Valoarea timpului

Nu mai e nici un secret faptul ca timpul nu este linear. Ca uneori curge cu viteza uluitoare, alteori  este dens, si consistent. Dar ce este pana la urma timpul? In ce consta si cum se masoara valoarea timpului? De ce uneori devine amenintator, iar alteori e prietenul nostru si nu am vrea sa-i mai dam drumul?

Timpul a fost inventat pentru a avea un mod de a masura cantitatea de viata din fiecare moment prezent. Pana la urma, la nivelul universului, o viata de om nu e nici macar cat un clipit de ochi. 

Timpul se scurge printre degete cu o viteza uluitoare atunci cand esti plecat din acel moment. In trecut, de exemplu, cand tot ce faci este sa folosesti timpul pentru a rumega din nou si din nou, in neacceptare, un timp pe care nu il mai poti schimba. Sau esti plecat in proiectiile despre cum ar trebui sa arate prezentul, fara sa faci pasi pentru a construi acele imagini in realitate.

Timpul este un instrument de masura al transformarii noastre. Nimic nu poate sa stea pe loc. Nimic nu ramane la fel. Totul e miscare. Totul e schimbare. Totul e transformare. Totul e creatie. Iar timpul este o masura a creatiei si evolutiei noastre. 

Atunci cand umplem secundele cu creatiile noastre fie ele copii, realizari, arta, scrieri, ganduri, obiecte, gradinarit, descoperiri stiintifice, inventii, timpul devine o componenta a creatiei noastre. Viata este un depozit de materii prime. Timpul este o masura a transformarii acestor materii prime in creatiile noastre. Indiferent ca vorbim de creatii in plan fizic, mental sau cel al spiritului. 

Iar timpul ca orice alt element care participa la creatie poate fi transferat. In ceea ce cream. Creatiile noastre in care timpul a fost tesut, sunt parte din noi, dar au si o viata a lor, separata. Si nu exista grad de comparatie intre creatii in afara bucuriei traite in momentul creatiei. Fie ca e vorba de copii care inseamna viata in sine, de inventii care usureaza viata altor oameni, de alimente care hranesc oameni, de carti sau programe care deschid mintea celorlalti oameni, de muzica si opere de arta care inalta spiritul, atata timp cat cel care le-a creat a trait bucurie in momentul creatiei, acea bucurie a impregnat timpul, implicandu-l in actul creatiei. Prin bucuria traita, acel timp primeste identitate si consistenta. Din martor si unitate de masura, timpul devine parte din creatie. 

Timpul capata valoare atunci cand e parte din transformarea noastra. Fie ca e vorba de dezvoltarea si evolutia noastra de orice fel, fie de timpul investit in copii nostri, fie cream ceva, valoarea timpului este data de intensitatea bucuriei traite si transferate din noi catre acel moment, acel obiect, acea fiinta, acea creatie. Traim de fapt cata bucurie putem sa adunam.