Cadoul fiecarei dimineti

Sunt perioade in care graba ne este refuzata. Perioade in care ideile sunt inca verzi si acrisoare. Cand nerabdarea noastra e atat de pusa la incercare, incat ne arde pielea de pe dinauntru. Cand ne-am grabi, dar universul are ritmul lui. Pe care ni-l impune uneori cu forta. 

Si sunt perioade cand timpul ne e prieten. Daca acest inceput de an a fost putin mai lent, e timpul sa iesim din incetinire. Nu doar cu vointa noastra, dar si cu bunavointa astrelor. 

E timpul ca in urma pasilor nostri, sa ramana rezultate. Etape parcurse, proiecte dragi sufletului nostru care merg catre finalizare. Momente de claritate ce ridica ceata de pe situatii incerte. 

In cadrul acestor perioade mai mari, avem insa intotdeauna la dispozitie, un ciclu scurt de 24 de ore, care ne-a fost dat pentru a face obiectivele de durata, mai usoare. Pentru a imparti o dorinta de-a noastra, in etape mai scurte si mai potrivite cu organismul nostru. Pentru ca cineva, mai sus, sa se asigure ca ne reinnoim si ne refacem fortele suficient, pentru a nu ne consuma si distruge integral. Pentru ca fiecare zi sa se reinnoade in progres. 

Imagineaza-ti fiecare zi, ca pe un vas de sticla cu apa curata, transparenta. Fiecare zi este o infuzie de energie proaspata. O sansa de a spala credinte vechi, obiceiuri nefolositoare si de a ne reinnoi. Este o resursa pe care o primim pentru a ne transforma.

Ce facem noi, in fiecare dimineata? Ne trezim cateodata cu ganduri de ieri. Si tragem in apa curata, murdaria zilei de ieri. Ne revin gandurile negre, auto-criticile, nemultumirile, judecatile, ingrijorarile, scenariile si le dizolvam pe toate, in apa noastra noua, pana cand aceasta devine inchisa la culoare, neagra si opaca. Apoi, pentru ca ne dorim totusi, sa facem ceva cu ziua noastra, ne apucam harnici si turnam ganduri roz, pozitive, incepem proiecte frumoase bleu, muncim si trudim rosu si turnam cate culori ne lasa pe noi creativitatea unei zile, in aceasta balta neagra, pregatita de cu dimineata. 

Seara, inainte de culcare, ne uitam in vasul nostru si surpriza... Nu vedem culori. Nu se vede decat culoarea neagra. Nemultumiti, ne auto-bombanim, dand mintii imagini negative pe care sa le imprime bine-bine in timpul noptii, astfel incat, a doua zi dis-de-dimineata, sa avem material negru numai-bun-de-dizolvat in apa proaspata.

Cum ar fi insa, daca fiecare zi am privi-o cu enorm de mare bucurie si respect? Daca ne-am putea imagina ca fiecare zi este un pahar de potential infinit, pe care noi il primim cadou, cu fundita, in fiecare dimineata cand pleoapele noptii se ridica si lumina se ofera sa ne transpuna ideile, privirile, culorile, in fapte si sa le trasnporte unde vrem noi? Cum ar fi daca de bucuria acestei prospetimi, am fi dispusi sa observam si sa prindem gandurile negre, care vor sa se scalde in ziua noastra nou-nouta si sa le trimitem la plimbare, fara judecata, fara forta, invitandu-le pur si simplu sa plece? Cum ar fi daca nu le-am mai da atentia si puterea sa ne consume energia, pe care o primim cadou, cu atata generozitate, in fiecare dimineata? Si am pastra dimineata pentru a o sadi cu intentia, cu binecuvantarea si cu recunostinta noastra. Daca langa fiecare intentie am investi o fapta de culoare potrivita. Cum ar arata acel moment al serii cand am admira cu piosenie, creatia zilei? Cum ar arata acel moment de dinainte de culcare, neintinat de critici si nemultumiri, ci imbaiat in recunostinta si multumire. 

Tine doar de noi sa transformam potentialul fiecarei zile intr-un camp numai bun de sadit cu noi posibilitati. Tine doar de noi, sa dam la o parte buruienile si sa pregatim terenul. Iar atunci cand universul ne ajuta si el, roadele cresc sub atentia si dragul faptelor noastre. Adevarata noastra putere sta in capacitatea noastra, a fiecaruia, de a lucra cu energia. Cu energia intentiei, cu energia gandului, cu energia vointei, cu energia faptei, cu energia implinirii, cu energia recunostintei.

Poate ca nu ne invata nimeni, cat suntem de puternici. Poate nu apar anunturi repetate la televizor, sau nu afiseaza nimeni panouri imense care sa ne convinga cata putere avem. Si totusi, indiferent ce credem noi, fiecare dimineata, vine negresit cu pachetelul de lumina si ne aseaza la picioare, fara sa ne ceara nimic in schimb, o zi intreaga si imaculata.

