Impression Management (2)

Nu e nimic rau in a vrea sa arati partile tale frumoase si bune, si sa ascunzi ceea ce e mai putin placut vederii. Nimeni nu vrea sa vada partea ta intunecata.

Si totusi, poate fi destul de obositor sa fi manager tot timpul. Manager al tuturor impresiilor pe care ceilalti le au despre tine. La un moment dat, cineva te va prinde cu garda jos, sau, si mai probabil, iti va inscena un zvon sau va picta o imagine in care chipul tau va parea desprins dintr-o pictura de Hieronymus Bosch (celebru prin accentuarea unei trasaturi umane, de obicei grotesti). Nu conteaza modul in care lectia se va intoarce la tine. De obicei, se va intoarce atunci cand esti chiar nevinovat si va masca prin revolta pe care o simti, adevarata semnificatie a „notei de plata”.

Si daca acest joc al managementului impresiilor este unul periculos sau obositor, mai ales atunci cand diferenta pe care o afisam, este mare, comparativ cu realitatea noastra interioara, ce ne ramane de facut?

Congruenta

Ne ramane sa ne intoarcem la matematica elementara. Si sa descoperim cu bucurie ca notiunile abstracte care ne-au “chinuit” copilaria, se aplica in domenii considerate opuse, nu? Psihologie,filosofie, coaching,  dar mai mult, se aplica in viata noastra de zi cu zi.

Va amintiti nu-i asa conceptul de congruenta din geometrie? Două figuri care au aceeași formă și mărime, dar poziții diferite, sunt congruente. Cu alte cuvinte, din orice unghi am fi vazuti, in orice domeniu ni s-ar auzi vocea, oriunde am aparea, orice fateta a noastra ar trebui sa ne exprime astfel incat noi sa fim aceeasi, egali cu noi insine. Sa fim echivalenti cu noi. Tot timpul. Atentie! Nu e de ajunsa sa fim de aceeasi forma, dar de simensiuni mai mici sau mai mari. Nu. Trebuie sa fim exact la fel cu ceea ce vad ceilalti.

Suntem congruenti atunci cand totul se potriveste la noi. Cand cineva din exterior primeste un mesaj armonios. Nu frumos. Un mesaj in care elementele nu se contrazic intre ele. Cand expresia fetei, tonul vocii, gesturile si continutul discursului nostru spun acelasi lucru. Indiferent ca suntem veseli, tristi, preocupati sau fericiti. Cand suntem noi insine. Cand suntem autentici. Atunci suntem congruenti.

Iata cateva din cele mai frecvente greseli pe care le facem pentru a ne pastra imaginea:

1.    Nu spunem ce gandim. Pentru a nu-l supara pe cel din fata noastra. Aici intervine tacerea interpretata din partea celuilat ca fiind un fel de aprobare. Zambetul politicos, cand colturile gurii o iau in sus, in timp ce expresia ochilor ramane fidela parerii noastre reale.

2.    Nu vrem sa parem ca nu am inteles. Similara cu teama de a nu pune intrebari pentru a nu parea ca esti prost. Preferam sa lasam impresia ca stim despre ce e vorba si aprobam, dand usor din cap, in timp ce expresia fetei spune clar ca totul e neclar.

3.    Vrem sa limitam o interactiune. Preferam atunci sa dam impresia ca suntem de acord, pentru a evita o discutie in contradictoriu, care ar putea avea ca efect deteriorarea relatiei noastre cu interlocutorul. Da, da...e ceea ce spunem, in timp ce totul transmite din noi ”Da’ de unde!”

4.    Aprobam complimentele exagerate ale celorlati, chiar daca stim ca suntem mai putin decat spun ele. Ne lasam flatati si ne simtim bine ca aparem intr-o lumina mai buna decat am fi sperat. Mai mult, ne intrebam daca nu cumva chiar asa este. Si pornim cu imaginea noastra rozalie din acel punct mai departe. Transformam complimentul in imagine, adaugand un efect de stralucire. E ca atunci cand iti alegi fotografia in care arati cel mai bine, chiar daca intre timp ai facut rost de niste cearcane sau riduri.

5.    Spunem lucruri interesante fara sa le intelegem. Opinii, pareri, citate, luate de la altii (celebri sau nu), le transmitem mai departe, fara sa le intelegem sau scotandu-le din context. Vom parea interesanti daca nivelul pe care comunicam ramane cel superficial. Cu totul altceva este atunci cand rezonezi cu un articol, cu un citat, cand atinge ceva in tine care exista deja. Documentat sau nu, atunci cand ai inteles, nu te mai poate pune nimeni in incurcatura.

6.   Gandim ceva, spunem exact pe dos. Se intampla des in relatiile cu superiorii, colegii sau chiar subordonatii. Se intampla cu prietenii, cu rudele, cu necunoscutii. Nu vrem sa le ranim sentimentele, sa le retezam aripile sau sa ii facem sa ne urasca. De acord. Suntem animale sociale, nu? Si cum ramane cu ce simtim noi cu adevarat? Le facem intradevar un bine, lasandu-i sa creada ca ii aprobam?

7.   Spunem sau facem ceva pentru ca asa trebuie. Mai mult decat atat ne gasim o mie de argumente, cum ca ar fi si bine. Sa pastram o relatie care pare perfecta din exterior, sa facem intr-un anume fel pentru ca asa ni s-a spus. Sau pentru ca astea sunt conditiile pentru a obtine aprobarea sociala. Pentru ca nu suntem de capul nostru. Si mintea, saritoare, ne ajuta imediat: e chiar mai bine asa. Desi nodul din gat sau piatra din stomac, ne spune ca parca ar fi exact invers.

