Dincolo de rolurile noastre

Fiecare zi, fiecare moment ne solicita sa intram intr-unul sau in altul din rolurile pe care ni le-am asumat sa le implinim. Rolul de angajat, rolul de antreprenor, rolul de parinte, rolul de iubit/iubita, rolul de fiu sau fiica, rolul de frate/sora, rolul de parinte spiritual, de invatacel sau mentor, rolul de sportiv, rolul de student, rolul de invatator, rolul de gradinar, rolul de coleg, rolul de prieten, rolul de networker, rolul de model, rolul de agresor, rolul de victima, rolul de adult, rolul de copil, rolul de mediator, rolul de diferentiator, de indrumator, rolul de lider, rolul de adept, rolul de creativ, rolul de rational, rolul de rebel, rolul de disciplinat.

Multe, multe roluri, unele mai colorate, altele mai ‘alb-negru’ si toate rolurile pe care le alegem sa le indeplinim, sa le jucam sa le implinim la un moment dat, sunt parte din noi. Sunt raze sau fatete ale personalitatii noastre, care au nevoie sa se manifeste. Sa fie implinite. Sau vindecate. 

In momente diferite, ele ne cheama sa le exprimam. Ne identificam de-a lungul timpului mai mult cu unul sau altul dintre roluri care e mai apreciat de ceilalti, sau care ne solicita mai mai mult, sau de pe urma caruia avem un oarecare tip de succes. Ni-l facem cariera, ni-l facem tel, ni-l facem scop. Si investim in el mai mult si mai mult.

Fie ea profesia, cea care ne aduce statut, recunoastere, notorietate, rezultate. Fie el rolul de parinte, care ne aduce satisfactia de a duce stafeta vietii si evolutiei mai departe. Fie el rolul de iubit/iubita/sot/sotie care inseamna sprijin si dragoste si uneori renuntare la ego. Fie ea pasiunea, hobby-ul in focul careia ne mistuim cu atata drag incat timpul se arde. 

Rolurile noastre ne solicita, ne cheama. Unele ne consuma. Altele ne devoreaza. Altele ne refac. Altele ne vindeca. Toate sunt parti ale noastre. Toate sunt importante, atata timp cat nu uitam ca noi suntem altceva decat rolurile noastre. Noi suntem aceia care pot alege ce rol accepta, ce rol isi doresc, ce rol implinesc. 

Rolurile noastre sunt raze ce tasnesc din noi. Ducand cu ele parti din ceea ce suntem. De multe ori insa, uitam complet de noi. Plecam intr-un rol si ne identificam atat de mult cu el, incat uitam sa ne intoarcem inapoi. Uitam sa ne intoarcem acasa. In sufletul nostru. Uitam ca pentru a putea fi oricare din rolurile noastre, avem mai intai nevoie sa fim plini, intregi, linistiti in suflet. Avem nevoie de o inima deschisa si plina de compasiune, mai intai pentru noi insine. Avem nevoie sa facem atata liniste in minte, incat sa putem sa ne auzim intuitia. Avem nevoie sa avem grija de noi. Sa nu uitam sa ne intrebam in fiecare dimineata, sau macar din cand in cand, care sunt nevoile sufletului nostru. Ce isi doreste el, inainte de ce isi doresc altii de la el? Si sa il ascultam. Sa ii oferim. Sa ii implinim nevoile, inainte ca el sa si le ceara cu forta. 

Lipsind prea mult din centrul nostru, plecati fiind cu anumite roluri, la un moment vom ramane goi. Iar sufletul nostru nu va mai avea dorinte, nu va mai sti sa isi ceara drepturile. Alienati, vom cauta raspunsuri in rolurile cu care ne-am identificat. Si vom bantui, poate ani de zile pana sa ne reintalnim cu noi insine. 

Acorda-ti din cand in cand, cate un moment de liniste. Fa din el o ceremonie personala. Stai pur si simplu in linistea interioara si multumeste pentru tot ce ai, pentru toate rolurile tale. Traseaza in jurul acestei linisti si recunostinte o linie care sa te protejeze de galagia din jur. Fa din acest spatiu al inimii, un loc pe care sufletul tau sa il numeasca ‘acasa’. Aminteste-ti ca orice decizie pleaca de aici si ca orice decizie creeaza viitorul. Refuza sa mai traiesti efectele deciziilor luate de rolurile tale. Intoarce-te oricand ‘acasa’ si afla ce plan are sufletul tau pentru tine. Asculta vocea intuitiei. Pastreaza-ti calmul si puterea ce vine din inima ta. Observa apoi cum rolurile tale capata sens.