Pentru ca esentialul poate fi gasit in micile detalii si pentru ca divinitatea locuieste si ea in apropiere, iata ce am primit in dar, de la micile stradute si piatete ale unui fost oras industrial, ce inca mai pastreaza printre dalele de piatra cubica, urmele pasilor milioanelor de vieti, insemnate sau neinsemnate, traite de oamenii nordului. Cu linistea din ochii lor, cu usurinta cu care transforma efortul in obicei, cu gesturile aparent marunte si banale, te invata in tacere lectii de viata. Iata ce poti vedea pe strada, intr-un oras obisnuit de la Marea Nordului.
Ochii luminosi ai unei tinere fete de douazeci de ani, care se indreapta tacuta cu un sandwich si un zambet mare in mana, catre un barbat la cincizeci de ani ce incalzeste strada cu note muzicale ademenite sa ia forma unui vals din miscarile brute ale unui acordeon, in intunericul unei seri de duminica, cand strada e din ce in ce mai pustie.
Pasiunea ce tasneste din bagheta unui profesor de muzica, ce isi traieste weekendurile modeland din postura de dirijor, caracterul elevilor sai. Cu ochii, cu zambetul, cu talentul, cu efortul fizic, cu intreaga lui fiinta, punand in fiecare secunda, in fiecare gest, tot ce are mai bun, pentru a le fi model.
Hotararea din pasii alergatorului care stie ca acei kilometri pe care ii parcurge in fiecare dimineata, sunt datoria lui fata de el insusi si fata de ceilalti. Sunt limpezime pentru creier, sunt liniste pentru inima, sunt binecuvantare pentru corp, sunt disciplina pentru minte. Sunt un tribut pe care il plateste cu drag, pentru a fi mai bun. Sunt masura placerii lui de a se intalni cu natura si cu el insusi.
Constructorul. Gunoierul. Vanzatorul. Ingrijitorul de flori. Cel care intretine curatenia in parc. Conductorul de tren. Jandarmul. Mama. Bucatarul. Ghidul. Soferul de autobuz.
Milioanele de biciclete, din orice colt al orasului, si acea naturalete totala a fiecarui biciclist care alege libertatea in fata confortului, alege natura in locul poluarii, alege miscarea, indiferent de vreme, de temperatura, de locul unde trebuie sa ajunga, de eventualele minute in plus pe care trebuie sa le plateasca, de hainele in plus pe care trebuie sa le imbrace.
Alegerea de a construi lucruri si locuri pentru ca oamenii sa poata reveni la ei insisi. Alegerea de a primi, a folosi si intretine cu bucurie aceste lucruri si locuri.
Alegerea de a investi in acel ceva in plus, de exemplu designul unei cladiri, al unui birou sau al unei piese de mobilier, care nu are neaparat o functionalitate intrinseca, dar ofera intotdeauna un schimb. Intre energia pe designerul a investit-o pentru a crea si adauga acea forma unui obiect banal si incantarea, bucuria, surpriza le care o produce fiecare intalnire cu acel obiect. Sau loc.
Conexiunea cu sine si cu esentialul, care se citeste in calmul din privirea lor.
Acestea sunt lectiile pe care oamenii le-au invatat aici de la nordul friguros si exigent. Acestea sunt victoriile lor intr-un mediu nu foarte prietenos si comod, dar generos si recunoscator cu efortul, disciplina si munca.
M-am intrebat de multe ori, care este pana la urma si cum isi afla fiecare din noi, rostul fiecarei zile si mai ales rostul din insiruirea de zile de-a lungul unei vieti. Cum poate exista egalitate de sanse intre un profesor dintr-un mic satuc cu cateva sute de familii, intre preotul unei mici comunitati, intre gunoier, intre cel care tunde iarba intr-un parc, intre vanzator, intre soferul de autobuz, intre pilotul de avion, intre presedintele celei mai puternice natiuni, intre cel mai bogat om de pe planeta, intre agentul de bursa care castiga milioane intr-o secunda, intre betivul de la coltul strazii, intre muncitorul care merge in fiecare zi intr-o fabrica, intre print si cersetor.
Fiecare are la dispozitie acelasi numar de secunde. Fiecare are la dispozitie aceeasi paleta de trairi. Anuntate prin aceeasi gama de emotii. Fiecare are la dispozitie niste contexte, niste conjucturi, niste oportunitati. Niste porti deschise, niste maini intinse, niste informatii.
Fiecare are la dispozitie niste alegeri.
Fiecare dintre noi poate alege modul in care isi interpreteaza emotiile. Poate alege sa isi inteleaga trairile. Poate sa aleaga ce ganduri permite sa locuiasca in mintea lui. Ce sentimente sa gazduiasca in sufletul lui. Poate sa aleaga sa isi intoarca fata cand semnificatia si sensul i se arata sub forma altui om sau a unei intamplari.
Sau poate sa traiasca fiecare secunda, stiind ca viata e un sir de intalniri cu Dumnezeu care au loc nu pe o scena, nu in titlurile unor ziare, nu pe ecranele televizoarelor, nu pe stadioane, ci in inima lui.
Alege-ti alegerile. Buna dimineata Malmö!
Photo:
Red dots by Håkan Dahlström, Malmö Harbour, 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu