Buna dimineata! Tu cum iti incepi ziua?

Te trezesti inaintea ceasului, te simti obosit si in loc sa te dai jos, incepi sa rulezi in gand tot ce ai de facut in ziua care nici nu a inceput bine? Pe masura ce lista se aglomereaza simti cum gandurile se intensifica si stresul se instaleaza usor usor in muschi, in stomac, in expresia fetei? Iar atunci cand te dai jos din pat, chimicalele fricii sunt deja instalate si asteptarile tale au creionat o noua zi grea, plina, obositoare, care nu iti va oferi poate nici acele cateva clipe de ragaz pentru bucuria sufletului.

Sau esti acela care te trezesti, intri pe pilot automat intr-o rutina care s-a stabilit singura de-a lungul timpului si a carei unic rol este sa te transporte din starea de somn pana la job, unde te identifici cu ce ai de facut atat cat poti, iar daca ai norocul ca orele de serviciu sa se termine in timp util, ramai cu cateva variante: nu stii ce sa faci, cauti, sau faci ceva pentru tine dar cu frustrarea ca nu iti ajunge timpul?

Sau poate esti acela care, imediat dupa trezire, inainte sa iti iei in primire ziua, te lansezi pe o retea sociala si te cufunzi in vietile altora cautandu-ti si gasind justificarea pentru frustrari, depresii si neimpliniri.

Suntem obisnuiti sa ne incepem ziua brusc. Ne trezim si repede, repede ne pregatim sa fugim de noi insine. Uneori chiar asa ne exprimam: “Pa, pa. Fug! sau Am fugit”, in brate cu senzatia ca suntem mereu in intarziere. 

Ce-ar fi insa, daca in loc sa ne pregatim, sa citim, sa invatam , sa gandim, sa rationam, ne-am prezenta la un examen, asudati si transpirati de cat am alergat pana aici, fara sa ne fi pregatit o secunda, fara sa stim de fapt cu ce se ocupa acea materie, ce putem face cu ea, de ce vrem sa o invatam? Ce se intampla atunci cand ne prezentam la examene, fara sa ne pregatim, fara sa studiem, fara sa acordam timp acelei materii? Picam. Esuam. Nu trecem acel examen. Suntem nevoiti sa il repetam. Si ne facem rost de urmatoarele emotii: frustrare, rusine, nervozitate, autoinvinovatire, asezandu-le frumos ca pe o trusa numai buna de folosit, cu prima ocazie, pentru un viitor esec.

Ce-ar fi, daca croitori fiind, am intinde stofa si fara sa ne imaginam, fara sa vedem cu ochii mintii, fara sa desenam, fara sa masuram, sa luam foarfeca si sa taiem direct intr-un material pe care nu il vom putea recupera niciodata? Am face materialul harcea-parcea, nu-I asa? Sau ni se va parea ca totusi se mai poate recupera si ne-am folosi apoi toata bruma de energie creatoare ramasa dupa sperietura, pentru a incerca sa reparam taieturile gresite. Ce vom obtine? O peticeala si urmatoarele sentimente: nemultumire, incompetenta, neincredere, stima de sine la pamant, lipsa de entuziasm.

Ziua se incepe usor si delicat, oferindu-i organismului ocazia sa ‘simta’ energia zilei. Pentru asta, cel mai potrivit este un ritual propriu (daca vrei sa afli mai multe il gasesti aici), care sa indeparteze eventualele tensiuni din corp si sa-l puna intr-o stare potrivita actiunii de peste zi, sa goleasca si sa pregateasca mintea pentru a afla ce vrem si pentru a ne putea concentra de-a lungul zilei la ce avem de facut. Si nu in ultimul rand pentru a ne oferi acel spatiu pentru intrebarile si raspunsurile noastre, pentru a face legatura cu zilele de pana atunci, pentru a ne intelege si cunoaste drumul, pentru a stabili ce vrem si a ramane conectati cu scanteia divina pe care o adapostim. 

Cateva clipe in care doar respiram, cateva minute in care suntem atenti la corpul nostru si senzatiile care se nasc in noi, cateva momente in care dizolvam granita dintre noi si ce e in jurul nostru, ne pot aduce informatii esentiale despre energia si misiunea zilei care abia a inceput.

Iar in spatiul creat, putem lasa sa se aseze fara sa impunem ordinea, acele ganduri inspirate care sa conlucreze cu universul pentru a manifesta ce ne dorim. 

Degeaba ne-am obisnuit sa bruscam diminetile. Energia stresului, agitatia, nemultumirea, apatia, frica, rutina obositoare, ruperea de propria bucurie, izolarea fata de natura, pierderea intelesului si a semnificatiei vietii, sunt polaritati si energii distructive care nu pot atrage creatia, implinirea, realizarea si fericirea. 

O dimineata este ca persoana iubita. Trebuie sa o iubesti asa cum e, sa ai rabdare si sa o lasi sa vina catre tine, sa fii atent si tandru cu ea, sa o studiezi cu inima deschisa, sa o intelegi si fiecare moment cu ea sa iti fie bucurie. E nevoie sa ii oferi spatiu sa se dezvaluie, sa se deschida, sa infloreasca sub privirea ta. Pentru a-si arata frumusetea e nevoie ca pasii ei sa se aseze pe linistea ta. Tu esti cel care cucereste orice dimineata cu farmecul, bucuria si sclipirea din ochii tai. Tu esti singurul care stii sa-i ceri si sa convingi energia zilei, sa ti se aseze in palma si sa se transforme caii putere de care ai nevoie pentru ideile si actiunile de peste zi. 

De aceea, ia orice dimineata in serios si acorda-i atentie. Este aluatul din care tu iti modelezi ziua. Imprima-i o intentie, simte-i energia, da-i o directie. Din inima. Avand ca aliat mintea. Si un  corp viu, alert, gata sa iti sustina excesul de entuziasm si bucuria.