Omul si universul de langa tine

Fara sa te gandesti mai mult de un minut, spune zece lucruri despre ultimul om cu care ai vorbit fata in fata, astazi.

Cu ce era imbracat?  Culoare? Textura? Cum erau pantofii lui?

Ce culoare aveau ochii lui? Ce avea in mana? Era vesel sau trist? Preocupat sau binedispus?  

Te-ai simtit bine in prezenta lui sau abia asteptai sa plece? Ce te-a facut sa te simti asa?

Cu ce ai ramas dupa intalnirea cu el (senzatie, problema rezolvata, energie, lipsa de energie, nervi, stres, neplacere)?

Ce gesturi, ticuri sau expresii tii minte ?

Multe din intrebari sunt fara raspuns, nu-i asa?

Sau raspunsurile incep cu “parca”, “cred”, “daca nu ma insel”, “nu mai stiu”, urmate inevitabil de...“dar de ce?”. De ce ar trebui sa imi amintesc toate astea?

Dansul

Poate pentru ca e cel mai simplu mod de a verifica daca traiesti in prezent. Daca simti intradevar ca fiecare intalnire e menita sa iti imbogateasca viata. Sa te invete ceva despre tine, despre ceilalti. Despre acel moment.

E un schimb frumos. E ca un dans. Doi oameni care timp de cateva secunde, minute sau uneori chiar ore, se intalnesc intr-un punct din prezent si impartasesc aceeasi linie a timpului.

Daca erai atent poate observai ca omul respectiv are un pulover din lana de culoarea marului in parg, peste o camasa alba din bumbac, cu dungi fine si o pereche de blugi indigo. Ti-ar fi spus ca e un om cochet, modern, caruia ii place sa fie altfel; confortabil, nu se da in vant dupa conformisti, nu-i este teama ca va iesi prea tare in evidenta. Daca ai fi observat ca are ochii negri, in spatele lor ai fi stiut daca e odihnit, trist, stresat, vesel, cu capul in nori. Poate asta ti-ar fi atras atentia, si in loc astepti sa plece mai repede, ti-ai fi dorit sa afli ce il framanta. Sau sa te bucuri de bucuria lui si sa ii multumesti in gand ca pentru o secunda ti-a transmis-o si tie. Sau pur si simplu sa-l intrebi daca e bine, daca poti sa il ajuti cu ceva.

Te-ai simtit confortabil energizat pentru o clipa, scos din rutina lucrului pe care-l faceai? Atunci acel om avea sa iti spuna ceva, sa iti atraga atentia, sa te roage sa faci o pauza. Daca te-ai simtit inconfortabil, poate ar trebui sa te uiti in propria oglinda, sa vezi ce te-a facut sa pui acea bariera, de ce te-ai simtit agresat, intimidat, iritat sau nevoit sa te aperi de acel om.

Uitam adesea sa simtim, sa constientizam amprenta energetica pe care ne-o lasa o intalnire sau alta. Ne simtim bine si nu stim cui sa multumim, ne simtim rau si nu ne dam seama de ce. Uitam sa ne bucuram, nu stim sa ne aparam si mai mult, nu facem nimic pentru noi sau pentru celalalt.

Din acest frumos dans pe care il aveam de dansat, nu ramane nimic. Nu atasam intamplarii nici o emotie, sau daca o facem, ea arata ca un prêt, in piata, scris pe un carton rupt cu mana si murdar “Cartofi – 4 lei”.

Ce-ar fi, dupa fiecare intalnire, sa desenam o eticheta cu floricele si arabescuri, pe o hartie fina, ca cele care insotesc o cutie cu bomboane de ciocolata si sa o atasam cu drag. Astfel incat sa contina toata emotia intalnirii.

Ce-ar fi sa mergem in detaliu si sa aflam adevarata semnificatie a intalnirii pentru noi. Poate iti amintesti daca acel om ti-a zambit? Daca da, daca zambea atat cu ochii cat si cu tonul vocii …sau era acel zambet politicos in timp ce isi facea de lucru cu o hartie ; sau poate zambetul lui ascundea o poveste trista si ochii lui cereau ajutor.

E greu sa ne amintim, daca nu traim in prezent. Si suntem tristi si dezamagiti atunci cand ceilalti nu inteleg ce simtim cu adevarat, etichetandu-i drept superficiali si egoisti.

Dar noi? Cat din noi suntem dispusi sa investim in fiecare secunda petrecuta cu cineva? Cat respect, ascultare, lipsa de judecata, compasiune si intelegere? Cata acceptare? Putem sa ii primim pe ceilalti in secunda noastra asa cum sunt? Zgomotosi, expansivi, tristi, nepriceputi, timizi, agresivi, plini de prejudecati?

Sa intelegem ca in spatele fiecaruia se afla doi ochi care ii apartin tot lui Dumnezeu. Ca indiferent in ce punct de pe traseul lor se afla, ei au venit sa se intalneasca cu tine, sa iti intinda o mana sau sa iti ceara ajutorul, sa iti dezvaluie o fateta a vietii, sau pur si simplu sa iti ofere ceva asupra caruia sa poti reflecta si sa descoperi tu intelesul. Pentru tine.

Esarfa

La fel se intampla cu ceea ce facem, ce mancam, ce bem. De exemplu, mergem la o intalnire, bem o cafea sau un ceai, mancam o prajitura, iar la sfarsit daca cineva ne intreaba ce gust avea cafeaua, in cel mai bun caz ii raspundem ca a fost… buna. Ce am baut noi, insa ne poate oferi o infinitate de senzatii, daca am fi de accord sa dam putina atentie interactiunilor pe care le avem.

Cum ar putea arata intalnirea noastra cu o ceasca de cafea? Ar trebui sa fie exact ca intalnirea cu persoana iubita: o cescuta mica din portelan alb, cu o broderie fina si forma de floare; cafeaua fierbinte, densa, puternica, exotica, cu o textura catifelata si o aroma fina de scortisoara si nuca; un miros de boabe perfect prajite, aburind, care-ti trezea pofta de a calca descult pe nisipul fierbinte. O ceasca de energie, care m-a insotit mult timp dupa ultima inghititura, ca si cum as fi purta o esarfa din aroma ei plina de mister.

Spectacolul

La fel este atunci cand mancam. De cele mai multe ori, mergem cu cineva la masa, cu colegii de birou, cu prietenii sau la un “business lunch” si ne simtim datori sa discutam aceleasi subiecte anoste, superficiale, plictisitoare, interminabile. Sau ne asezam in fata televizorului sau a calculatorului si fara sa mai fie nevoie sa ne uitam in farfurie, mancam, in timp ce mintea noastra e pusa din nou la treaba.

A manca este o relatie la fel de intima si de subtila ca cea pe care o ai cu o persoana. Atunci cand mananci, TU, ca sistem , faci un schimb de energie cu mancarea, care este si ea un sistem si este si ea purtatoare de energie.

Poti alege sa descoperi si sa savurezi aromele si gusturile pe care ti le ofera sub, alimentele din farfuria ta. Poti sa le aranjezi frumos pe farfurie, pentru a fi si o bucurie vizuala sau poti sa le ingramadesti, una peste alta amestecand si obligandu-le sa isi piarda identitatea.

Poate fi o sarbatoare cand simti parfumul aromat de chimen sau verdele patrunjelului, compozitia crocanta si hidratanta a verzei si racoarea unei felii de rosie. Sau poti sa alegi sa nu iti amintesti nimic despre ce ai mancat pentru ca ai fost ocupat cu o emisiune la televizor, o conversatie de politete, stupida sau de umplutura, plictisitoare sau apasatoare. Te trezesti  atunci, la sfarsitul mesei, simtind un fel de bolovan in stomac. Ori pentru ca nu ai fost atent si ai mancat prea repede si prea mult, ori atmosfera a fost apasatoare si ai mancat mai mult de nevoie, fara sa fi atent la ce avea de oferit intalnirea ta cu mancarea, cea care era de fapt importanta.

Sa mananci in prezenta unui om sau a unor oameni cu care nu te simti in largul tau, care te agaseaza, te plictisesc, te fac sa te simti incordat, stingher sau apatic, iti poate face mult mai mult rau decat daca nu ai manca deloc. Toata energia negativa pe care acesti oameni o transmit, se imprima in mancare, iar tu te vei resimti efectele. Din pacate, am ajuns sa ne obisnuim cu aceasta senzatie, dupa masa.

Mancarea ar trebui sa ne ofere acelasi tip de experienta ca cea descrisa mai sus, in cazul cafelei. Mancam pentru a primi energie. Mancam pentru a ne bucura de bogatia de gusturi si arome pe care natura ni le ofera cu atata generozitate. Nucsoara, coriandru, busuioc, chimen, nuci, stafide, struguri, rodii, morcovi, somon, marar, piper, vanilie, mar, ceai, scortisoara, patrunjel, fistic, migdale, caju, castane, orez, capsuni, portocale, praz, ardei, masline, lime si cate milioane de produse ale pamantului ne stau la indemana. Fiecare cu aroma si finetea lui. Fiecare imbracat cu o alta textura si culoare. Pentru a-ti oferi un spectacol complet tuturor simturilor. Am fi mult mai sanatosi si plini de energie, daca am alege sa experimentam luatul mesei ca pe o intalnire a noastra cu ce ne ofera natura. Sa primim darurile ei, sa ne bucuram de ele si la sfarsit sa multumim ca au venit la intalnirea cu noi. In acel moment si ne-au daruit energia, aroma si parfumul lor. Noua.

Semnatura

De ce ne plac prajiturile facute in casa de mama? Fata de cele de la cofetarie care par mult mai aratoase si gustoase? E simplu. Pentru ca fiecare obiect poarta semnatura energetica a celor prin mainile caruia a trecut. Mama a pus in reteta ei toata dragostea, a pus zambetul si priceperea ei, caldura si grija ei. La cofetarie, poate cea care a pregatit-o era suparata, in plus prajitura a stat in vitrina prin fata careia s-au perindat alte sute de oameni, toti cu grijile si nemultumirile lor, iar persoana care ne-a servit parea o banda rulanta de impachetat si incasat, cu o privire de gheata si voce de bancomat. Toate astea au venit pachet odata cu prajitura noastra. Iar noi am mancat-o, preluand toata incarcatura energetica pe care am primit-o odata cu ea.

Acum si aici

Nu ne costa nimic sa ne investim atentia in toate intalnirile noastre.

Sa ne deschidem ochii mari, sa ne lasam uimiti de un frumusetea unui zambet de copil, de harta cu riduri de pe fata unui bunic, de caldura unui gest, de minunatia unui peisaj de munte, de visarea la care ne invita un tablou, de atingerea unui fulg de zapada, de umezeala cetii sau de fierbinteala unei raze de soare, de zborul unui puf de papadie, de adierea vantului sau plansul unei chitari.

In fiecare moment, avem sansa unei intalniri cu omul sau universul de langa noi. Cu o poveste. Acum si aici.