Schimburi si reactii chimice

Se intampla tot mai des, ca oamenii sa uite unii de altii. Semnificatia gesturilor, a darurilor, a pierdut foarte mult din profunzime si importanta. Intalnirile se petrec in fata usii sufletelor si nimeni nu se mai invita inauntru. Intalnirile se petrec in zona de suprafata. Ne facem cadouri in graba, pentru ca uitam unii de altii. Uitam ca un cadou, este un schimb. Cadoul, este dorinta ta de a-i face o bucurie celuilalt. Este parerea ta despre acea relatie. Cadoul este o parte din tine, in care cel care il primeste se regaseste si el. E un loc comun. Este chiar legatura dintre doi oameni. Este locul de la intersectia a doua universuri. Ceea ce uitam adesea, este ca nu doar cadourile aniversare intra in categoria acestor schimburi. 

In fiecare moment, in fiecare zi, suntem angajati in acest joc daruiesc-primesc, cu fiecare om intalnit, cu fiecare incapere in care am intrat. Modul in care aratam, starea de calm sau agitatie in care ne aflam, cantitatea de prezenta pe care putem sa o oferim acelui moment, trena noastra de ganduri si culorile acesteia, tonul vocii, limbajul corpului, armonia gesturilor, deschiderea, toate acestea fac parte din schimb. Fac parte din ceea ce noi aducem pentru a oferi acelei interactiuni. 

Poate fi o simpla privire. Un simplu zambet. O imbranceala involuntara, urmata de suieratul vorbelor printre dinti sau de un zambet care cere scuze in numele stapanului. Cand intalnim un om intunecat de ganduri, intunericul din ochii lui ne va afecta si pe noi. Un om agitat, va transfera asupra noastra din miscarea lui haotica. Un om nervos, va incarca aerul cu electricitate si tensiunea o vom resimti peste tot in jurul nostru. 

Transportam starile noastre peste tot unde mergem si le depozitam in bratele celorlalti, in incaperile publice, in birouri, in cafenele in toate locurile unde interactionam cu ceilalti. In schimbul pe care il facem cu ceilalti, aducem si "daruim", de cele mai multe ori fara sa constientizam, si reziduurile si gunoaiele emotiilor noastre. Aducem negarile, defensivele, nesigurantele noastre. Si acestea vor sta ca un nor deasupra capetelor noastre, asteptand primul fir de praf din aer, pentru a declansa o descarcare emotionala si/sau verbala. Plecam de la aceste schimburi si noi si ceilalti, epuizati, descarcati, cu o energie stranie, grea, neplacuta.

Alteori, intalnim oameni care impart lumina cu simpla lor prezenta. Ne miram ca ei ne pot schimba starea doar fiind, prin ceea ce rad, prin ceea ce spun, prin simpla lor prezenta. Suntem surprinsi placut, ca ei gasesc si declanseaza in noi, resorturi energetice pe care le simtim imediat. Constiinta se inalta, energia noastra devine clara si luminoasa, usoara, creativa, de buna calitate. Schimbul se produce natural, firesc, constructiv si are mereu o directie catre ceva mai bun. Ne despartim de ei cu greu si ducem cu noi mult timp, amprenta acestei stari. Simtim cum intreaga fiinta si aerul din jurul nostru au fost purificate si cineva ne-a pus un zambet pe fata. Compozitia chimica a celulelor noastre pare sa fie alta. Nu ne mai doare nimic, greutatile sau problemele pe care le aveam, au disparut in undeva fundal. In schimb totul in jur ni se pare frumos. Entuziasmul nostru e molipsitor. 

Intre noi oamenii, au loc reactii chimice complexe. In laboratorul sofisticat al organismului uman, exista senzori care detecteaza urgent "substanta" cu care ne intalnim, intentiile cu care e impregnata si starea ei. Ne place sau respingem pe cineva, in primele zece secunde de interactiune. Statistic vorbind, aceasta sentinta se valideaza, in multe dintre cazuri, si la sfarsitul interactiunii. De aceea, incercati sa limitati, sau sa va protejati atunci cand simtiti ca cel din fata voastra a venit la "intalnire" imbracat cu ganduri murdare sau intunecate. Daca norul deasupra capului sau, e gata sa arunce cu tunete si fulgere, iar atmosfera se incarca cu tensiune. Daca schimbul pentru el, inseamna monolog si inventarierea propriilor frustrari si nesigurante. 

Faceti-va un obicei din a va cotrola "tinuta energetica" cand va treziti , cand iesiti pe usa, inainte si dupa fiecare interactiune. Verificati daca nu cumva cineva a varsat pe voi din nemultumirile lui. Amintiti-va ca reactia voastra la ce varsa altii, depinde doar de ce se afla deja in interiorul vostru. Si cautati-i pe aceia pe care va incanta sufletul, va lumineaza privirea, va ridica greutatile de pe umeri si va monteaza aripile. Cautati-i pe aceia care in loc sa va invite la o tranta, va invita la un zbor.  

Photo credit: Ingrid Oliphant