De cate ori nu ne-am intrebat, stand in pragul indoielii, daca e bine sa facem intr-un fel sau in altul. Ambele variante aveau elemente pro-contra, unele rationale, solicitari sociale: cum ar trebui, cum s-ar cuveni, altele emotionale, care declansau sentimentul de vinovatie, de regret. Stand in mijlocul intersectiei, ambele drumuri pareau egal de valabile. Cu cat timpul trecea, hotararea devenea din ce in ce mai grea, dar si mai inevitabila.
Si totusi, cum putem sa evaluam doua optiuni, dintre care evident doar una reprezinta drumul nostru adevarat? Cum putem sa alegem varianta corecta, si sa nu mai pierdem vremea pe ulitele gresite ale alegerilor defectuoase? Cum putem sa ne pastram drumul drept si sa nu ne pierdem in cartiere incerte, in mijlocul unor straini pe care cu greu ii vedem facand parte din viata noastra. Exista oare vreo metoda?
In primul rand, avem cateva indicii clare. Pe care de multe ori, ne e usor sa le ignoram, nu stim sau nu credem ca e corect.
INTUITIA: Unul, primul, cel mai adevarat si care nu greseste e intuitia. Pentru a ne asculta intuitia, trebuie sa stim cand apare, sa avem incredere 100% in ea si sa o ascultam. Trebuie doar un strop de atentie si un strop de autoprezenta. Vocea intuitiei sau "gandul lui Dumnezeu" apare in primele fractiuni de secunda dupa momentul indoielii. Si reprezinta ceea ce simti fata de cele doua variante. Simti o strangere de inima, simti un NU sub forma unei pietre in stomac, a unei greutati in piept sau o durere inexplicabila in muschi? Atunci varianta respectiva, nu e pe harta ta? Dupa acest moment, apare inevitabil "vocea ratiunii" care incepe si analizeaza, introduce normele sociale, introduce asteptarile celorlalti, argumentele financiare, logica. Si pentru ca e aservita ego-ului, incepe sa construiasca o pledoarie similar avocateasca despre cum ar trebui sa alegi varianta pe care intuitia ta a respins-o. Si de cele mai multe ori, a reusit sa ne convinga, nu-i asa? Indiferent ca ai luat-o sau nu pe drumul propus de minte, nu te opune. Inseamna ca mai ai putin de asteptat pana cand vei fi pregatit sa mergi pe drumul principal. Remuscarile, impotrivirea, sa iti spui constant "ce slab am fost", "ce prost am fost" nu fac decat sa iti prelungeasca sederea pe ulitele laterale, intarind rezistenta ta la a fi tu insuti.
VINOVATIA: Un al doilea indiciu fara gres, este chiar vinovatia. Atunci cand te simti vinovat, ca nu simti cum se asteapta de la tine, e semnul cel mai clar, ca te afli in locul gresit. Sentimentul de vinovatie, e asemenea unei alarme care te avertizeaza ca trebuie sa pleci de acolo si in acelasi timp, ca undeva in trecut te-ai mintit. Nimeni nu e vinovat ca tu te simti vinovat. Insa, e semnul clar ca nu te afli pe drumul bun.
INDOIALA: La fel de relevant este un al treilea indiciu. Si anume: indoiala in sine, ezitarea, amanarea. De cate ori te surprinzi intr-una dintre aceste stari, vis-a-vis de optiune, poti fi sigur ca nu trebuie sa mergi pe calea aceea.
Si daca avem atatea instrumente, atatea indicii, cum de ne este uneori atat de greu sa alegem, sa decidem. Cum ne trezim atunci, de multe ori, alegand varianta cealalta de care nu eram siguri? E foarte simplu. Amintesc doar cateva cauze pe care ar fi bine sa le constientizam si sa le exploram.
LIPSA DE CONECTARE CU NOI INSINE: Lumea in care traim, ne-a invatat sa ne distragem singuri atentia de la ce simtim. In loc sa fim atenti la momentul intuitiei, mai bine ne verificam telefonul, emailul sau bantuim pe internet.
COMPLEXE DIN COPILARIE: Complexele de inferioritate pe care le-am achizitionat in copilaria frageda, fara sa stim, ne fac adesea sa nu valorizam ce simtim noi, ce vrem noi, ci submisivi, sa ne predam vointei altora, sfarsind prin a trai mutilati, chiar acceptand resemnati uneori ca asa e mai bine.
NATURA INVIZIBILA A INDICIILOR: In plus, ne e usor sa alungam propriile sentimente, sa negam ce simtim, sa luam intuitia in ras, pentru ca toate astea sunt invizibile, nu exista intr-un manual care poate fi consultat si care e acceptat de toata lumea. Spre deosebire de normele sociale care sunt "scrise" adanc de generatii si care au forta de a crea presiune, ce simtim noi, e doar in noi si uneori efortul de a sustine, de a sta drept si fidel sentimentelor noastre e mult peste senzatia ca vom dezamagi, ca vom fi condamnati, ca vom gresi, ca nu vom mai fi acceptati, iubiti, ca vom fi abandonati. Si in acel moment, gasim motivatia, argumentele si forta de a face ceva ce nu vrem. Reusim sa ne auto-convingem. Si sa ratacim pe un traseu care nu e al nostru, obositi, fara motivatie, depersonalizati si tristi. Pana cand intr-o zi vom avea curajul sa ne incredem intr-unul unul din cele trei instrumente interne de mare finete pe care le-am avut si le vom avea in permanenta acordate cu nordul nostru.
IN LOC DE CONCLUZIE
Atunci cand ne aflam intr-un loc strain si nu stim drumul, care e metoda cea mai simpla. La prima intersectie facem dreapta. Daca ne simtim din nou rataciti, mai facem o data la dreapta. Vi s-a intamplat si voua sunt convinsa si drumul cel bun a aparut la un moment dat, desi criteriul la dreapta, nu are nici o legatura cu logica. Si totusi functioneaza. De ce atunci cand ne aflam intr-o intersectie, si ambele drumuri ni se par la fel de valabile, unul argumentat emotional de ceea ce simtim, al doilea argumentat rational de ceea ce se asteapta de la noi, de ce sa nu facem la dreapta. Dreapta in acest caz inseamna emisfera dreapta, emisfera nestructurata, emisfera intuitiei care are legatura directa cu ce ne dorim, ce ne place, ce suntem cu adevarat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu