Inteligenta si furtunile emotionale

Care este, pana la urma, masura cea mai potrivita pentru inteligenta? Este capabil un set de intrebari sa identifice capacitatea unei persoane de a se intalni si rezolva o situatie de viata? 

Este un numar, fie el 80, 120 sau 180, un indiciu relevant despre succesul pe care il poate avea o persoana? Desigur, intr-o masina dotata cu multi cai putere, senzatia pe care o ai, atunci cand te duce din punctul A in punctul B, este cu totul alta fata de un Trabant. Dar in final, in ambele cazuri, vom ajunge in punctul B. Inteligenta din punct de vedere IQ , este vehiculul.

Frumusetea peisajului, traseul ales, oamenii pe care ii intalnesti, starea vremii, sunt date  insa, de inteligenta emotionala. Inteligenta emotionala este capacitatea noastra de a reactiona si interactiona in anumite situatii, cu oamenii de langa noi.

Majoritatea reactiilor noastre sunt cladite pe principiul repetitiei. Pe mecanismul obiceiului. Si au ca punct de plecare, cate o zona sensibila atinsa in subconstient. Acest buton subconstient, genereaza initial o reactie spontana. Nu stam sa ne gandim ulterior reactiei noastre, daca a fost justificata. Daca nu cumva am gresit. Pentru ca ego-ul anticipeaza raspunsul. E simplu. Noi nu putem gresi.

In acest mecanism, lipsit de controlul nostru, actionarea unui buton subconstient produce de fiecare data un reflex emotional, exprimat printr-o reactie cu o intensitate mult peste firesc. Chiar daca ni se atrage atentia adesea, ca reactia noastra e deplasata si exagerata, senzatia e atat de reala, traseul cauzal propus de subconstient pare atat de logic, incat reactionam de fiecare data la fel. Invariabil.

Reactia noastra devine previzibila si va fi invatata usor de cei din jur. Si aproape de fiecare data, din acest punct, interactiunea deraiaza. Pentru a evita reactia noastra exacerbata, ceilalti au doua variante: isi modifica ei comportamentul pentru a evita reactia noastra, si asta inseamna ca nu mai sunt ei insisi. Ii condamnam la falsitate, obligandu-i sa isi puna de fiecare data o masca. Sau, a doua varianta: refuza sa faca asta, isi sustin punctul de vedere, declanseaza aceeasi reactie, de fiecare data. In acest caz, lipseste falsitatea, dar intervine oboseala actionarii aceluiasi buton repetitiv, care ofera aceeasi reactie, doar ca din ce in ce mai puternica. In ambele cazuri relatia incepe sa se deterioreze si in multe din cazuri cazurilor se incheie violent. Cu cicatrici nevindecabile. 

Butoanele subconstiente actioneaza ca niste furtuni emotionale, care antreneaza in vartejul lor tot felul de rani, noi triggere, scenarii. Violenta lor actioneaza alte butoane si uneori e greu de imaginat la ce nivel de degradare umana si devastare emotionala sunt expusi participantii. In general, conditiile cele mai prielnice se afla in zona relatiilor domestice, sau a celor care implica interactiunea cu aceleasi persoane, zi de zi, multe ore pe zi. 

Actionarea frecventa a butoanelor face ca  raspunsurile emotionale sa devina atat de automate, incat uneori nici nu mai e nevoie de atingerea lor. La fel cum creierul stie sa citeasca si sa recompuna fraze intregi, chiar daca 70% din cuvinte sunt stalcite, la fel subconstientul nostru poate sa isi declanseze singur butoanele doar "imaginandu-si", sau daca doar "i se pare". Intensitatea izbucnirilor si violenta acestora e cu atat mai mare, cu cat mai joasa este vibratia emotiei, cum e de exemplu cazul furiei. 

De cate ori insa inainte de a reactiona, ni s-a intamplat sa ne oprim o secunda, sa eliberam mintea de zgomot, sa ne gandim la situatie dintr-o perspectiva rezonabil de obiectiva si totusi sa decidem sa izbucnim intr-o reactie violenta? Raspunsul nu poate fi altul: nici o data. Ni s-a intamplat insa, cu siguranta, macar o data, sa avem acces la acel moment in care am intampinat persoana din fata noastra care era rosie de furie si tipa din rarunchi, cu o tonalitate a vocii care parea extraterestru de calma. "Luptatorul cel mai bun, nu este niciodata furios", zice Lao Tzu.

De multe ori, ne intrebam cum putem totusi sa pastram spontaneitatea exprimarii emotiilor noastre si in acelasi timp sa ramanem intuitivi, calm si rationali? 

Cu cat mai mult vom folosi puterea vointei, nu pentru a ne impune violenta verbala in fata celuilalt, nu pentru a-l controla, nu pentru a-i demostra ceva, ci pentru a ne controla propriul subconstient dezlantuit si a-l supune constiintei noastre, cu atat mai mult ne vom putea increde in intuitie, cu atat mai mult spontaneitatea reactiilor noastre ne va duce in zone optime din punct de vedere emotional, in care descoperim curajul, increderea, bucuria, iubirea si va limita drastic iesirile emotionale necontrolate, care ne arunca intr-o extrema sau alta. 

Aceasta este inteligenta emotionala, care ne ajuta sa reactionam si sa raspundem inteligent chiar si la o actiune sau la cuvinte mai putin inteligente ale altora, oferindu-ne in acelasi timp cadou, calmul interior si puterea pe care nici logica rece, nici emotiile coplesitoare nu ni le pot oferi.

Fa-ti timp sa te opresti din cand in cand si sa te intrebi asa cum te-ar intreba un prieten bun... pur si simplu cum te simti. Raspunde-ti sincer si constientizeaza cum te simti. Daca simti tristete, furie, indoiala sau chiar entuziasm exagerat, euforie, ramai o clipa in liniste. Lasa emotiile sa se dizolve in tacerea ta.

Viata noastra de zi cu zi poate fi asemanata cu navigatul pe mare. Putem pluti in deriva, scapand controlul navei, in mijlocul furtunii,  sau putem sa navigam pe o mare calma cu exact atata vant, cat avem nevoie pentru viteza si pentru a controla directia. O furtuna emotionala te face in general sa esuezi si sa naufragiezi intr-un loc total diferit fata de unde ti-ai propus tu sa ajungi. In schimb, cand navighezi cu gratie pe o mare mentala calma, cu vantul optimismului in panze, sti exact directia in care e orientata nava si poti decide daca si unde sa acostezi, cat sa stai si unde vrei sa ajungi in final. In plus, placerea calatoriei iti va face atat soarele cat vantul, prieteni.

Photo credit: DeviantArt - Divair Laurindo Rosa, Brazil