Cat de mult comunicam?

Sunt infinite modurile in care comunicam. Verbal, vizual, auditiv, senzorial, emotional, kinetic, psihic si spiritual. In orice mod ne-am exprima, comunicam pentru a ne conecta unii cu altii. De-a lungul vietii, nu avem nici o pauza de la comunicare. Nu prea ne luam concediu. Caci si tacerea spune intordeauna ceva despre noi. 

Comunicam cu toata fiinta noastra. Comunicam prin cuvinte. Dar prin cuvinte, ascundem la fel mult. Comunicam prin gesturi. Uneori adaugand forta cuvintelor, alteori doar pentru a le contrazice. Comunicam prin mimica. Si rareori constientizam ca este cea mai directa si expresiva forma de a ne spune parerea. Mimica, gesturile fetei, daca le putem spune asa, sunt mai degraba legate cu inima decat cu mintea. Si de aceea, sunt mai greu de controlat. Sau sunt mai greu de mentinut o perioada mai lunga. Daca simti pe dos fata de ceea ce vrei sa arati, zambetul se transforma in rictus, si muschii sunt trasi efectiv catre in jos. 

Comunicam cu privirea. Pierduta sau intrebatoare. Sfredelitoare ca un burghiu sau calda ca o mangaiere. Privirea poate fi un bisturiu taios, sau o invitatie la dragoste. Privirea poarta uneori mai multa energie decat cuvintele. Fie furie, fie blandete, privirea conecteaza sufletele cel mai usor. 

Comunicam prin postura. Cand suntem abatuti, tindem sa stam si sa mergem cocosati. Cautam cu privirea mai mult in pamant, decat in ochii celorlati. Iar cerul ni se pare greu de privit. Cand suntem fericiti, barbia e indreptata in sus, privirea zburda, zboara, e puternica si exprima siguranta. 

Comunicam prin hainele si stilul pe care il alegem. Uneori suntem neglijenti, grabiti si incropim la repezeala un asorteu. Alteori avem atata nevoie ca hainele sa ne apere si sa ne ascunda, incat le acordam exagerat de multa atentie. Uneori lasam hainelor intreaga grija a comunicarii. Alteori hainele noastre cer multa atentie si dragoste. Recunosti oamenii liberi si activi, prin faptul ca nu ai neaparat timp sa le remarci hainele. Ceea ce sunt ei comunica suficient. 

Comunicam prin cat de apasat mergem sau vorbim, cat de drepti stam, cat dam din maini, cat de mari facem pupilele, cat ridicam sprancenele, cum ne pocnim degetele, cat ne miscam picioarele, cat cascam, cat de tare vorbim, cat ne tremura vocea, cate ticuri avem, cat de atenti suntem, sau cat vrem sa parem, cat ne obosim sa mimam interesul sau entuziasmul, cat timp petrecem uitandu-ne inapoi, in oglinda, in curtea vecinului, in ochii celorlalti, cat de insistenti suntem, cat de curiosi, veseli sau tristi. 

Comunicam prin ganduri. Gandurile calatoresc si poarta energie, exact ca si atingerile. Ne conectam uneori milioane de oameni o idee dintr-un gand scris. Ne gandim la ceva si observam ca gandul a ajuns mai repede si mai exact decat o scrisoare recomandata. 

Comunicam in spirit. Dincolo de ganduri, dincolo de cuvinte si gesturi, la un alt etaj, spiritul are agenda lui de calatorii, intalniri si conversatii. El ne ghideaza usor pasii catre urmatoarea strada, urmatorul om, urmatoarea intamplare.

Comunicam in fiecare nanosecunda a noastra. Suntem niste emitatori de frecvente, interceptati de cei care recunosc limbajul nostru. Deschid "radioul" si aud muzica preferata. Sau nu ne plac, ne inchid si cauta o alta frecventa. Un alt emitator.