8.    Ne proiectam dorintele si aspiratiile asupra celorlati. As vrea ca tu sa fi modelul meu, omul in care sa am incredere 100%, sa stiu ca m-am asociat cu integritatea si sinceritatea insasi. Nu tin cont ce vrei tu, pentru mine asta esti. Ti-am facut contract de colaborare si iti spun ce trebuie sa faci, cum trebuie sa fi ca eu sa pot sa imi mentin increderea in tine. Si ai grija, in cazul in care strici imaginea pe care am creat-o in mintea mea despre tine, o sa ma dezamagesti profund si vei suporta consecintele furiei mele. Cat de egoisti sa fim sa le cerem celorlalti sa se aseze in „Patul lui Procust” pe care noi l-am pregatit cu atat grija in mintea noastra pentru ei? Si mai pretindem ca ii si iubim.

9.    Ne cautam si ne stabilm reperele doar in exterior. Suntem zilnic bombardati cu informatii si imagini ale oamenilor de succes. Domnisoare care la douazeci si sapte de ani, conduc afaceri internationale, fac multi bani si au mii de conexiuni cu oameni importanti. Domni care ne privesc din spatele costumelor Armani cu un zambet pe care scrie CEO, la doar treizeci de ani. Hmm, ce facem atunci? Ne uitam in buletin, si daca scrie ceva peste treizeci, ne dezumflam brusc si constatam ca valoarea noastra la bursa de succes, a scazut brusc. Ne spunem ca numai la programul rabla mai putem avea succes. Si ne scadem propriile standarde. Ne multumim cu putin, pentru ca nu-i asa, nu meritam mai mult. Sau incercam sa devenim un surogat al acestor modele, sa facem rost de 500 de conexiuni pe LinkedIn sau 10000 pe Facebook si cautam sa fim promovati intr-o multinationala pana la fotografia cu modelul nostru de succes. Dar daca noi avem talent la pictura? Sau la poezie? Sau la visare? Ei bine, nu conteaza! Il ingropam. Facem o inmormantare intima, fara sa spunem nimanui si fara sa ne strigam plansul dupa ceea ce ne face cu adevarat placere. Imaginea model arata prea bine.

10. Umplem sticla cu pietris si nisip si nu mai avem unde sa punem pietrele mari. Va amintiti nu-i asa, imaginea cu viata noastra ca un pahar imens de sticla in care punem pietrele mari, lucrurile importante – familia, prietenii, pasiunile noastre si apoi presaram cu pietre din ce in ce mai mici pana la nisip: munca (in cazul in care este diferita de pasiune), chestiile obligatorii, jocul social, jocurile de noroc, cunoscutii, amicii, relatiile din interes, navigatul pe internet doar pentru a ne umple timpul. La sfarsit vom avea un castel de nisip si nu o ikebana.

11.  Facem lucruri fara sens pentru noi. Facem shopping si vitrining, doar ca sa fim la moda sau sa fim vazuti in mall. Facem act de prezenta la intalniri sociale, doar ca sa fim vazuti in preajma celor importanti. Impartim complimente, asteptand sa se intoarca la noi privilegii. Facem si ne purtam asa cum se asteapta ceilalti de la noi, cum da bine, cum face toata lumea. Pierdem semnificatiile pe care lucrurile si oamenii le au pentru noi. Si ne trezim intr-o buna zi intrebandu-ne „care este drumul meu?” „cine sunt eu?” si „ cine sunt toti strainii astia din jurul meu?”.

Nu uitati ca domnisoara sau domnul din fotografie, s-ar putea sa ajunga acasa la ora zece seara, cautand cu o fata haituita ceva de mancare la un supermarket, uitandu-se cu spaima in jur sa nu fie recunoscuti. Nu uitati ca viata modelelor din poze, nu este atat de roz cum va imaginati. In spatele figurilor de succes si a banilor, sunt tot niste oameni care poate s-au refugiat de problemele si inadaptarile lor personale sau care nu mai au viata personala.

Fiecare om are o valoare intrinseca. Care nu e cotata pe Wall Street ci la bursa personala. Conteaza cum ii influentezi pe cei din jurul tau, cat timp din viata iti petreci simtindu-te bine cu tine si cu ceilalti. Cat din tine daruiesti cu adevarat lumii. Indiferent sub ce forma. Indiferent cat de neinsemnat pot parea, masurate cu ruleta succesului social, un gest, un cuvant, o privire, o imbratisare, un gand, o ora petrecuta pictand, scriind, cantand sau povestind, acestea sunt cele care conteaza la bursa personala.

De cate ori nu sunteti congruenti cu voi, si sunteti tentati sa trisati fata de voi insiva, oricat de putin, in relatia voastra cea mai apropiata, in orice relatie, sau in orice faceti, in acel moment in care nu ati ascultat de vocea voastra interioara (e adevarat ca trebuie sa fiti foarte atenti, mintea are statie de sonorizareJ), ati semnat practic o foaie prin care consimtiti ca acea lectie sa va mai fie predata o data. Bineinteles, ea nu se va intoarce in acelasi fel la voi. Va incerca alte metode, se va intoarce prin alti mesageri si in cu totul alte situatii. Dar se va intoarce, si intr-o buna zi, nu veti mai avea unde sa evadati sau sa fugiti. Va veti aseza atunci, din nou, cuminti, in banca din clasa a V-a sau a VI-a si veti invata congruenta.

Fiti voi insiva. Nu aveti cum sa gresiti.