Fii pe faza!

In lumea noastra rapida in care 24 de ore le traim in 16 sau mai putin, totul devine mai intens. Reactiile sunt puternice si instantanee. Butoanele odata atinse, explodeaza in reactii mult peste dimensiunile lor normale. Emotiiile si transferul de energie, fie ele pozitive, fie negative, se petrec instantaneu si concentrat.  Rupturile sunt mari si grele si se vin cu mai multa usurinta parca, fata de anii de dinainte. Revelatiile, bucuria, iubirea, sunt si ele mai adanci, mai puternice si in cantitati coplesitoare. Intensitatea si amplitudinea pendulului nostru emotional au devenit din ce in ce mai mari. 

La fel si energia care le insoteste. Nici nu e de mirare ca experimentam situatii paradoxale. Bucurie imensa, energie pozitiva, vitalitate extrema, care la sfarsitul zilei ne oboseste.  Tristete brusca, nemotivata, lipsa de energie si concentrare, visare, o lentoare a organismului si nevoie de odihna, sau chiar repaos, care ne epuizeaza. Trecem de la stari efervescente, hiperactive la stari letargice, in care cu greu ne gasim motivatia de a ne indeplini sarcinile sau obiectivele zilei. 

De cele mai multe ori, programul nostru zilnic e indiferent si inflexibil fata de aceste fluctuatii energetice. Si atunci incercam sa inghesuim in orarul nostru o cantitate de energie mult mai mare decat cea necesara, sau mai rau, tragem si intindem o cantitate limitata de energie peste un program mult prea solicitant. In ambele cazuri, simtim ca lucrurile se blocheaza. Ca nu mai merg asa cum am vrea noi. Ca in ciuda eforturilor noastre masive si a sacrificiilor, totul pare ca stagneaza. Ca avanseaza cu viteza melcului. Sau s-a oprit pur si simplu. Lucru care ne enerveaza. Ne revolta. Ni se pare un rezultat inacceptabil. Si simtim nevoia sa fortam. Acolo unde deja era prea multa energie, punem si mai mult. Acolo unde era o lipsa de energie, consumam si mai mult. Reusim sa ducem totul intr-o extrema. Lucram cu sarguinta, pana cand obtinem un dezechilibru de toata frumusetea.

Ce facem de fapt? Intr-un mediu non-linear, in care organismul nostru incearca sa se adapteze unor fluxuri diferite de energie, luandu-si resursele destul de haotic si consumand la fel, noi ii cerem sa functioneze ca o masina performanta, cu viteza constanta, din ce in ce mai mare. Ignoram nuantele si rezistam unor stari de fapt. Vrem, ca de atatea ori, sa stim noi mai bine, sa avem noi dreptate. Vrem sa intrerupem legatura cosmica si sa controlam  noi totul, aici, pe pamant.

Ce am putea face? Sa ascultam vocea corpului nostru, care stie foarte bine nivelul energetic exterior si interior si sa il urmam. Daca ne e somn, daca avem nevoie sa visam, daca trebuie sa incetinim, sa o facem. Lipsa de energie ne va epuiza. Sa fim atenti la inflexiunile energetice si sa nu le infruntam cu orice pret. Cand energia e prea multa, sa o consumam in activitati care cer multa energie. Surplusul de energie va creea doar anxietate si neliniste. 

Oricare ar fi cerintele organismului, fa astfel incat sa fi cat mai aproape de ele. Atunci cand asta inseamna sa renunti la cate ceva, sa amani cate ceva, sa nu faci la fel de mult ca altadata, acorda-ti un bilet de voie. Fii ingaduitor fata de tine si foloseste aceste pauze. Sunt momente bune sa te cunosti, sa te vindeci, sa te incarci, sa intelegi, sa aprofundezi. Cand nivelul energetic va creste, prezenta ta va fi ceruta pentru a-i sustine pe ceilalti. Pentru a misca lucruri, pentru a face lucruri sa se intample.

De unde vine anxietatea, nelinistea, depresia? Din asteptarile noastre. Din frica de a nu fi suficient de bun. Din comparatia cu ceilalti. Din trairea vietii altcuiva. Dintr-o energie ramasa neconsumata. Din energie consumata aiurea pe lucruri si actiuni care nu sunt creatii ale noastre.

De unde vine epuizarea, sentimentul de “burnout”, letargia, dorinta de a nu mai vrea nimic, autodemotivarea si demolarea energetica? Din lipsa de iertare si compasiune, din inflexibilitate, din neiubire, din nerespect fata de propriul corp si dorintele propriului suflet. Din credinta ca tu nu meriti. Ca nimic nu merita. 

Daca gandim linear, incercand sa punem un tipar foarte rigid asupra zilelor, lunilor, anilor, vom pendula mereu intre cele doua senzatii: anxietate si epuizare. Daca acceptam ca nu traim conform unei linii, unei dimensiuni, unui tipar prestablit, nu avem decat sa fim atenti. Sa ascultam semnalele intuitiei, organismului, celor din jur si  nivelul energetic al situatiilor pe care le traversam de-a lungul unei zile si sa le luam asa cum sunt. Sa fim noi cei care ne adaptam la ele si nu sa cerem ca totul sa se plieze pe asteptarile noastre.

Avem mult mai mult de castigat fiind parte din energia naturii si energia cosmica, folosind un “momentum energetic” deja creat, in favoarea noastra. Avem ocazia sa traim “adrenalina” cresterii exponentiale, non lineara a energiei atrase. Spre deosebire de atunci cand ne incapatanam sa cream o gramajoara de energie, acolo unde este un gol energetic. Si faptul ca la sfarsitul eforturilor noastre, nu se vede nimic in relief. Mai mult, gramajoara de energie nu rezista. Pentru ca apare frustrarea, revolta, indignarea, furia. Mari consumatoare de energie.

Acorda-ti timp sa inveti limbajul fiecarei zile, acorda-ti timp sa te conectezi cu tine si cu ce e in jurul tau. Ia pulsul, invata sa simti oportunitatile si situatiile necastigatoare. Renunta la inversunare. Fii flexibil. Asculta de tine. Fa experienta ta personala parte dintr-un plan mai mare. Foloseste-te de resursele din jur, nu lupta cu ele. Esti parte din intreg. Esti o celula dintr-un organism cosmic foarte puternic. Care te poate strivi sau propulsa in moduri pe care nici macar nu le putem gandi cu capacitatea mintii. Fii atent. Fii alert. Fii pe faza!

Photo: “Time moves faster upstairs” - relativity effects on earth staircase, within the towers of Melk abbey's Church