Ne simtim atat de mult in control. Si in realitate suntem atat de transparenti. Orice vrem sa aflam despre celalalt, e in fata noastra. Disponibil intotdeauana. Cantitatea de informatie si calitatea descifrarii, insa, depind numai de deschiderea noastra. De interesul nostru, de motivatia noastra, de nivelul nostru de dezvoltare. Cunoastem atat cat suntem dispusi sa cunoastem. Aflam atat cat suntem pregatiti sa aflam. Primim atat cat loc facem sa primim. 

Avem la dispozitie tot ce ne trebuie pentru a fi conectati: telefoane, internet, retele sociale. Si totusi, nu ne invata nimeni ca a fi conectat inseamna a fi prezent in prezent, cu totul, cu mintea, cu sufletul, fizic, constient de ceilalti, constient de ce e in jur: natura, familie, comunitate si constient de tine. De ce simti. Dar pentru asta, ai nevoie sa stii sa iti inchizi vocile si zgomotul din minte, asa cum inchizi un telefon mobil. Abia apoi te poti conecta la frecventele pe care oamenii comunica, si nu doar la cele aparente si voite ci la cele subtile care vin mai din profunzime.

Caci daca stau bine si ma gandesc, ziua este o intersectie de suflete. Unele grabite, altele care au venit sa stea, altele locuiesc acolo, unele cu bagaje, altele cersesc, unele infometate si insetate, altele linistite. Se petrec si se ating intre culorile semaforului. Pe verde. Poate isi inmaneaza mesaje. Apoi se face rosu si ziua se incheie. Iar maine, intr-o alta intersectie...

Managementul propriilor decizii

De cate ori nu ne-am intrebat, stand in pragul indoielii, daca e bine sa facem intr-un fel sau in altul. Ambele variante aveau elemente pro-contra, unele rationale, solicitari sociale: cum ar trebui, cum s-ar cuveni, altele emotionale, care declansau sentimentul de vinovatie, de regret. Stand in mijlocul intersectiei, ambele drumuri pareau egal de valabile. Cu cat timpul trecea, hotararea devenea din ce in ce mai grea, dar si mai inevitabila. 

Si totusi, cum putem sa evaluam doua optiuni, dintre care evident doar una reprezinta drumul nostru adevarat? Cum putem sa alegem varianta corecta, si sa nu mai pierdem vremea pe ulitele gresite ale alegerilor defectuoase? Cum putem sa ne pastram drumul drept si sa nu ne pierdem in cartiere incerte, in mijlocul unor straini pe care cu greu ii vedem facand parte din viata noastra. Exista oare vreo metoda? 

In primul rand, avem cateva indicii clare. Pe care de multe ori, ne e usor sa le ignoram, nu stim sau nu credem ca e corect.

INTUITIA: Unul, primul, cel mai adevarat si care nu greseste e intuitia. Pentru a ne asculta intuitia, trebuie sa stim cand apare, sa avem incredere 100% in ea si sa o ascultam. Trebuie doar un strop de atentie si un strop de autoprezenta. Vocea intuitiei sau "gandul lui Dumnezeu" apare in primele fractiuni de secunda dupa momentul indoielii. Si reprezinta ceea ce simti fata de cele doua variante. Simti o strangere de inima, simti un NU sub forma unei pietre in stomac, a unei greutati in piept sau o durere inexplicabila in muschi? Atunci varianta respectiva, nu e pe harta ta? Dupa acest moment, apare inevitabil "vocea ratiunii" care incepe si analizeaza, introduce normele sociale, introduce asteptarile celorlalti, argumentele financiare, logica. Si pentru ca e aservita ego-ului, incepe sa construiasca o pledoarie similar avocateasca despre cum ar trebui sa alegi varianta pe care intuitia ta a respins-o. Si de cele mai multe ori, a reusit sa ne convinga, nu-i asa? Indiferent ca ai luat-o sau nu pe drumul propus de minte, nu te opune. Inseamna ca mai ai putin de asteptat pana cand vei fi pregatit sa mergi pe drumul principal. Remuscarile, impotrivirea, sa iti spui constant "ce slab am fost", "ce prost am fost" nu fac decat sa iti prelungeasca sederea pe ulitele laterale, intarind rezistenta ta la a fi tu insuti. 

VINOVATIA: Un al doilea indiciu fara gres, este chiar vinovatia. Atunci cand te simti vinovat, ca nu simti cum se asteapta de la tine, e semnul cel mai clar, ca te afli in locul gresit. Sentimentul de vinovatie, e asemenea unei alarme care te avertizeaza ca trebuie sa pleci de acolo si in acelasi timp, ca undeva in trecut te-ai mintit. Nimeni nu e vinovat ca tu te simti vinovat. Insa, e semnul clar ca nu te afli pe drumul bun.

INDOIALA: La fel de relevant este un al treilea indiciu. Si anume: indoiala in sine, ezitarea, amanarea. De cate ori te surprinzi intr-una dintre aceste stari, vis-a-vis de optiune, poti fi sigur ca nu trebuie sa mergi pe calea aceea.

Si daca avem atatea instrumente, atatea indicii, cum de ne este uneori atat de greu sa alegem, sa decidem. Cum ne trezim atunci, de multe ori, alegand varianta cealalta de care nu eram siguri? E foarte simplu. Amintesc doar cateva cauze pe care ar fi bine sa le constientizam si sa le exploram.

LIPSA DE CONECTARE CU NOI INSINE: Lumea in care traim, ne-a invatat sa ne distragem singuri atentia de la ce simtim. In loc sa fim atenti la momentul intuitiei, mai bine ne verificam telefonul, emailul sau bantuim pe internet. 

COMPLEXE DIN COPILARIE: Complexele de inferioritate pe care le-am achizitionat in copilaria frageda, fara sa stim, ne fac adesea sa nu valorizam ce simtim noi, ce vrem noi, ci submisivi, sa ne predam vointei altora, sfarsind prin a trai mutilati, chiar acceptand resemnati uneori ca asa e mai bine. 

NATURA INVIZIBILA A INDICIILOR: In plus, ne e usor sa alungam propriile sentimente, sa negam ce simtim, sa luam intuitia in ras, pentru ca toate astea sunt invizibile, nu exista intr-un manual care poate fi consultat si care e acceptat de toata lumea. Spre deosebire de normele sociale care sunt "scrise" adanc de generatii si care au forta de a crea presiune, ce simtim noi, e doar in noi si uneori efortul de a sustine, de a sta drept si fidel sentimentelor noastre e mult peste senzatia ca vom dezamagi, ca vom fi condamnati, ca vom gresi, ca nu vom mai fi acceptati, iubiti, ca vom fi abandonati. Si in acel moment, gasim motivatia, argumentele si forta de a face ceva ce nu vrem. Reusim sa ne auto-convingem. Si sa ratacim pe un traseu care nu e al nostru, obositi, fara motivatie, depersonalizati si tristi. Pana cand intr-o zi vom avea curajul sa ne incredem intr-unul unul din cele trei instrumente interne de mare finete pe care le-am avut si le vom avea in permanenta acordate cu nordul nostru. 

IN LOC DE CONCLUZIE

Atunci cand ne aflam intr-un loc strain si nu stim drumul, care e metoda cea mai simpla. La prima intersectie facem dreapta. Daca ne simtim din nou rataciti, mai facem o data la dreapta. Vi s-a intamplat si voua sunt convinsa si drumul cel bun a aparut la un moment dat, desi criteriul la dreapta, nu are nici o legatura cu logica. Si totusi functioneaza. De ce atunci cand ne aflam intr-o intersectie, si ambele drumuri ni se par la fel de valabile, unul argumentat emotional de ceea ce simtim, al doilea argumentat rational de ceea ce se asteapta de la noi, de ce sa nu facem la dreapta. Dreapta in acest caz inseamna emisfera dreapta, emisfera nestructurata, emisfera intuitiei care are legatura directa cu ce ne dorim, ce ne place, ce suntem cu adevarat.