatia de stiinta. Si totusi, ceea ce avem de invatat este pana urma, usurinta de a vedea ca singura constanta este curgerea. Drumul. Ca fiecare dintre noi are dreptul de a face orice alegere, buna sau mai putin buna, asteptata sau neasteptata, acceptata sau neacceptata, dar este dreptul lui. Calitatea alegerii e discutabila. Dreptul de a alege este sfant. 

In copilaria mica, venim dotati cu tot arsenalul, cu intreaga noastra completitudine si nu lasam pe nimeni sa o strapunga. Perfectiunea este in afisata in toata splendoarea ei, iar mintea si experienta nu ne incurca. Toata lumea ne accepta asa cum suntem. Pentu ca suntem mici? Pentru ca suntem neajutorati? Pentru ca suntem dragalasi? Sau pentru ca stim foarte bine ce vrem? O vrem pe mama. Vrem lapte. Vrem confort. Vrem caldura. Vrem aer. Vrem sa ne jucam. Vrem sa fie armonie. Vrem sa dormim. Vrem sa ne zgaim. Vrem. Stim sa vrem. Si stim sa cerem ce vrem. Nimanui nu i se pare ciudat sa indeplineasca dorintele unui bebelus sau  ale unui copilas de cativa anisori. Indiferent de dorinta lui, aceasta este respectata si indeplinita. De ce? Nu pentru ca suntem noi de treaba si vrem, ci pentru ca altfel nu se poate. Intregimea Dumnealui cel de 0-3 ani, nu cunoaste si nu accepta refuzuri.

Urmeaza apoi o lunga perioada de uitare. Intre 3-12 ani, in care sfera aceea mica, intreaga si bruta incepe sa fie sculptata. De mama, de tata, de bunici, de educatoare, de invatatoare, de ceilalti copii, de interactiunea mama-tata, de tot ce e in jurul sau. Materialul este atat de maleabil si fragil, incat ai impresia ca si aerul e abraziv cu ei atunci cand il inspira. Dorintele lor isi pierd din ascutime, alegerile lor sunt cenzurate si au nevoie de validare. Totul devine relativ si nesigur. 

Aceasta perioada, in care se stabilesc limitele intre copil, sfera lui si lumea care inconjoara sfera, atat de necesara pentru a invata interactiunea cu ceilalti si regulile, este foarte importanta in evolutia viitoare. De multe ori, proaspatul pamantean este coplesit de lumea inconjuratoare. El cunostea doar planeta lui de Mic Print si cateva personaje despre care a invatat ca poata sa le ofere incredere. Si dintr-o data, marginile sferei devin transparente, apoi permeabile si o intreaga lume se prezinta din toate partile. E atata zgomot din toate partile, atatea cereri, atata lume, incat granita dintre copil si lume se topeste. Nu mai e deloc clar, pana unde e el si de unde incepe restul universului. Aici se poate intampla ca dalta cu care tanarul om e sculptat sa taie rani mai adanci. Micile slefuiri sunt inlocuite de crestaturi. E perioada in care nu mai putem fi protejati de globul de sticla al parintilor si luam lumea in piept.

Bulversati si confuzi, ne lansam in achizitia de modele din adolescenta. Tot ce este mai colorat, mai stralucitor, mai puternic, care are marginile mai taioase si mai ascutite, tot ce iese in evidenta, devine model. Revolta personalitatii care sta sa se nasca, este nicidecum neteda. Zbuciumul, framantarile, lupta dintre copil si adult sunt zgomotoase, periculoase si imposibil de ignorat. Calutul slabatic nu se lasa imblanzit usor, si visele lui nu incap in cutiile mici pregatite de viata. Totul este in exces. Dorinta de viata, dorinta de libertate, dorinta de a fi inteles, nevoia de ajutor nerecunoscuta, dorinta de a fi vazut si apreciat de cei ca el. 

Totul este in mult in adolescenta. Si mintile oamenilor sunt prea mici. Si grija parintilor prea mare. Si drumurile sunt prea multe si greu de ales. Alegerile sunt facute pe viata si pe moarte, doar din nevoia de a apara dreptul de a alege. Se naste luptatorul. Care are nevoie de o cauza. De sens. De misiunea lui. La inceput isi va exersa abilitatile de luptator, pe cauze mici si la indemana. Dar in care, antrenamentul lui de luptator ii va cere sa investeasca acelasi efort ca si in misiunea lui de viata. De aici, intrebarile si marile frictiuni intre dorinta de protectie a parintilor, pentru care imaginea de copil, nu-i va parasi niciodata si nevoia de independenta a tanarului care are nevoie sa isi demonstreze, ca poate sa stea pe propriile picioare. E perioada in care fluturele isi scoate aripile din cocon si isi doreste sa zboare.

Si cu acest bagaj, ne trezim adulti, in mijlocul drumului, in intersectii aglomerate, in care avem de luptat, dar nu stim care e lupta noastra, in care oportunitatile vin si trec multe neobservate. In care ne invartim de multe ori in cerc, nemaizarind nici urme de drum. Ajungem de multe ori, vlaguiti de cauzele altora sau de framantarile propriei inimi ce nu rezoneaza cu nimic. Sau alergam tinta dupa tinta si ne uitam tristi la peretele cu trofee reci, pe care curg picaturile noastre de sudoare netransformate in seva hranitoare. 

Alegerile noastre s-au aplatizat. Ne-am facut rost de amortizoare. O alegere contra inimii nu mai declanseaza o durere taioasa si imensa, ci se aude un "poc" scurt, undeva in surdina. Resemnarea ia locul luptei. Si totul e bine asa cum este.

Dar sa revenim la alegeri. In final, fiecare dintre noi parcurgem drumul initierii de mai sus. Fiecare dintre noi alege sa isi lupte lupta sau sa isi traisca lupta in inima. In final, nici nu conteaza drumul ales. Poate fi intens si luminos. Te implineste si te motiveaza atunci cand iti cunosti cauza. Sau poate fi sters, banal si mai intunecos si cauzele sunt ale altora. 

La intersectia dintre oameni, conteaza doar respectul fata de alegerea celuilalt. Respectul fata de dreptul fiecaruia de a alege, atat cat stie si atat cat poate. Respectul, care da ne da voie sa invadam spatiul celorlalti cu iubire, atunci cand am putea sa il calcam cu bocancii murdari ai judecatii. Respecand dreptul fiecaruia de a alege, am putea reinstaura vulnerabilitatea ca fiind acel strat subtire si fragil de la limita eului nostru care lasa sa treaca iubire din ambele parti. 

Pretul gandurilor

Cu cat ceva este mai valoros, cu atat pretul sau este mai mare. 

Sunt putine lucruri mai de valoare decat libertatea de a ne alege gandurile. Mai corect, libertatea de a ne alege gandurile. Fiecare gand are un pret cosmic. 

Cea mai costisitoare, paguboasa si distructiva afacere este sa alegi gandurile “nepotrivite” sau “necastigatoare”. Gandurile nepotrivite ne duc la actiuni gresite, iar actiunile gresite, la rezultate nedorite, in toate domeniile, de la cel mai neinsemnat detaliu, la cele mai importante lucruri din viata noastra. 

Ca urmare, iluzia pretului pe care il platesti pentru libertatea de a alege, vine doar din ignoranta, sau din ignorarea constienta a insight-urilor. 

Pentru ca acest dar al libertatii de a alege ce gandim, este gratuit. Iar gandirea gresita, poate fi oricand corectata si “curatata”. Poate fi modelata si ghidata, de inteligenta vointei de A ALEGE ceea CE gandesti, simti, spui si faci. Si de a alege CUM si LA CE reactionezi. 

A sti si a nu face nimic, este o alegere. A sti si a alege corect este o alta alegere. In primul caz, pretul este imens. In al doilea, rezultatul este nepretuit. 

Tu ce alegi?





Photo by Gregory Colbert's Ashes & Snow Experience

• 
  

Magazinul de experiente

Facem cumparaturi la magazin, la supermarket, la mall: unele gata de consumat, alimente, hainute, cosmetice, fructe, legume, electronice, electrocasnice, carti, jocuri, altele doar ca materie prima pentru propriile creatii: faina, zahar, oua, lapte pentru prajituri, pensule si creioane colorate, panza pentru picturi. 

Produsele sunt de calitati si semnificatii diferite: unele sunt de un lux extrem, bijuterii, masini scumpe, materiale bune, altele contin mai mult munca si sufletul celui care le-a facut, altele sunt de fatada: arata bine dar sunt de o calitate jalnica. 

Unele sunt originale, altele sunt copii. Unele produse sunt practice, altele decorative, altele inutile. Unele sunt pentru trup, altele pentru minte, altele pentru spirit. Unele ne bucura sufletul, altele sunt pentru a inlocui dragostea. Unele sunt pentru noi insine sau pentru cei apropiati, altele sunt pentru necunoscuti, sunt de daruit. Unele sunt dulci, altele amare, altele sarate. Unele sunt fine, rafinate, delicate, altele au texturi pronuntate, grosiere, abrazive. Unele ne folosesc zi de zi, altele doar cateodata, altele raman nefolosite ani intregi, sau pentru totdeauna. De unele ne atasam, de altele ne ferim. Unele ne incanta, altele ne irita. Unele costa mult, altele mai nimc. Dupa unele alergam mult, altele le gasim imediat. Uneori stim exact ce cautam, alteori ne dam seama doar in fata lor ca e ceea ce ne dorim. Pe unele le cumparam de la magazine mici si specializate, pe altele din rafturi imense, industriale, nediferentiate.




Exersam alegerile in fiecare zi. Suntem experti la shopping. Alegem nu doar pentru noi, ci si pentru altii. In acelasi mod in care alegem un produs din raft, fie el un ac de gamalie sau o casa, in acelasi mod ne alegem si experientele pe care vrem sa le traim. 

Pe unele le alegem doar pentru a afla ca nu ne plac. La altele ne atrage ambalajul. Unele ne invata ceva, altele sunt doar pentru a supravietui. 

Dar in fiecare zi, mergem la cumparaturi de experiente. Le alegem ascultand intuitia, la recomandarea cuiva, pentru ca am vazut la altcineva si ne-a placut, din stangacie, dupa ambalaj, dupa stralucire, pentru statut, pentru a ne simti bine, sau insfacam ceva in graba, doar pentru ca trebuie. Le ducem acasa. De unele uitam. Pe altele le gustam si le aruncam. De unele devenim dependenti. Altele ne imbolnavesc. De unele nu ne mai saturam. Pe altele le vedem, stim ca noi le-am ales, dar le lasam neconsumate pana se strica si apoi le aruncam. Pe unele ne varsam nervii si le distrugem. Pe altele le spargem din neglijenta. Cu unele facem minuni. Pe altele le daruim. In cazul celor care nu ne plac, de vina e producatorul sau cel care ne-a recomandat. La cele care ne plac, e doar meritul nostru.

 Alegem experientele exact cum alegem produsele pe care le cumparam. Unii isi permit experiente mai scumpe, altii mai ieftine. Dar pentru ca nu exista un supermarket, restaurante sau lanturi de magazine care sa vanda experiente ambalate frumos, nu le alegem la fel de constienti, la fel de exigenti si de pretentiosi. 

Uneori, intram in "magazin" legati la ochi si aruncam in cos ce ne vine la indemana. Alteori, consumam acelasi tip de experiente, ani in sir, desi ne fac rau de fiecare data. Ne indopam cu experiente toxice. 



Cel mai important lucru, e ca noi suntem cei care alegem experientele si noi le platim. Cu timpul nostru. Cu viata noastra. Noi le consumam traindu-le si ca urmare daca am ales bine, o sa ne aduca bucurie. Daca nu am ales cu sufletul, experientele o sa ne consume. Semnul pozitiv sau negativ al unei experiente, il atasam noi. Putem sa fim impliniti si fericiti si cu experiente care nu sunt de lux, dar care ne aduc bucurie. Exista experiente pentru toate buzunarele. Noi suntem cei care aleg ce magazin, ce punem in cos, cat cheltuim si cum le traim. 



Alege fiecare experienta cu inima, asculta-ti intuitia, renunta la experiente care nu iti fac placere, alege-le pe cele care iti aduc bucurie, savureaza-le. Nu e nevoie sa umpli cosul cu experiente inutile, care sa iti consume timpul incercandu-le. Nu mai cumpara doar pentru ca e la reducere, pentru a-ti umple timpul sau pentru a sterge depresia. Ia doar  ce iti trebuie si ce iti place. Imparte cu cei dragi. Daruieste celor aflati in nevoie. Fii un cumparator si un consumator avizat, educat si exigent. Selecteaza-ti experientele. Bucura-te nu de achizitia si de posesia lor, ci de trairea lor.

Creative: TEAM Y&R Dubai for BURJUMAN
Photographer: Tejal Patni

In fiecare dimineata

Fiecare dimineata e o calatorie pe care o parcurgem cu Pamantul in jurul axei sale. Fiecare dimineata ne ofera 86.400 de secunde, pentru a le folosi cum credem noi de cuviinta. In fiecare seara, secundele nefolosite se anuleaza. Pentru a face o alegere, nu ai nevoie de mai mult de o secunda. Deci, fiecare dimineata ne ofera de fapt 86.400 de alegeri. 

Intr-o dimineata poti sa te trezesti bucuros, in alta trist. Important este sa nu uiti ca a fi fericit sau nefericit e o alegere. Ignora gandurile cenusii si alege-le pe cele luminoase, colorate, pline de energie. Alegerea pe care o faci dimineata, caror ganduri le acorzi atentie, va da tonul zilei. Profita de ocazie, ignora gandurile negre si grele si primeste-le doar pe acelea care te fac sa te simti usor si inspirat.

Imagineaza-ti ca in fiecare dimineata pleci intr-o calatorie de 86.400 de secunde, in jurul pamantului. Fii atent, exigent si selectiv cu gandurile pe care le pui in bagajul tau. Daca vrei sa te bucuri de calatorie, ia-ti ganduri care te lasa sa te misti usor, sa ai mintea si inima libere pentru intalnirea cu necunoscutul. Pentru a-l putea imbratisa, trebuie sa ai mainile libere, nu-i asa? Nu lasa valiza cu ganduri negre si grele sa iti ocupe toata ziua. Carandu-le peste tot cu tine, poate fi stresant, enervant, obositor si te poate face sa ratezi ce are de oferit acea zi.

In fiecare dimineata, aminteste-ti ca traiesti intr-un secol in care s-a descoperit ca putem sa ne schimbam viata, doar schimbandu-ne atitudinea si modul in care reactionam.

In fiecare dimineata aminteste-ti ca viata e formata din multe dimineti, scurte de cate o zi. Nu ai primit cateva zile care sa tina cate zece ani. Asta inseamna ca viata e facuta din pasi mici. Imparte-ti obiectivele in pasi mici si bucura-te de realizarea fiecaruia. Nu iti pune toate asteptarile intr-o intamplare tip loterie. Nu crede intr-un pas urias care sa te arunce in varf. Muntele se cucereste pas langa pas. Secunda langa secunda. Alegere langa alegere. Astfel zilele tale vor fi un lung sir de bucurii, intalniri si experiente. Altfel zilele tale vor semana cu cele petrecute intr-o sala de asteptare.

In fiecare dimineata aminteste-ti ca secretul fericirii consta in a avea pe cine sa iubesti, a avea ceva de facut si a avea o directie catre care sa te indrepti. Nu neglija nici unul din cele trei ingrediente. Nu poti sa faci o prajitura gustoasa, punand de doua ori mai multa faina in loc de lapte. Nu fugi de propriile alegeri pe care le ai de facut in fiecare zi, visand la fetifrumosi si ilenecosanzene. Straduieste-te sa fii in fiecare zi un pic mai bun in ceea ce faci acum. Si nu uita niciodata sa iti tii ochii atintiti catre orizontul ales de tine. Altfel, drumul tau va fi plin, dar haotic.

In fiecare dimineata, ne putem intoarce in punctul zero. Din punctul zero, putem porni catre oriunde. Aminteste-ti ca niciodata nu e prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii. Daca ai realizat ca misiunea ta e alta, poti sa o iei de la capat oricand. Nu te incapatana sa faci din altceva, ceva-ul care te reprezinta pe tine, doar pentru ca ai investit niste zeci de mii de dimineti pana acum si nu poti sa renunti la propria ta investitie. Gandeste-te ca “pierzi" ceva ce nu iti aduce nici o bucurie, nici o implinire si te castigi pe tine. Castigi viata din diminetile care vor veni.

Pe drumul lung al unei zile, e posibil sa intalnesti greutati, conditii nefavorabile, adversitate. Aminteste-ti ca in aceste situatii, exista doar ocazii si sanse. Sansa de a mai invata ceva despre tine, sansa de a accepta ce iti ofera ziua, sansa de a alege. Nu te arunca direct in valtoarea mlastinii, nu te vaicari, nu dispera, nu te agita. Asta te va ajuta in cel mai bun caz sa te afunzi mai mult. Pentru a trece printr-o mlastina trebuie sa ramai calm. Inseamna sa fii bun, sa fii mai pregatit, inseamna ca la final sa ai mai multe sanse de supravietuire. Inseamna incredere in tine. De ce sa renunti la aceste ocazii? Doar pentru ca iti pare ca cei de langa tine nu s-au intalnit inca cu mlastina lor?

In fiecare dimineata, aminteste-ti ca bucuria nu se afla in afara noastra ci in noi. Cand vei fi tentat de-a lungul zilei sa iti pierzi entuziasmul si motivatia, nu da automat vina pe cei din jur. Cerceteaza mai intai, daca nu cumva mainile tale sunt ocupate cu propriile tale framantari si prejudecati. Cauta si intoarce-te la alegere. Bucuria e in noi si a fi bucurosi a alegerea noastra.

In fiecare dimineata, aminteste-ti sa multumesti. Pentru oamenii pe care ii iubesti si care te iubesc, pentru ca ai ceva de facut si de daruit lumii, pentru toate darurile pe care le-ai primit. Adevaratul mod in care poti sa multumesti, insa, nu sunt cuvintele ci este alegerea de a fi multumit. Felul in care traiesti si te bucuri de viata este modul in care poti sa multumesti vietii pentru ceea ce ti-a daruit.

Fiecare dimineata iti deschide tezaurul timpului si ti-l ofera sa il cheltuiesti sau sa il investesti asa cum simti. Daca simti ca trebuie sa faci ceva, fa acum. Peste un an o sa iti doresti sa fi inceput astazi. Chiar daca fiecare dimineata, vine negresit creditandu-te cu secunde, timpul e o resursa limitata. Nu o risipi.

In fiecare dimineata incarca-te cu bucurie, energie, entuziasm si fericire. Din momentul in care ai aflat ca e alegerea ta, nu te mai poti pierde in negura gandurilor negre si tristetii. Tristetea va veni si va pleca foarte repede. Ceea ce alegi, va ramane.

In fiecare dimineata, lasa-te purtat pe directia viselor tale. Mergi cu incredere si nu poti gresi. Pe drum vor fi obstacole, dar daca in inima ta nu exista indoiala, nu exista infrangere. Chiar daca drumul va fi mai greu sau mai lung, vei ajunge sa-ti vezi visul cu ochii.

In fiecare dimineata aminteste-ti sa ridici privirea din pamant. Fiecare dintre cele 86.400 de secunde reprezinta o posibilitate, o oportunitate, o sansa, o ocazie, o alegere. Potentialul si valoarea unei secunde o stabilim noi. Pretul unei secunde pe care o dam la schimb cuiva il stabilim noi. Nu fi tentat sa dai pe gratis. Sunt multi doritori care il vor fura sau il vor pretinde gratuit. Ofera-ti timpul la pretul corect. Daruieste-l cu adevarat acelora care au nevoie si care merita. Acelora pe care tu ii apreciezi si ii iubesti. Timpul tau esti tu. Alege cu grija. Traieste frumos. Porneste la drum luminos. In fiecare dimineata.