marți, 11 februarie 2014

Terapie cu iubire

Am fost martora, am auzit si am trait de-a lungul timpului, multe miracole. Vindecari miraculoase, sincronicitati spectaculoase, rasturnari de situatie. Dintre toate acestea, vindecarile, in special cele de la boli incurabile, traumatisme incredibile, au ramas in mintea mea cele mai misterioase. Medicii si psihologii pot da multe exemple. 

Exista milioane de modalitati de terapie, milioane de medicamente, de tratamente, de la cele mai ciudate: aplicat palmi, infipt ace, ritualuri antice cu foc, cu apa, cu sange, la cele mai clasice operatii, combinatii de medicamente, laser, fizioterapie, psihoterapie, consiliere. Atunci cand esti bolnav, mintea ta devine mai deschisa la practici neconventionale: homeopatice, shamanice, bioenergie, vindecare la distanta.

Si totusi, in afara de statistica, care face o numaratoare seaca, nu exista o modalitate clara sau de orice fel, de a determina de ce la unii functioneaza aceste variante alternative si la altii nu. De ce in cazuri foarte grave, vindecarea s-a facut aparent fara nici o interventie exterioara, iar in alte cazuri, oameni aparent sanatosi, nu au mai reusit sa faca nimic, desi li s-a aplicat cel mai ireprosabil tratament. Gasim mii de carti si cazuri, care s-au vindecat din interior, prin propria lor putere.

Unde se afla secretul acestor miracole. Care este “reteta” sau retetele care "functioneaza”? Greu de spus. Pentru ca la fiecare e altfel.

In primul rand, o boala este un dezechilibru energetic de orice fel. O lipsa de energie din sistemul organismului. Energie care trebuie completata, trebuie adusa de undeva.

Energie exista peste tot langa noi. Totul e energie. In aer, in razele soarelui, in copaci, in plante, in animale, in pietre, in noi, in ceilalti oameni. Orice poate fi transformat intr-un generator de energie. Pentru a atrage energie suplimentara si a o dona, e nevoie insa, de o antena, care sa o poata capta. Un portal, un element conductor, care sa aiba puterea de a o atrage si de a o conduce catre zona in care e nevoie.

Acum, intrebarea este cum anume “vindecatorii” reusesc cu unii si cu altii nu, cum unii oameni se vindeca singuri, de ce nu functioneaza la toti? 

Exista totusi un secret pentru ca vindecarea sa aiba loc. Un set de conditii. Care se intrunesc sau nu.

Oricare dintre noi are capacitatea de a se vindeca pe sine si poate fi vindecator, pentru altii. Noi putem deveni captori de energie, pe care o putem directiona catre unde e nevoie. Conditiile sunt mai multe.

Intre cele doua persoane trebuie sa se stabileasca o legatura la un nivel foarte profund. In aceasta legatura, care cel care primeste crede pana la capatul fiintei lui, invindecare. Nu spera, nu se roaga, stie. Fara sa stie de unde stie, stie.

Vindecatorul, intermediarul, medicul, vraciul, ingrijitorul, consilierul, terapeutul, un membru al familiei, cel care da, trebuie sa fie curat si sa se abandoneze in acel moment integral acestui scop, fara a simti nevoia de a gandi, de a judeca, de a controla. Pur si simplu, va fi un instrument in mana lui Dumnezeu. Si mai e nevoie de ceva. Intre cei doi, sau macar din partea vindecatorului, sa se manifeste o conditie care e lispita de conditii. Ingredientul miraculous, cred eu, este iubirea neconditionata. De Dumnezeu, de oameni si de viata. Detasata, eliberata de pasiune, iubirea este cea care mobilizeaza si purifica energia si stie exact unde trebuie dusa. Iubirea neconditionata, are rabdare cu nerabdarile si controlul nostru. Transcende orice rezistenta. Orice boala. Transcende frica. 

Suntem toti alchimisti. Transformam zi de zi, energie in cele mai marunte si inutile lucruri. Si totusi, nu ne dam seama cat de puternici suntem, uneori niciodata. Atunci cand ne intalnim cu un dezechilibru, cu o boala, cu o defectiune, preferam sa alegem frica. Frica pentru noi, frica pentru cei dragi. 

Dar ei au nevoie sa ii iubim. Sa le intelegem greselile care i-au adus la boala. Sa le intelegem incercarile de a face fata. Caderile. Devierile. Incapatanarea de a nu intelege. Sa ii iubim cu toate aceste imperfectiuni. Sa renuntam sa-i judecam, doar pentru ca ne aduc discomfort. Sa nu ne agatam disperati fricile de ei. Ci sa ii iubim doar. Sa fim poarta aceea de energie pe care ei poate nu mai au capacitatea de a o deschide singuri. Daca ii iubim, solutia va veni.


Cumva, miraculos, vom fi punctul de conexiune intre ei si solutia lor. Un punct care pare neinsemnat, dar esential. Iar cand aveti senzatia ca v-ati ganditi la toate solutiile, ati epuizat toate variantele, si auziti cum stau la usa renuntarea si disperarea, ganditi doar cu inima. Ea e dotata cu toate sistemele de detectare a energiei iubirii. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu