Fiecare anotimp are lumina, culoarea, gustul, textura si
mirosul sau. Dintre toate anotimpurile,
toamna e cea mai colorata. Toamna e un spectacol pentru toate simturile. Ma uit in jur si am senzatia ca sunt in mijlocul
unui carnaval. Lumina arde in frunzele galbene si rosii. Copacii par niste
torte plantate de o parte si de alta a strazilor. Un covor multicolor se
asterne la picioarele trecatorilor in parcuri si pe strazi. Fiecare pas e un
dans superb de frunze. Fiecare adiere de vant, iti da senzatia unei fete care
isi flutura parul balai rotindu-si rochia plina de culori, intr-un ametitor
dans pasional.
Toamna este timpul implinirii. E timpul abundentei. E timpul
roadelor. Pietele s-au transformat in picturi. Rosu, verde, mov, galben,
portocaliu in toate nuantele pe care le poti visa. Lumina e blanda, calda,
galben-portocalie. Norii par mistuiti de foc inainte de fiecare apus. Toamna e anotimpul
pasiunii. Al fructului. Al realizarii. Toamna, fiecare culoare are un gust la
alegere. Verde de struguri, galben de pere, de gutui, rosu de mere. Toamna e
anotimpul in care culegem: idei parguite, ganduri colorate, fapte de
toate felurile, saci de straduinte, panele de determinare, fructele increderii,
intuitie coapta.
Toamna e anotimpul adaptarii. Treci in decursul unei zile de
la racoarea diminetii la caldura soarelui de la amiaza. E anotimpul
maturitatii. A frumusetii plecata de cu primavara din samanta, care explodeaza
si cucereste totul in jur. Toamna e anotimpul plimbarii. Al
contemplarii. Al placerii simturilor. Miros aromat de placinta cu dovleac,
placerea de a musca dintr-un mar proaspat. Dulcele boabelor de strugure ce
asteapta sa se transforme in vin. Aroma gutuii ce se va intinde pe painea cu dulceata
a unui copil. Zgomotul nucilor sparte.
Toamna, peisajul trece rapid de la pensulele pline de
culoare, galben, portocaliu, rosu, ruginiu, verde, visiniu, la fotografia alb negru
a zilelor ploioase, in care singurele pete de culoare sunt reflexiile semaforului
in picaturile de ploaie, umbrelele miscatoare, sau crizantemele care sfideaza
ploaia din cate o florarie de pe un colt de strada.
Toamna
e anotimpul in care ne facem provizii. De hrana, de culoare, de caldura, de
lumina. Vom avea nevoie de ele pana la primul semn de primavara. Toamna e
anotimpul pregatirilor. Energia urmatorului an incepe sa se simta, planurile
acestui an se apropie de final, iar toamna le primeste ca un mediator pe
terenul ei si le armonizeaza intrepatrunderea. De la lumina zilelor lungi, la
intunericul noptilor lungi, de la caldura verii, la frigul iernii, de la
culoarea copacilor inflacarati, la albul uniform al zapezii, de la timpul
petrecut afara si in exteriorul tau, la introspectie, de la abundenta
gradinilor, la formula concentrata a camarilor, de la libertatea vacantei de
vara, la o noua perioada de disciplina, de la exuberanta verii, la linistea
iernii.
Toamna
este trecerea de la euforie la esenta.
Toamna ne dezbraca de usurinta, de frivolitate si aparente si ne invita sa intrevedem frumusetea in goliciunea copacului ramas fara podoabe. E anotimpul maturitatii trait in fiecare an. O pregatire pentru tineri, o amintire pentru cei care au trecut prin ea.
Toamna ne dezbraca de usurinta, de frivolitate si aparente si ne invita sa intrevedem frumusetea in goliciunea copacului ramas fara podoabe. E anotimpul maturitatii trait in fiecare an. O pregatire pentru tineri, o amintire pentru cei care au trecut prin ea.
Toamna e dimineata in care miroase a zapada. E ziua care
penduleaza intre extreme: de la energia culorilor
in zilele insorite, la apasarea norilor in zilele ploioase. Toamna e noaptea
care cade din ce in ce mai grea. Mai densa. Mai odihnitoare. E timpul
pregatirii pentru repaus. Pentru concluzie.
Dar despre toate asta ....in anotimpul urmator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu