Cine e responsabil de fericirea ta?

Nu putem schimba situatiile neplacute sau nedorite din viata noastra, daca nu ne asumam in totalitate responsabilitatea lor. Si atata timp cat nu ne facem in intregime responsabil de ele, inseamna doar ca nu vrem inca sa le schimbam. Ca undeva, in mintea noastra se produce o bucla, de unde melodia evolutiei se repeta. Inseamna ca undeva in spatele caldut al externalizarii raspunderii, al victimizarii, se afla un loc caldut si sigur, unde nu mai e nevoie sa ne confruntam cu FRICA. Cu una din fricile fundamentale: frica de esec, frica de abandon, frica de a nu fi respins. 

In acel loc protejat nu e nevoie sa ne intalnim cu teroarea de a nu fi destul de buni. Acolo, parerea celorlalti nu e recunoascuta ca reflexie a propriilor pareri inglobate in matricea universala, ci este o parere dincolo de un zid inalt ridicat intre noi si ceillati, pe care cei aflati dincolo de zid o emit din ignoranta, din neintelegere, din lipsa de supunere fata de parerile noastre.

Atunci cand vedem doar defectele altora, cand ne surprindem continuu nemultumiti de ceea ce altii fac sau cum fac, atribuindu-le o mare parte a nefericirii noastre,  atunci cand ii invinovatim pe cei din jur ca nimic nu merge, refuzam practic sa ne asumam responsabilitatea propriei vieti. Ne refuzam puterea de a o schimba, predand-o exact acelei parti din viata care nu merge asa cum trebuie.

Suntem tentati sa ne amagim. Desi, pana la urma, singurul pret pe care il platim pentru a fi fericiti este responsabilitatea. Din momentul in care incetam sa ii mai facem pe altii responsabili de fericirea noastra si incepem sa actionam catre ceea ce ne face fericiti, tentatia blamarii si nefericirile vor disparea ca prin minune. Atasamentul de rolul de victima in fata celorlalti si in fata conditiilor exterioare, vine din nevoia neimplinita a copilului interior, de a fi ascultat, de a primi atentie si grija. De a primi protectie. Neprimindu-le la momentul potrivit de la parinti, copilul si-a dezvoltat strategia de a-si canaliza intreaga energie pentru a cersi atentia si grija de care avea nevoie, prin mila, prin boala, prin neputinta, prin exagerarea si inventarea nevoilor.

Fericirea noastra depinde in primul rand de capacitatea de a ne baza doar pe noi insine, de capacitatea noastra de a ramane neclintiti atunci cand e vorba sa ne asumam raspunderea vietii noastre, indiferent in mainile cui am lasat-o pana acum. Fericirea noastra depinde de o singura decizie. O decizie, ca o linie trasa intre haturile lasate la indemana oricui si siguranta de a tine haturile in propriile maini.  Decizia care ne permite sa mergem in directia aratata de inima. Decizia prin care putem sa ne transformam din victima celorlalti in eroii propriilor vieti.